ICCJ. Decizia nr. 350/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 350/2010
Dosar nr. 3820/1/2009
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 4 mai 2009, contestatoarea SC B.P. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti, anularea deciziei 1710 din 20 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În vederea soluţionării contestaţiei în anulare s-a ataşat Dosarul nr. 6990/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în care s-a pronunţat decizia contestată.
Prin decizia nr. 1710 din 20 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC B.P. SA împotriva sentinţei nr. 232 din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În motivarea cererii, contestatoarea SC B.P. SA a arătat în esenţă, că în cauză sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare speciale, în sensul că instanţa de recurs, din eroare, nu a cercetat motivele de nelegalitate şi de netemeinicie, având în vedere că hotărârea atacată cu recurs nu era supusă apelului, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., astfel că, recursul nu era limitat la motivele de casare ale art. 304 C. proc. civ., instanţa de recurs având posibilitatea examinării cauzei sub toate aspectele.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare, contestatoarea arată că, instanţa de recurs, din eroare, nu a cercetat motivele ce vizau nelegala apreciere de către prima instanţă a calificării, efectelor şi sferei de aplicare a efectelor condiţiei suspensive cuprinse în conţinutul actului adiţional nr. 428 din 6 aprilie 1998, cu toate consecinţele decurgând asupra aprecierii împlinirii prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, precum şi motivul ce viza nelegala apreciere de către prima instanţă a efectelor sub aspectul calculului prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, a condiţiei rezolutorii cuprinse în conţinutul actului adiţional nr. 428 din 6 aprilie 1998.
Intimata A.V.A.S. Bucureşti a solicitat prin întâmpinarea depusă la data de 23 iulie 2009 respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată, apreciind ca legală şi temeinică decizia contestată.
Temeiul invocat art. 318 C. proc. civ., prevede în prima teză, că hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, iar în teza a doua, când instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor vizând cea de-a doua teză a art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acestea sunt întemeiate.
Astfel, recurenta SC B.P. SA şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., arătând în dezvoltarea acestora, în principal, în ce a constat interpretarea greşită a actelor supuse judecăţii, sub ce aspecte s-a încălcat sau aplicat greşit legea şi motivele de contestaţie asupra cărora prima instanţă nu s-a pronunţat.
Este de observat că instanţa de recurs, analizând cauza din perspectiva fondului pricinii a omis, din greşeală, să examineze motivele de recurs invocate de recurentă, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. cu privire la termenul de prescripţie aplicabil în speţă şi să stabilească, în ce măsură, argumentele aduse în susţinerea lor răspund cerinţelor acestor dispoziţii legale.
Aşa fiind, constatând incidenţa art. 318 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anularea Deciziei nr. 1710 din 20 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 6990/2/2007, pe care o va anula şi va stabili termen în vederea judecării recursului, cu citarea părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC B.P. SA Frumuşiţa împotriva Deciziei nr. 1710 din 20 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Anulează decizia atacată şi fixează termen la 20 aprilie 2010 pentru judecarea recursului, cu citarea părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 347/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 351/2010. Comercial → |
|---|
