ICCJ. Decizia nr. 3637/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3637/2010
Dosar nr. 23130/3/2009
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2492 din 4 martie 2010 pronunţată în dosarul nr. 23130/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, s-a admis în parte acţiunea precizată şi completată formulată de reclamanta SC R. SRL Târgovişte împotriva pârâtei SC M. IFN SA Bucureşti, cu consecinţa obligării acesteia la corectarea erorii materiale strecurate în cartea de identitate a autovehiculului marca B. proprietatea pârâtei, respectiv,,fără specificaţia filtru de particule", precum şi la efectuarea diligenţelor în vederea recalculării corecte a taxei de poluare fără TVA, fiind respinse celelalte pretenţii ca neîntemeiate, cu 1.623 lei cheltuieli de judecată acordate reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă. investită ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei materiale prin sentinţa civilă nr. 4248 din 8 aprilie 2009 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, a reţinut în esenţă că reclamanta a achiziţionat prin contractul de leasing din 16 iunie 2008 încheiat cu pârâta, autoturismul marca B. În cartea de identitate a autoturismului transmisă de pârâtă reclamantei odată cu încheierea contractului, s-a strecurat o eroare materială privind menţiunea „fără specificaţia filtru de particule", ce a condus la calcularea unei sume mai mari datorată cu titlu de taxă de poluare.
Prin urmare, reţine tribunalul, pârâtei în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing, îi revine şi obligaţia de a îndrepta eroarea materială, motiv pentru care excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost respinsă ca nefondată, iar acţiunea precizată a reclamantei s-a admis în parte.
Apelul formulat de pârâtă a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 280 din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cu motivarea că tribunalul a reţinut corect situaţia de fapt care a generat litigiul şi a apreciat justificat că faţă de refuzul pârâtei de a se prezenta la Registrul Auto Român în vederea rectificării greşelii pe baza constatării existenţei filtrului de particule, se impune admiterea acţiunii. Pe de altă parte, taxa de poluare se calculează de către Administraţia Fiscală, la solicitarea proprietarului autoturismului, adică a pârâtei, ceea ce evidenţiază obligaţia acesteia de a răspunde solicitărilor reclamantei pentru rectificarea erorilor strecurate în carte de identitate în scopul stabilirii corecte a taxei anterior menţionate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC M. IFN SA Bucureşti, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În mod concret recurenta invocă faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi nu argumentează respingerea criticilor referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din HG nr. 610/1992 şi a dispoziţiilor art. 2 din Instrucţiunile Ministrului de Finanţe nr. 2802/1993, potrivit cărora putea fi obligată doar la efectuarea demersurilor necesare în vederea corectării erorii şi nu la modificarea menţiunilor din cartea de identitate a vehiculului.
Situaţia este identică în privinţa criticii referitoare la obligarea de a efectua diligenţe pentru recalcularea corectă a taxei de poluare, aspect în legătură cu care instanţa de apel nu s-a pronunţat motivat şi nu a indicat probele avute în vedere.
O altă critică vizează lipsa de temei legal a deciziei şi încălcarea prevederilor legale anterior menţionate, în sensul că prin hotărârea pronunţată a recunoscut posibilitatea modificării datelor cuprinse în cartea de identitate a unui autovehicul de către orice persoană, ceea ce contravine dispoziţiilor legale evocate.
De asemenea, arată recurenta, menţinerea hotărârii primei instanţe în sensul obligării la efectuarea diligenţelor pentru recalcularea corectă a taxei de poluare fără TVA încalcă normele legale aplicabile, respectiv art. 129 alin. (2) şi 137 alin. (2) din Codul Fiscal, cu referire la modalitatea de facturare a acestei taxe.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi dispoziţiile legale anterior menţionate, Curtea, constată că este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea va cuprinde „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Din această perspectivă se va reţine că Decizia recurată nu respectă exigenţele textului legal citat, care impun judecătorului obligaţia de a arăta motivele de fapt şi de drept care au determinat pronunţarea soluţiei, motiv de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În acelaşi timp o motivare în termeni generali, în sensul că din înscrisurile aflate la dosar rezultă că dispoziţiile legale incidente speţei au fost corect aplicate de tribunal, face imposibilă exercitarea controlului judiciar.
De menţionat că prin motivele de apel s-a susţinut aplicarea eronată a HG nr. 1/1992 şi ale art. 129 alin. (2) şi 137 alin. (2) din Codul Fiscal, însă în lipsa oricărui temei de drept în considerentele deciziei recurate, se va reţine şi incidenţa în speţă şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cauza fiind soluţionată de instanţa de apel fără a intra în cercetarea fondului, astfel că soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În aceste condiţii, examinarea motivelor de nelegalitate derivate din încălcarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este posibilă, însă în rejudecare, instanţa de apel potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ. va analiza, în concret, toate motivele şi va administra, din oficiu sau la cererea părţilor toate probele necesare şi utile justei soluţionări a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC M. IFN SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 280 din 10 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o casează cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3628/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3638/2010. Comercial → |
|---|
