ICCJ. Decizia nr. 3555/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3555/2010
Dosar nr. 2152/1/2010
Şedinţa de la 27 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3074 din 25 noiembrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 4213/114/2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurenţii M.G., Z.G. şi SC G.S.G.I. SRL împotriva deciziei nr. 211 din 28 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Împotriva deciziei nr. 3074/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au formulat contestaţie în anulare contestatorii SC G.S.G.I. SRL, M.G. şi Z.G.
În dezvoltarea motivelor întemeiate pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatorii arată în esenţă că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze toate motivele de recurs, iar unele motive au fost analizate sumar, cu o motivare şi o interpretare eronată a actelor şi lucrărilor din dosar.
Instanţa de recurs nu a analizat motivul de recurs vizând preţul derizoriu al vânzării prin prisma probatoriului administrat, iar printr-un simplu calcul matematic rezultă care este preţul pe metru pătrat de teren în zona respectivă.
Greşit a fost respins motivul de recurs vizând suplimentarea probatoriului în apel şi nu a fost analizat motivul privind unul din capetele de cerere formulată la instanţa de fond.
În mod eronat se susţine de instanţa de recurs că fostul administrator P.I.S. era un administrator statutar în condiţiile în care niciodată acesta nu a fost mandatat să facă un act de dispoziţie.
Cele două terenuri reprezentând mai mult de 50% din bunurile societăţii, nu puteau fi înstrăinate decât cu aprobarea A.G.A., astfel că din patrimoniul societăţii au fost scoase ilegal terenurile.
Intimatul P.I.S., a formulat întâmpinare prin care solicită în esenţă respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată întrucât motivele invocate vizează fondul cauzei.
Analizând criticile formulate în limitele dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. invocate de contestatori, se apreciază că, contestaţia în anulare vizând Decizia nr. 3074 din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 4213/114/2007 este nefondată.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317 – art. 318 C. proc. civ., iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare greşită a legii, care sunt motive de refoemare a hotărârii, posibilă doar în recurs, şi nu în contestaţia în anulare.
Contestaţia în anulare promovată de contestatorii M.G., Z.G. şi SC G.S.G.I. SRL se întemeiază pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., unde se prevede că hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când s-a omis din greşeală cercetarea vreunuia dintre motivele de modificare sau casare.
În accepţiunea textului legal evocat, greşeala materială se constituie într-o eroare de fapt, esenţială, involuntară, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care ar avea drept consecinţă darea unei hotărâri greşite.
Aceste caractere ale greşelii exclud teza admisibilităţi unei contestaţii care vizează greşeli de judecată.
În speţă s-a invocat interpretarea eronată a actelor şi lucrărilor din dosar, dar pretinsa eroare de apreciere a probelor, datorită căreia starea de fapt reţinută de instanţă a fi neconformă realităţii nu poate fi valorificată pe calea contestaţiei în anulare. Legea nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceiaşi instanţă, sub motivul că s-a stabilit eronat starea de fapt.
Contestatorii arată că în mod eronat instanţa de recurs a reţinut că fostul administrator P.I.S. era un „ administrator statutar" dar acest motiv al constituţiei nu vizează o eroare materială în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.
De asemenea, instanţa de recurs a analizat motivele de recurs invocat de recurenţi în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
Contestatorii arată că instanţa de recurs nu a analizat motivul de recurs vizând preţul derizoriu şi formal al vânzării, susţinere invocată în condiţiile în care să reţină că preţul vânzării a fost „unul similar celor practicate în acea perioadă pentru imobilele din zonă". De asemenea au fost analizate motivele de nulitate invocate de recurenţi, instanţa reţinând valabilitatea consimţământului exprimat la momentul încheierii actului, nulitatea neputând fi invocată pentru cauze survenite ulterior. Faptul că instanţa nu şi-a însuşit punctul de vedere al recurenţilor nu este de natură a face întemeiată contestaţia în anulare şi nu i s-ar putea reproşa instanţei de recurs că a făcut o analiză superficială a probelor, căci o prerogativă a aprecierii probelor nu îi este acordată de lege în faza procesuală a recursului.
Instanţa de recurs a răspuns motivelor de recurs învederate de recurenţi, lipsind orice temei legal pentru a reţine incidenţa motivului de contestaţie în anulare prevăzute de art. 318 C. proc. civ. Prin urmare, dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. vizează greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, cum sunt aprecierea probelor, interpretarea unei dispoziţii legale sau reţinerea eronată a situaţiei de fapt.
De asemenea nu pot fi reţinute nici dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât instanţa de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate chiar dacă motivele pentru care au fost găsite nefondate nu au beneficiat de o abordare mai largă, textul vizat aplicându-se doar atunci când nepronunţarea instanţei de recurs asupra unui motiv este totală, presupunând completa ignorare, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 320 C. proc. civ. respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii M.G., Z.G. şi SC G.S.G.I. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 3074 din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii M.G., Z.G. şi SC G.S.G.I. SRL BUZĂU împotriva deciziei nr. 3074 din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3553/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3556/2010. Comercial → |
|---|
