ICCJ. Decizia nr. 3834/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3834/2010
Dosar nr. 2230/104/2007
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş sub nr. 1309/184/2007 reclamanta SC E. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B.T.I. SRL, solicitând instanţei să dispună rezilierea contractului din 22 iulie 2006 încheiat de părţile litigante cu consecinţa restituirii sumei de 262.700 lei plus dovada aferentă şi obligarea pârâtei la plata unei daune egale cu valoarea contractului respectiv 245.513,2 lei.
Judecătoria Balş, prin sentinţa civilă nr. 1468/2007 a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea de competenţă în favoarea Tribunalului Olt.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, prin declinarea de competenţă de la Judecătoria Balş sub nr. 2230/104/2007.
La termenul din data de 13 noiembrie 2007, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită rezoluţiunea contractului din 22 iulie 2006 cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară respectiv restituirea sumei de 260.000 lei.
Prin sentinţa comercială nr. 801/2008 pronunţată de Tribunalul Olt a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Balş în contradictoriu cu pârâta SC B.T.I. SRL.
Împotriva sentinţei nr. 801/2008 pronunţată de Tribunalul Olt a formulat apel reclamanta SC E. SRL Balş.
Prin Decizia comercială nr. 332/2000 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul formulat de reclamanta SC E. SRL Balş, a fost schimbată sentinţa nr. 801/2008 pronunţată de Tribunalul Olt în sensul că a fost admisă acţiunea precizată, dispunându-se rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare din 22 iulie 2006 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară – pârâta fiind obligată să restituie reclamantei suma de 260.000 lei, iar reclamanta să restituie bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare şi consemnate în procesul verbal de predare primire din 11 decembrie 2006.
Intimata pârâtă a fost obligată să plătească apelantei reclamante şi cheltuieli de judecată în valoare de 7.333 lei.
În motivarea deciziei pronunţate, Curtea de Apel Craiova a reţinut că instanţa de fond a interpretat greşit situaţia de fapt, probatoriu administrat şi dispoziţiile art. 1021 C. civ. privind rezoluţiunea contractului.
Astfel, între părţi s-a încheiat contractul din 2006 prin care pârâta s-a obligat să furnizeze reclamantei echipamente frigorifice urmând să respecte clauzele din caietul de prescripţii speciale şi specificaţiile tehnice, ca bunurile să provină din Comunitatea Europeană sau dintr-una din celelalte ţări beneficiare ale programului SAPARD.
La data de 11 decembrie 2006, pârâta a predat reclamantei bunurile dar fără actele necesare – declaraţii vamale, anexa la procesul verbal de predare primire cu valoarea acestora, fără montaj, fără certificat de producător şi garanţie. Bunurile livrate nu corespund cu cele menţionate în contract, acestea fiind subdimensionate celor din oferte şi nici firma producătoare nu a fost cea prevăzută în contract şi ofertă.
Având în vedere că produsele livrate de pârâtă nu corespund calitativ cu cele menţionate în contract, O.J.P.D.R.P. Olt a refuzat plata facturii din 25 octombrie 2006 în valoare de 87.500 lei. În condiţiile în care pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale se impune aplicarea dispoziţiilor art. 1021 C. civ. cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară.
Împotriva deciziei comerciale nr. 332 din 9 decembrie 2008 a formulat recursu pârâta SC B.T.I. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă ca nefondat.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate formal pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta arată că intimata pârâtă nu a putut face dovada achitării în întregime a preţului, chitanţele anexate la dosar fiind simple copii xerox.
Instanţa de apel a luat în considerare susţinerile intimatei fără să aibă în vedere că aceasta ştia foarte bine ce echipamente urmează să primească.
Nefinalizarea contractului SAPARD nu a fost determinată de refuzul respingerii la plată a unei facturi de valoare nesimnificativă în raport cu valoarea acelui contract.
Intimata reclamantă SC E. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esenţă respingerea recursului ca nefondat, invocând totodată şi excepţia tardivităţii recursului formulat de pârâta SC B.T.I. SRL.
Prin cererea formulată la data de 9 noiembrie 2009 – N. SPRL Craiova, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC B.T.I. SRL, desemnat de Tribunalul Dolj prin sentinţa nr. 835/2008 pronunţată în dosarul nr. 9638/63/2008, arată că îşi însuşeşte recursul formulat de debitoarea SC B.T.I. SRL solicitând totodată admiterea recursului şi judecarea cauzei în condiţiile art. 242 C. proc. civ.
Analizând cu prioritate excepţia invocată de intimata reclamantă, se constată că aceasta este nefondată.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar în speţa de faţă Decizia civilă nr. 332 din 9 decembrie 2008 a fost comunicată pârâtei SC B.T.I. SRL la data de 19 decembrie 2008. Aceasta a formulat recurs în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii în condiţiile în care a expediat recursul la data de 5 ianuarie 2009 fapt ce rezultă din documentul de transport din dosar.
Faptul că recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 octombrie 2009 nu-i este imputabil recurentei care a exercitat calea de atac legală în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ., fapt ce rezultă din actele anexate la dosar.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este nefondat.
Recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., dar nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva cerinţelor legale, criticând în esenţă stabilirea situaţiei de fapt de care instanţa de apel precum şi modul de apreciere al probelor, aspecte ce nu pot fi analizate în această fază procesuală. Ca urmare vor fi analizate global aspectele privind interpretarea greşită a contractului încheiat de părţile litigante şi modul de aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Este de necontestat că în baza contractului de vânzare-cumpărare din 2006 recurenta pârâtă a livrat bunurile enumerate în procesul verbal din 11 decembrie 2006.
Potrivit dispoziţiilor art. 1324 C. civ., vânzătorul este obligat să predea lucrul vândut „în măsura determinată prin contract" şi să garanteze nu numai folosinţa liniştită dar şi utilă a bunului în raport de dispoziţiile art. 1353 C. civ., iar rezoluţiunea contractului este sancţiunea ce se aplică în caz de neexecutare culpabilă a contractului sinalagmatic, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
În speţa de faţă, instanţa de apel în mod corect a aplicat dispoziţiile art. 1021 C. civ. având în vedere îndeplinirea condiţiilor rezoluţiunii judiciare, respectiv: neîndeplinirea obligaţiilor stabilite prin contractul din 2006 în sarcina vânzătorului la art. 1 şi 2 din contract în condiţiile în care bunurile predate nu corespund fiind subdimensionate celor din oferte, provenind de la o altă firmă decât cea avută în vedere la încheierea contractului, iar bunurile predate nu au fost însoţite de actele necesare.
Neexecutarea obligaţiilor contractuale prevăzute la art. 1 şi 2, sunt imputabile recurentei pârâte în calitate de vânzător, fără să se poată reţine că neexecutarea s-a datorat unei cauze fortuite, independante de voinţa sa.
Ca o consecinţă a rezoluţiunii dispusă în condiţiile art. 1021 C. civ., instanţa de apel a dispus şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, părţile contractante restituind una alteia tot ceea ce s-a prestat în temeiul contractului desfiinţat.
Încheierea procesului verbal de predare primire din 2006 nu o exonerează pe recurenta pârâtă de răspunderea prevăzută de art. 1324 C. civ. în condiţiile în care bunurile livrate nu corespund celor menţionate în contract, nefiind respectate clauzele prevăzute de art. 1 pct. 1.1, 1.3, art. 2 pct. 2.1, aspect reţinut corect de instanţa de apel.
De altfel, părţile la art. 2 pct. 2.2 au prevăzut şi posibilitatea rezilierii contractului în caz de nerespectare a condiţiilor inserate, iar apărarea recurentei în sensul că nefinalizarea contractului SAPARD nu a fost rezultatul respingerii la plată a unei facturi de către O.J.P.D.R.P. Olt, nu o exonerează de răspundere pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare din 2006 încheiat în condiţiile art. 969 – art. 970 C. civ.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă SC B.T.I. SRL Craiova, prin administrator judiciar N. SPRL împotriva deciziei comerciale nr. 332 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata reclamantă SC E. SRL Balş, prin administrator judiciar SCP V.C. IPURL Râmnicu Vâlcea.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B.T.I. SRL Craiova, prin administrator judiciar N. SPRL, împotriva deciziei comerciale nr. 332 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3833/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3835/2010. Comercial → |
|---|
