ICCJ. Decizia nr. 3835/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3835/2010
Dosar nr. 7840/1/2010
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de arbitrare, reclamanta SC S. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC E. SRL la plata sumei de 116.880 lei reprezentând penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi, conform art. 14 din contractul de antrepriză din 2002, rămas neexecutat de către pârâtă pentru perioada august 2004 – noiembrie 2005.
În motivarea cererii, s-a arătat că pârâta nu şi-a executat obligaţiile ce-i revin ca antreprenor în baza contractului din 2002, nu a finalizat lucrarea, nu a întocmit situaţii zilnice de lucrări şi situaţii de plată lunare, nu s-a încheiat proces verbal de recepţie.
Prin hotărârea nr. 37 din 12 decembrie 2007 Tribunalul Arbitral Braşov a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare reclamanta SC S. SRL, solicitând anularea acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 364 lit. f) C. proc. civ., deoarece Tribunalul Arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi pentru încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 969, art. 970 C. civ., precum şi ale contractului de antrepriză.
Prin sentinţa nr. 1/F din 30 aprilie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC S. SRL împotriva hotărârii nr. 37 din 12 decembrie 2007 pronunţate de Tribunalul Arbitral Braşov, pe care a anulat-o.
A admis acţiunea formulată de reclamanta SC S. SRL împotriva pârâtei şi, în consecinţă:
A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 116.880 lei reprezentând penalităţi de întârziere şi suma de 5.212,41 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat recurs şi, prin Decizia 397 din 9 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, l-a admis, a casat în parte sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, în fond, aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Instanţa de control judiciar trebuia să administreze noi probe, potrivit art. 366 alin. (1) C. proc. civ., pentru a putea hotărî asupra răspunderii contractuale a pârâtei;
Se impunea clarificarea modului în care părţile şi-au îndeplinit obligaţiile convenite prin contractul de antrepriză, pe care l-au încheiat la data de 19 martie 2005, în litigiu;
Se impunea evidenţierea concretă, în probaţiune, conform cerinţelor art. 1169 C. civ., de către reclamantă a obligaţiilor contractuale, pretins a fi neîndeplinite de către pârâtă şi stabilirea culpei pârâtei în neîndeplinirea acestor obligaţii, hotărâtoare pentru antrenarea răspunderii sale contractuale;
Instanţa Curţii de Apel Braşov trebuia să stabilească cuantumul penalităţilor pe care pârâta le datorează, în raport de lucrările neexecutate sau executate cu întârziere, cu respectarea principiului statornicit prin art. 969 C. civ. şi a regulilor de interpretare a contractului, cuprinse în art. 977 – art. 985 C. civ.;
Trebuia actualizată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Prin încheierea din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, - cu motivarea că soluţionarea cauzei deduse judecăţii depinde de soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. 4938/62/2008 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe -, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei, până la soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 4938/62/2008 al Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Împotriva acestei încheieri, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta SC E. SRL Braşov, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea încheierii atacate, prin care s-a dispus suspendarea cauzei şi, pe cale de consecinţă, repunerea pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta susţine astfel că instanţa Curţii de Apel Braşov nu avea dreptul de a dispune suspendarea cauzei, în condiţiile în care aspectele litigioase dintre părţi puteau fi lămurite respectând întocmai dispoziţiile instanţei supreme şi, în acest fel, se lămureau aspectele de fapt din toate litigiile care se purtau între părţi.
Mai arată că, dispunând suspendarea, Curtea de Apel Braşov a încălcat legea şi, mai mult, a ignorat Decizia instanţei supreme. În plus, precizează că, tocmai având în vedere Decizia instanţei supreme, se impunea suspendarea celeilalte cauze, care făcea obiectul dosarului nr. 4938/62/2008.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Într-adevăr, Curtea de Apel Braşov a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea cauzei ce formază obiectul dosarului 4938/62/2008 al aceleiaşi instanţe, cu neobservarea dispoziţiilor imperative ale art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Prin Decizia nr. 367 din 9 februarie 2009, Înalta Curte a casat sentinţa pronunţată de Curtea de Apel, dispunând rejudecarea cauzei, cu arătarea aspectelor ce trebuie reanalizate şi clarificate şi a mijloacelor de probă ce trebuie administrate.
În aceeastă împrejurare, se reţine că în mod eronat Curtea de Apel a dispus suspendarea judecării cauzei potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin încheierea din 17 noiembrie 2009, - încheiere, care de altfel nu este nici motivată.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, se va admite recursul declarat de pârâta SC E. SRL Braşov, se va casa încheierea recurată şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC E. SRL Braşov împotriva încheierii din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea pe fond a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3834/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4079/2010. Comercial → |
|---|
