ICCJ. Decizia nr. 4123/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4123/2010
Dosar nr. 17283/63/2008
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 21 octombrie 2008 reclamanta P.D. a chemat în judecată pe pârâţii G.C. şi SC C.C. SRL Băileşti pentru ca prin hotărâre judecătorească instanţa să dispună dizolvarea pârâtei SC C.C. SRL Băileşti pentru grave neînţelegeri între asociaţi, invocând dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.
Tribunalul Dolj, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamantă reţinând că neînţelegerile dintre asociaţi nu au legătură cu funcţionarea societăţii iar divergenţele dintre aceştia nu au împiedicat societatea să funcţioneze, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 243 din 14 aprilie 2009.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat recurs, care a fost calificată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca fiind apel, astfel că prin decizia nr. 38 din şedinţa din camera de consiliul de la 2 martie 2010 a admis apelul, a schimbat sentinţa în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând dizolvarea SC C.C. SRL Băileşti şi obligarea intimatului pârât Gaciu Cornel la plata către reclamantă a sumei de 61,15 lei cheltuieli de judecată.
La 30 martie 2010 pârâtul G.C. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă şi menţinerii ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţată de Tribunalul Dolj. A invocat în recursul său greşita aplicare a dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 în sensul că instanţa de apel a ignorat îndeplinirea celor două condiţii cerute de textul de lege menţionat cu privire la existenţa unor neînţelegeri grave şi imposibilitatea de funcţionare corespunzătoare a societăţii tocmai datorită acestor neînţelegeri.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 16 octombrie 2010, Curtea a invocat din oficiu, în temeiul art. 304 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de ordine publică greşita calificare a căii de atac ce putea fi exercitată împotriva sentinţei, motiv care a fost pus în dezbaterea părţilor şi care urmează a fi analizat cu prioritate.
Conform art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale „orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicităţii, în condiţiile alin. (3) şi alin. (4)”.
Ca urmare Legea societăţilor comerciale reglementează imperativ calea de atac ce urmează a fi exercitate împotriva unei hotărâri prin care tribunalul pronunţă dizolvarea societăţii, această cale de atac fiind recursul.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a ignorat această dispoziţie imperativă a legii speciale, calificând greşit calea de atac a recursului ca fiind apel.
În aceste condiţii în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca instanţă de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul G.C. împotriva Deciziei nr. 38 din şedinţa din camera de consiliu de la 2 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca instanţă de recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4125/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4124/2010. Comercial → |
|---|
