ICCJ. Decizia nr. 4125/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4125/2010
Dosar nr. 1386/1285/2009
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta RA D.J. Cluj, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC I.N.M. I. SRL Cluj Napoca anularea hotărârii arbitrale din 15 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj, în temeiul dispoziţiilor art. 364 lit. f), g) şi i) C. proc. civ.
S-a susţinut că tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi nu s-a pronunţat asupra apărărilor invocate, nu a motivat respingerea apărărilor şi a susţinerilor orale privind inadmisibilitatea acţiunii iar hotărârea nu e semnată de arbitru.
Prin sentinţa comercială nr. 5568 din 16 noiembrie 2009, Tribunalul Comercial Cluj admite excepţia necompetenţei materiale şi declină competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Cluj, valoarea obiectului acţiunii fiind de 118.898 lei.
Curtea de apel astfel sesizată, prin sentinţa civilă nr. 70 din 22 februarie 2010 a respins acţiunea şi a obligat pe reclamantă la 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, din situaţia de fapt expusă detaliat, că tribunalul arbitral nu a acordat mai mult decât s-a cerut, prin acţiune solicitându-se suma de 118.898 lei contravaloarea facturii neachitate de reclamantă motivând situaţia de fapt şi aspectele de drept ale cauzei, înlăturând apărările potrivit cărora răspunzătoare este RA A.D.P.P. Cluj.
În privinţa încălcării normelor de ordine publică, instanţa a considerat că aspectele sesizate vizează contractul părţilor ceea ar exclude încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 299, 304 şi 312 C. proc. civ.
Recurenta susţine că atât tribunalul arbitral cât şi instanţa de control judiciar, au interpretat greşit dispoziţiile art. 18.1 din contractul de subantrepriză care reglementau condiţiile şi modalităţile de plată, aplicând greşit prevederile art. 1030 C. civ.
Mai susţine recurenta că instanţa de judecată a considerat greşit că încălcarea prevederilor art. 969 C. civ. nu priveşte ordinea publică.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Prevederile art. 364 C. proc. civ. stabilesc motivele pentru care o hotărâre arbitrală poate fi desfiinţată în calea de atac a acţiunii în anulare, iar reclamantul acestei acţiuni şi-a întemeiat critica pe dispoziţiile lit. f), g) şi i) ale textului de lege menţionat, pentru ca în recurs să se limiteze a critica hotărârea atacată numai pe greşita interpretare a art. 364 lit. f) şi i).
Instanţa de judecată a analizat desfăşurarea procesului arbitral şi judicios a considerat că au fost respectate garanţiile procesuale. Asupra criticilor privind dreptul la un proces echitabil sau a încălcării principiului disponibilităţii curtea de apel a stabilit raporturile dintre părţi în concordanţă cu jurisprudenţa europeană constantă relativă la examinarea în mod real a problemelor esenţiale supuse judecăţii răspunzând criticii privind motivarea hotărârii arbitrale. Faptul că interpretarea unei clauze contractuale nu concordă cu aceea pe care una dintre părţi o are, nu conduce la concluzia nemotivării hotărârii. Instanţele au arătat în ce a constat înlăturarea prevederilor unei clauze contractuale abuzive care lasă creditorul la discreţia debitorului.
Evocarea principiului pacta sunt servanda, nu a avut în vedere norma de drept: numai convenţiile legal făcute au putere de lege între părţi. De aceea instanţele au desfiinţat clauza contractuală contrară bunelor moravuri fără a li se putea imputa înlăturarea normelor de ordine publică.
De altfel recurenta răstoarnă raportul cu privire la noţiunea de ordine publică apreciind că o dispoziţie particulară într-un contract este de interes general. Ordine publică este aceea care restricţionează principiul libertăţii convenţiilor, clauzele contrare ei fiind interzise. Iar dintre acestea o prevedere contractuală prin care creditorului unei obligaţii îi sunt înlăturate toate garanţiile creanţei sale, este în afara bunelor moravuri şi a ordinii de drept, iar prevederile art. 1008 C. civ. devin aplicabile.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 70 din 22 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta RA D.J. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 70 din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4128/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4123/2010. Comercial → |
|---|
