ICCJ. Decizia nr. 4122/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4122/2010
Dosar nr. 13802/63/2008
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 10 ianuarie 2008 Judecătoria Craiova a dispus disjungerea din Dosarul nr. 1255/215/2007 a cererii formulată de reclamanta V.M. având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 6 septembrie 2007.
La data de 10 decembrie 2008 reclamanta formulat o precizare la acţiune prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC E.G. SRL Craiova subliniind că actul a cărui nulitate absolută a solicitat-o a fost încheiat între pârâtul vânzător S.N.D. şi SC E.G. SRL Craiova, necunoscând această situaţie la momentul formulării acţiunii.
La 14 februarie 2008 reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat nulitatea parţială a contractului de vânzare-cumpărare din 6 septembrie 2007 întrucât suprafaţa vândută este mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate şi că vecinătăţile din actul de vânzare-cumpărare nu corespund cu titlul de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 7662 din 13 mai 2008 Judecătoria Craiova a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de reclamanta V.M. în favoarea Tribunalului Dolj, secţia comercială reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2.1 lit. a) C. proc. civ., instanţa apreciind că operaţiunile cu imobile în care toate părţile sau cel puţin una dintre ele este comerciant, sunt operaţiuni comerciale sau supuse legii comerciale prin prisma art. 56 C. com. dacă natura civilă a operaţiunii nu rezultă expres din act sau dacă actul nu este de natură pur civilă şi că cererea este neevaluabilă în bani, obiectul acesteia fiind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul S.C.S.I. în calitate de vânzător şi SC E.G. SRL Craiova în calitate de cumpărătoare.
Soluţionând cauza Tribunalul Dolj, secţia comercială, a admis excepţia lipsei de interes invocată de S.C.S.I. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta V.M. ca lipsită de interes, reţinând că interesul reclamantei în promovarea acţiunii nu este născut şi actual întrucât, deşi a afirmat că S.C.S.I. a înstrăinat o suprafaţă mai mare de teren de cca. 160 mp decât cea care îi aparţine, din actele depuse la dosar se constată că în realitate terenul înstrăinat de 5.006 mp face parte dintr-o suprafaţă de teren mai mare respectiv de 4,4366 ha şi că reclamanta nu a depus acte în sprijinul cererii sale din care să rezulte dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu, iar faptul că a formulat cerere pentru anularea titlului de proprietate conduce la concluzia că interesul reclamantei în promovarea cererii nu este născut şi actual, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 107 din 14 februarie 2009.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, soluţionând apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei instanţei de fond, l-a respins ca nefondat prin Decizia nr. 123 din 2 iunie 2009, constatând că în mod corect instanţa de fond a admis excepţia lipsei de interes deoarece, câtă vreme nu este clarificat dreptul de proprietate al părţilor nu rezultă cu certitudine că terenul înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare este acelaşi cu cel din titlul de proprietate al reclamantei astfel că interesul său nu este născut.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs.
Întrucât în această fază procesuală au decedat atât reclamanta V.M. cât şi pârâtul S.C.S.I., au fost introduşi în cauză moştenitorii reclamantei V.A., V.I., R.I. şi P.M., precum şi moştenitorii pârâtului S.N.D. şi S.E .
Prin încheierea de şedinţă din 16 septembrie 2010 Curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a instanţei comerciale în soluţionarea cauzei, problemă care urmează a fi soluţionată cu prioritate conform art. 137 C. proc. civ. potrivit căruia instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Din analiza actelor dosarului se constată că în cauză, contractul din 6 septembrie 2007 de către B.N.P. I.V., a cărui nulitate parţială a fost cerută prin acţiunea introductivă, este încheiat între S.C.S.I. în calitate de vânzător şi cumpărătoarea SC E.G. SRL Craiova având ca obiect vânzarea-cumpărarea imobilului situat în comuna Cârcea judeţul Dolj compus din terenul extravilan în suprafaţă de 5.006 mp şi înscris în C.F.I. Cârcea, contractul fiind esenţialmente civil.
Se constată că litigiul de faţă nu priveşte un act obiectiv de comerţ, că actul juridic în cauză nu este un act subiectiv de comerţ şi nici un act mixt de comerţ şi, pe cale de consecinţă, competenţa de soluţionare a litigiului vizând constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de mai sus nu aparţine instanţei comerciale, ci instanţei civile.
Faţă de acestea, cu aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. şi încadrând motivele de nelegalitate a deciziei recurate în prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Curtea urmează a admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei comerciale.
Constatând că decizia recurată este dată cu încălcarea competenţei instanţei civile, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa decizia atacată, urmând a se trimite cauza spre competentă soluţionare secţiei civile a Tribunalului Dolj, competentă potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. raportat la Hotărârea nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii V.A., V.I., R.I. şi P.M. împotriva Deciziei nr. 123 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Casează decizia atacată şi sentinţa nr. 107 din 13 februarie 2009 a Tribunalului Dolj şi trimite cauza spre competentă soluţionare secţiei civile a Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4124/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4121/2010. Comercial → |
|---|
