ICCJ. Decizia nr. 4129/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4129/2010
Dosar nr. 2831/99/2009
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1569/Com din 27 octombrie 2009 Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, a anulat ca insuficient timbrată cererea formulată de reclamanta SC B.G. SRL Iaşi, a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă S.C.M. de Gradul I munca Invalizilor Iaşi, obligând-o pe reclamantă să-i plătească sumele de 40.401,98 lei reprezentând chirie restantă şi 24.492,03 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, cu 2.551,13 lei cheltuieli de judecată, reţinând că reclamanta pârâtă nu a făcut dovada plăţii diferenţei taxei judiciare de timbru iar în ceea ce priveşte cererea reconvenţională a constatat că facturile fiscale emise de reclamantă au fost acceptate la plată fiind semnate de reprezentantul pârâtei şi în raport de prevederile art. 5, 6 şi 7 din contractul de închiriere încheiat între părţi a considerat fondată cererea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta pârâtă SC B.G. SRL Iaşi.
Prin Decizia nr. 22 din 15 martie 2010 Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a anulat ca insuficient timbrat apelul, reţinând că pentru termenul de judecată de la 15 martie 2010 apelanta a fost citată cu menţiunea a timbra apelul cu suma de 791 lei, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o, astfel că a aplicat dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Reclamanta pârâtă SC B.G. SRL Iaşi a atacat cu recurs decizia instanţei de apel precizând că prin acordul părţilor s-a renunţat la contractul de asistenţă juridică datorită stării de sănătate a avocatului şi că având în vedere că societatea a închiriat un nou spaţiu şi are un nou punct de lucru se impunea citarea acesteia fie la sediul social cunoscut şi de cealaltă parte, fie la acest punct de lucru, împrejurare faţă de care consideră că procedura a fost viciată pentru termenul de judecată de la 15 martie 2010 şi cu atât mai mult se impunea acordarea unui nou termen de judecată, în vederea fixării timbrajului pentru capătul de cerere privind restituirea T.V.A.-ului.
Şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 87 - 95 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi arătate în continuare.
Prin cererea de apel formulată de reclamantă pârâtă SC B.G. SRL Iaşi la data de 2 noiembrie 2009, aceasta şi-a ales sediul la domiciliul procedural Cabinetul de avocatură D.C.M. din Iaşi, judeţul Iaşi, sediu la care i-a fost comunicată şi citaţia pentru termenul de judecată din 15 martie 2010 aşa încât susţinerea recurentei în sensul că procedura a fost viciată deoarece nu a fost citată la punctul de lucru sau la sediul social cunoscut de cealaltă parte, nu poate fi primită, apelanta având obligaţia de a indica noul sediu, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o.
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la neacordarea de către instanţa de apel a unui termen de judecată în scopul fixării timbrajului pentru capătul de cerere ce privea restituirea T.V.A., nici acesta nu poate fi primit deoarece instanţa de apel a stabilit taxa judiciară de timbru în cuantum de 791 lei aferentă penalităţilor de întârziere, cu amendamentul de a preciza cuantumul sumei plătite cu titlu de T.V.A., apelanta fiind citată cu această menţiune.
Cum chestiunea timbrajului este prioritară oricărei alte cereri şi faţă de împrejurarea că i s-a pus în vedere apelantei reclamante să plătească suma de 791 lei taxă judiciară de timbru cu amendamentul precizării cuantumului sumei plătite cu titlu de T.V.A. şi cum apelanta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, corect instanţa de apel a anulat recursul ca insuficient timbrat.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea constată că instanţa a cărei hotărâre a fost atacată a aplicat corect dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 87 - 95 C. proc. civ., astfel că în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.G. SRL Iaşi împotriva Deciziei nr. 22 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4135/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4131/2010. Comercial → |
|---|
