ICCJ. Decizia nr. 4132/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4132/2010
Dosar nr. 1609/97/2008
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC S.F. SA Deva a chemat-o în judecată pe pârâta SC H.G. SRL Deva pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare din 27 aprilie 2005 de către B.N.P. H.E. din Deva, arătând că între părţile în litigiu a intervenit contractul de vânzare-cumpărare mai sus menţionat, având ca obiect vânzarea-cumpărarea unui imobil situat în localitatea Dobra comuna Dobra judeţul Hunedoara, imobil înscris în C.F. contractul având prevăzut un pact comisoriu de grad IV privind rezoluţiunea contractului în situaţia în care cumpărătorul nu plăteşte preţul vânzării timp de trei luni consecutiv. A mai arătat că a fost încheiat un act adiţional la data de 7 august 2007 prin care a fost amânat termenul de plată, în patru rate, astfel 10.000 euro până la 30 septembrie 2007, 10.000 euro până la 30 octombrie 2007, 10.000 euro până la 30 noiembrie 2007 şi 14.430 euro până la 30 decembrie 2007, pentru care pârâta a emis patru bilete la ordin cu menţiunea fără protest şi cu scadenţa precizată în actul adiţional. Cu toate acestea la scadenţă, plata prevăzută în biletele la ordin a fost refuzată pe motiv de lipsă disponibil în cont.
Reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită să se dispună rezoluţiunea contractul de vânzare-cumpărare, în baza art. 1021 C. civ. motivat de împrejurarea că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a plăti preţul imobilului, obligaţie care face parte din cadrul obligaţiilor de „a da”, apreciind că în sarcina pârâtei operează o prezumţie legală de culpă dedusă din faptul neobţinerii rezultatului la care s-a obligat având în vedere dispoziţiile art. 1082 - 1083 C. civ.
Pârâta formulat întâmpinare şi cererea reconvenţională solicitând respingerea acţiunii iar prin cererea reconvenţională cerând să se dispună introducerea în cauză în calitate de pârâtă alături de pârâta reclamantă reconvenţională SC S.F. SA Deva, A.C.A.S.G. Dobra şi în principal să se dispună admiterea cererii reconvenţionale şi obligarea celor două pârâte la transmiterea şi intabularea în C.F., în favoarea pârâtei, a dreptului de concesiune asupra terenului înscris în C.F. Dobra prin preluarea de către pârâta reclamantă a tuturor drepturilor şi obligaţiilor reclamantei pârâte precum şi a tuturor clauzelor contractuale privind obiectul, durata concesiunii, redevenţa, încetarea contractului, răspunderea contractuală şi litigii aşa cum sunt prevăzute în contractul de concesiune încheiat între cele două pârâte, din 26 septembrie 2003 de B.N.P. Ş.O.I. în conformitate cu actul adiţional la contractul de concesiune încheiat între A.C.A.S.G. Dobra şi SC S.F. SA Deva.
În subsidiar a cerut rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, obligarea reclamantei pârâte SC S.F. SA Deva la restituirea către pârâta reclamantă sumei de 55.570 euro reprezentând plata pe care aceasta a efectuat-o până în prezent către reclamanta pârâtă din preţul total al imobilului, aşa cum a fost prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC S.F. SA Deva, a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare din 27 aprilie 2005 de către B.N.P. H.E. din Deva şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă SC H.G. SRL Deva.
Împotriva acestei sentinţe pârâta reclamantă SC H.G. SRL Deva a declarat apel iar reclamanta pârâtă a formulat cerere de aderare la apel pentru cheltuieli de judecată pe care a depus-o în şedinţa publică de la 30 iunie 2010, reprezentantul acesteia învederând instanţei că faţă de obiectul cererii principale nu sunt incidente dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, acestea fiind incidente doar cu privire la cererea reconvenţională, împrejurare faţă de care a solicitat disjungerea acesteia arătând că are ca obiect recuperarea părţii din preţul plătit de către cumpărătorul SC H.G. SRL Deva, precizând că acesta este motivul pentru care a solicitat disjungerea cererii principale de cererea reconvenţionale şi suspendarea acesteia până la soluţionarea prezentei cauze .
Prin încheierea din şedinţa publică de la 30 iunie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a suspendat apelul declarat de către reclamanta reconvenţională conform art. 36 din Legea nr. 85/2006 şi a suspendat cererea de aderare la apel conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ. reţinând că disjungerea nu este posibilă în apel în modalitatea invocată de către reprezentantul intimatei, apreciind că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 cu referire la apelul declarat de reclamanta reconvenţională şi respectiv dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. pentru cererea de aderare la apel, aceasta depinzând de soluţionarea apelului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta pârâtă SC S.F. SA Deva, în insolvenţă, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a încheierii atacate în sensul dispunerii continuării judecării apelului în ceea ce priveşte acţiunea principală, precum şi a cererii de aderare la apel ce vizează tot acţiunea principală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încheierea recurată fiind dată cu aplicarea greşită a art. 36 din Legea nr. 85/2006 şi art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând în acelaşi timp să se pună în vedere instanţei de apel să disjungă cererea reconvenţională în baza art. 120 alin. (2) C. proc. civ., aceasta rămânând suspendată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.
A arătat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a textului legal cu privire la acţiunea principală, deoarece împotriva pârâtei apelante nu a fost deschisă procedura insolvenţei, această procedură fiind deschisă doar împotriva societăţii recurente, care este reclamantă în acţiunea principală, scopul acţiunii principale fiind readucerea imobilului în litigiul, în patrimoniul societăţii aflat în insolvenţă, ştiut fiind că rezoluţiunea unui contract are ca efect repunerea în situaţia anterioară încheierii lui, chiar dacă nu s-a formulat capăt de cerere privind repunerea în situaţia anterioară.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea unor hotărâri se poate cere atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Prin recursul său recurenta a precizat că textele de lege care au fost greşit aplicate sunt art. 36 din Legea nr. 85/2006 şi art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toarte acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.
Art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Aceste texte de lege au fost analizate şi aplicate corect de instanţa de apel în contextul soluţionării apelului declarat împotriva sentinţei instanţei de fond prin care s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare şi s-a respins cererea reconvenţională şi faţă de împrejurarea că reclamanta pârâtă, intimata din apel, a formulat cerere privind disjungerea cererii principale de cererea reconvenţională şi suspendarea acesteia din urmă.
Este de reţinut că art. 165 C. proc. civ. prevede că „în orice stare a judecăţii se pot despărţi pricinile întrunite, dacă instanţa socoteşte că numai una din ele este în stare de judecată” şi că măsura disjungerii cauzelor este dispusă de instanţa de judecată în interesul unei bune judecăţi a cauzelor şi a unei bune administrări a justiţiei, neînlăturând posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege.
În acest context instanţa de apel corect a suspendat judecata apelului în condiţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 întrucât atât cererea principală cât şi cererea reconvenţională (chiar dacă cererea s-a făcut în subsidiar) privesc rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, astfel încât instanţa nu poate să considere doar una dintre ele în stare de judecată, ambele cereri urmând a fi soluţionare în acelaşi timp de către aceeaşi instanţă în interesul unei bune judecăţi a cauzelor şi a unei bune administrări a justiţiei precum şi în interesul ambelor părţi.
În ceea ce priveşte aplicarea art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. corect instanţa de apel a procedat atunci când a suspendat judecarea cererii de aderare la apel, întrucât dezlegarea acestei cereri atârnă de soluţionarea apelului.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.F. SA Deva împotriva încheierii din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4131/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4127/2010. Comercial → |
|---|
