ICCJ. Decizia nr. 4136/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4136/2010
Dosar nr. 6222/63/2009
Ședința publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.A. a chemat în judecată pe pârâta SC C.D. SA Craiova solicitând obligarea acesteia la montarea contorului electric şi conectarea acestuia la reţeaua de distribuţie şi totodată anularea facturilor din 3 decembrie 2008 prin care a fost obligat la plata verificării instalaţiei, constatarea contravenţiei, întreruperea energiei electrice şi plata consumului.
Judecătoria Craiova, prin sentinţa nr. 5814 din 3 aprilie 2009 a admis excepţia de necompetenţă şi a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea Tribunalului Dolj, considerând incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin precizarea acţiunii formulată la 10 iunie 2009, reclamantul a cerut că în calitate de pârâtă să fie introdusă în cauză SC C.D. SA.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 145 din 10 februarie 2010, a admis acţiunea precizată a reclamantului, a obligat pe pârâtă să reconecteze imobilul la reţeaua de curent electric şi să furnizeze acestuia energie electrică şi a anulat facturile din 3 decembrie 2008.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul era beneficiarul contractului de furnizare de energie electrică pentru consumatori casnici, iar pârâta invocând consumul fraudulos de energie a refuzat reconectarea imobilului deşi situaţia existentă s-a datorat culpei acesteia, care nu a asigurat în condiţii de securitate serviciul de furnizare, menţinând un transformator peste durata de funcţionare, care funcţiona fără o fază şi în gol, datorită unui defect de izolaţie.
În privinţa facturii de plată a consumului estimat în funcţie de bunurile consumatoare de energie electrică instanţa a considerat că acestea aveau un consum mai mic decât cel trecut în actul de plată.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 84 din 29 aprilie 2010, a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă că furnizorul energiei electrice a locuinţei reclamantului nu a luat măsuri pentru asigurarea acestui serviciu iar intervenţia unor persoane neautorizate şi realizarea unei imposibilităţi la conectarea consumatorului se datorează pârâtei care a încălcat prevederile art. 85 din H.G. nr. 1007/2004.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs motivat pe inadmisibilitatea acţiunii în anularea notei de constatare şi a facturilor emise şi pe greşita interpretare a H.G. nr. 1007/2004 şi a art. 7 lit. f), art. 6 lit. h) şi 29 alin. (2) lit. a) din contractul de furnizare a energiei electrice.
Astfel recurenta susţine că nota de constare prin care s-a stabilit situaţia de fapt şi facturile fiscale nu sunt acte juridice săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice ci doar constată pretenţia furnizorului de obligare a destinatarului la plata unei sume de bani.
Expunând situaţia de fapt, recurenta mai susţine că instanţele au interpretat greşit prevederile contractuale, care obligau consumatorul să posteze intacte contorul de decontare, plombele de la capacul de borne şi celelalte instalaţii. Neînregistrând consumul de energie electrică instanţele în mod greşit au considerat că nu există un consum fraudulos şi ar înlătura aplicarea prevederilor art. 142 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:
Reclamantul, beneficiar al unui contract de furnizare de energie electrică, urmare a avarierii transformatorului reţelei care-i alimenta proprietatea, în lipsa intervenţiei autorizate a firmelor specializate a procedat la realizarea unei improvizaţii, conectându-se la reţea astfel încât contorul de decontare să nu mai măsoare cantitatea de energie electrică pe care a consumat-o.
În acest mod, prevederile contractuale (art. 6 şi 7 din contractul de furnizare) au fost încălcate, consumatorul înlăturând una din plombele furnizorului alimentându-se printr-o improvizaţie efectuată de persoane neautorizate.
În aceste condiţii furnizorul, în aplicarea prevederilor art. 142 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, a recalculat consumul pe perioada necontorizată, constatând intervenţii necontrolate la instalaţiile furnizorului.
Instanţele de fond, greşit au exonerat pe reclamant de plata facturilor privind consumul de energie electrică. Chiar dacă furnizorul a încălcat prevederile art. 85 din Regulamentul aprobat prin H.G. menţionată, prin care era obligat să furnizeze, consumatorului, energie la puterea contractată, aceasta nu justifică efectuarea unor improvizaţii prin care consumul să nu fie contabilizat.
Culpa reclamantului, pentru care este atrasă răspunderea constă în încălcarea prevederilor contractuale, care nu permiteau consumatorului să intervină la contorul de decontare sau la sigiliile aplicate şi de a efectua intervenţii neautorizate.
În mod greşit, însă, recurenta caracterizează nota de constatare şi facturile ca nefiind acte juridice şi invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anularea acestora. Actul juridic este o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a naşte, modifica sau stinge un raport juridic. Atât nota de constatare cât şi facturile emise sunt acte unilaterale care vădesc intenţia de a obliga la o prestaţie - plata consumului efectuat.
Aşadar nu consumul fraudulos conduce la obligaţia reclamantului de plată a facturilor prin care s-a calculat consumul ce trebuia înregistrat în raport cu receptoarele inventariate, ci intervenţia neautorizată, sancţionată prin norma din regulament deja evocată.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul pârâtei, va modifica Decizia nr. 84 din 29 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova va admite apelul declarat împotriva sentinţei nr. 145 din 10 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj pe care o va schimba în parte în sensul admiterii în parte a acţiunii, obligării pârâtei să reconecteze imobilul reclamantului la reţeaua de distribuţie a energiei electrice şi să furnizeze energie electrică şi va respinge capătul de cerere privind anularea facturilor din 3 decembrie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC C.D. SRL Craiova împotriva Deciziei nr. 84 din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de aceeaşi parte, împotriva sentinţei nr. 145 din 10 februarie 2010 a Tribunalului Dolj, secţia comercială.
Schimbă în parte sentinţa atacată în sensul că admite în parte acţiunea şi respinge capătul de cerere privind anularea facturilor.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4137/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4133/2010. Comercial → |
|---|
