ICCJ. Decizia nr. 4205/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4205/2010
Dosar nr. 4260/1/2010
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia comercială nr. 1256 de la 15 aprilie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC L.E.P.A. SRL Bucureşti, cu motivarea că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru nici anticipat, nici la termenul de judecată de la 15 aprilie 2010, deşi a fost citată cu această menţiune.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea SC L.E.P.A. SRL Bucureşti a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea contestaţiei în anulare şi rejudecarea în fond a recursului, invocând drept temei dispoziţiile art. 317 alin. (1) şi 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a arătat că taxa de timbru a fost achitată la data de 14 aprilie 2010, însă, din motive obiective, nu a putut depune documentul justificativ la dosarul cauzei.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile de la art. 317 C. proc. civ. ( necompetenţă sau vicii vizând procedura citării) şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs).
Prin eroare materială, ca temei al unei contestaţii în anulare, în sensul art. 318 C. proc. civ., se înţelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârşeşte instanţa, cum ar fi, de pildă, anularea recursului ca netimbrat, deşi la dosar se găseşte recipisa de plată a taxei judiciare de timbru. Or, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, la dosar, nu a existat dovada achitării taxei judiciare de timbru la momentul soluţionării recursului, 15 aprilie 2010, astfel încât, instanţa de recurs, în mod corect, a dispus anularea recursului ca netimbrat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu face dovada achitării taxei judiciare de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
În speţă, recurenta a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei (fila 15 dosar), iar, până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului, nu a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantumul stabilit, ci numai cerere de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat şi nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 15 aprilie 2010, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu a operat scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte a dat eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată şi a dispus anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 318 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare declarată de contestatoarea SC L.E.P.A. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 1256 de la 15 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC L.E.P.A. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 1256 de la 15 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabila.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4204/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4212/2010. Comercial → |
|---|
