ICCJ. Decizia nr. 4233/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4233/2010
Dosar nr. 38039/3/2008
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2010
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 05 decembrie 2008, sub nr. 38039/3/2008, reclamantul C.M. a chemat în judecată pe pârâta SC S.F. SRL, solicitând să se dispună anularea hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor pârâtei din data de 29 septembrie 2008, precum şi suspendarea executării acestei hotărâri până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, motivat de faptul că prin hotărâre s-a dispus revocarea sa din funcţia de administrator al societăţii, iar el, în calitatea de asociat a votat împotriva acestei măsuri, semnând procesul verbal de şedinţă cu obiecţiuni. A mai arătat că potrivit prevederilor art. 14.6 din actul constitutiv al societăţii orice modificare a actului constitutiv se poate dispune doar cu unanimitatea de voturi. Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea solicitând anularea parţială a hotărârii menţionate doar în ce priveşte numirea în funcţia de administrator al unei alte persoane.
Ca urmare a admiterii cererii reclamantului C.M. de strămutare a cauzei prin încheierea nr. 396 din 10 februarie 2009, dosarul a fost înaintat Tribunalului Timiş, secţia comercială.
Pe rolul acestei instanţe, dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr.
Reclamantul, prin notele de şedinţă depuse la grefa instanţei la data de 10 iunie 2009 a indicat motivele de drept şi de fapt ale cererii sale precizate, respectiv:
- încălcarea art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, raportat la faptul că numirea şi revocarea administratorului societăţii de face distinct, după tipul de societate şi după modul de desemnare al administratorului - prin actul constitutiv ori prin hotărârea adunării generale; sub acest aspect a arătat că desemnarea administratorului a fost făcută prin actul constitutiv, astfel încât numirea noului administrator trebuia făcută prin modificarea actului constitutiv, fiind necesar votul tuturor asociaţilor;
- încălcarea prevederilor art. 72 din Legea nr. 31/1990, susţinând că administratorul desemnat are şi calitatea de asociat, astfel încât era obligat să se abţină de la vot, numirea sa fiind un act juridic încheiat cu societatea;
- încălcarea art. 14.6 din actul constitutiv al societăţii care menţionează că orice modificare a acestuia trebuia luată cu unanimitate de voturi.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, apreciind că nu există încălcări ale textelor legale şi statutare invocare de reclamant.
Prin sentinţa civilă nr. 65/ CC din 6 noiembrie 2009, judecătorul fondului a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată a reclamantului, cu următoarele considerente: s-a reţinut incidente prevederilor art. 79 din Legea nr. 31/1990, situaţia revocării şi numirii administratorului trebuind circumscrisă sferei de ipoteze în care persoana se află în contrarietate de interese cu societatea, iar cvorumul cerut trebuie calculat fără a fi avute în vedere şi voturile administratorului asociat, în caz contrar însemnând să se valideze atitudinea asociatului - administrator care ar putea bloca votarea revocării sale din funcţie. In acest context s-a apreciat că hotărârea din data de 20 septembrie 2008 a fost adoptată cu unanimitatea de voturi, cu exceptarea reclamantului pentru revocarea din funcţie.
Cu privire la numirea administratorului, s-a reţinut prevederea art. 194 lit. b) din Legea nr. 31/1990, care enumeră printre atribuţiile adunării generale şi pe cea a desemnării administratorului, precum şi prevederea art. 77 din Legea nr. 31/1990, conform căreia asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulţi administratori dintre ei, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.
Judecătorul fondului nu a reţinut incidenţa prevederilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, caracterul de act juridic al contractului de mandat al administratorului neatrăgând automat includerea sa în sfera actelor juridice interzise de prevederea legală menţionată. S-a apreciat că textul legal vizează acte juridice ale societăţii legate de obiectul său de activitate, încheiate cu asociatul şi care ar avea aptitudinea să favorizeze consecinţe prejudiciabile pentru societate.
Sentinţa de fond a fost apelată de reclamantul C.M., criticile sale vizând greşita aplicare a prevederilor legale invocate.
Prin decizia civilă nr. 128/ A din 22 iunie 2010, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantului, reţinând următoarele: analizând textele legale incidente în cauză (art. 192 şi 194 din Legea nr. 31/1990), completul de apel a concluzionat că numirea şi revocarea administratorilor, indiferent dacă s-a realizat prin actul constitutiv ori prin hotărârea adunării generale, nu reprezintă o modificare a actului constitutiv, concluzie atrasă din faptul că art. 194 din lege menţionează distinct, între atribuţiile adunării generale, pe cea de modificare a actului constitutiv şi pe cea de numire/revocare a administratorului. In raport de art. 197 alin. (3) şi art. 77 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, judecătorii au apreciat că hotărârile adunări generale ale asociaţilor privind numirea/revocarea administratorului se adoptă cu votul asociaţilor reprezentând majoritatea absolută a capitalului social, legea stabilind un cvorum diferenţiat în ce priveşte numirea/revocarea administratorului de cel necesar pentru modificarea actului constitutiv. Completul de judecată a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile art. 14.6 din actul constitutiv al societăţii, reţinând că acesta are în vedere, prin trimitere doar ipotezele prevăzute de art. 12 lit. a) şi e) din act, lăsând în afara sferei sale de acoperire pct. b ce vizează alegerea şi revocarea administratorului.
A fost înlăturată şi critica referitoare la nerespectarea majorităţii prevăzute de art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, apreciindu-se că nu se putea aplica prevederea art. 193 alin. (3) din acelaşi act normativ întrucât nu se impunea abţinerea de la vot a asociatului ce urma să fie numit în funcţia de administrator. S-a reţinut că hotărârea atacată a fost adoptată, conform prevederilor art. 14.5 din actul constitutiv, cu respectarea dublei majorităţi: cea a capitalului social şi cea a asociaţilor.
Inaplicabilitatea prevederilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a fost apreciată prin raportare la actele expres enunţate în textul legal şi care impun abţinerea de la vot a asociatului. S-a reţinut că textul de lege are în vedere actele juridice curente ale societăţii, încheiate în vederea realizării obiectului de activitate şi nu acte necesare pentru constituirea societăţii sau cele prin care se realizează înţelegerile dintre asociaţi privind drepturile lor în cadrul societăţii ori pentru constituirea şi funcţionarea organelor persoanei juridice.
Decizia de apel a fost recurată de reclamantul C.M., acesta solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunţate în cauză în sensul admiterii cererii sale precizate.
Criticile sale, subsumate prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au vizat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 72, art. 192 alin. (2), art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, precum şi art. 14.6 din actul constitutiv al societăţii.
În dezvoltarea criticilor sale, reclamantul a arătat următoarele:
- în ce priveşte art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi art. 14.6 din actul constitutiv, susţine că desemnarea noului administrator reprezintă o modificare a actului constitutiv care implica acordul unanim al asociaţilor, completul de apel reţinând greşit aplicabilitatea prevederilor art. 194 alin. (1) din Legea nr. 31/1990; susţine, de asemenea, că nu era îndeplinită nici condiţia dublei majorităţi prevăzută de art. 192 alin. (1) din lege, raportat la faptul că, în conformitate cu art. 193 alin. (1) din lege, asociatul numit ca administrator avea obligaţia de a se abţine de la vot; invocă şi prevederile art. 72 din lege, apreciind că administratorul desemnat încheie un contract de mandat cu societatea, astfel că are interese contrare care îi impuneau abţinerea de la vot.
Prin întâmpinare, pârâta - intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că din interpretarea prevederilor art. 194 din Legea nr. 31/1990 rezultă faptul că numirea/revocarea administratorilor şi modificarea actului constitutiv sunt operaţiuni distincte pentru care legea stabileşte un cvorum diferit, cel al dublei majorităţi a capitalului social şi al asociaţilor. A mai susţinut că numirea administratorului prin actul constitutiv nu atrage aplicabilitatea prevederilor art. 192 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale (LSC), interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale impunând concluzia că desemnarea unui alt administrator se dispune cu cvorumul prevăzut de lege pentru această operaţiune. Pârâta a mai arătat că nu se impunea abţinerea de la vot a asociatului numit în funcţia de administrator, această operaţiune neintrând în categoria actelor pentru care legea prevede această interdicţie. In consecinţă, a apreciat că hotărârea contestată de reclamant a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale.
Nu au fost depune înscrisuri noi în această fază procesuală.
Analizându-se cauza în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază că recursul este nefondat.
Este înlăturată critica reclamantului vizând greşita aplicare a prevederilor art. 192 alin. (2) din LSC şi art. 14.6 din actul constitutiv al societăţii. în ce priveşte prevederea art. 192 alin. (2) LSC, aceasta este inaplicabil în speţă, raportat atât la cele hotărâte în adunarea asociaţilor din 29 septembrie 2008, cât şi la textele incidente din Legea nr. 31/1990. Se reţine, din această perspectivă că reclamantul este primul administrator al societăţii, arătarea numelui său şi a datelor de identificare în actul constitutiv fiind obligatorii, potrivit art. 7 LSC. Art. 192 LSC stabileşte un cvorum diferit de vot în cadrul adunării generale a asociaţilor, cu instituirea unanimităţii doar în ce priveşte modificarea actului constitutiv (pentru alte decizii instituind regula dublei majorităţi: a capitalului social şi a asociaţilor). Art. 194 LSC stabileşte, ca atribuţii distincte ale adunării asociaţilor pe cea de numire/revocare a administratorilor şi pe cea de modificare a actului constitutiv. De asemenea, art. 197 LSC prevede că societatea cu răspundere limitată este administrată de unul sau mai mulţi administratori, asociaţi sau neasociaţi, numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală. Din interpretarea acestor texte legale, se desprinde, în primul rând, concluzia că administratorul, obligatoriu de înscris cu datele sale de identificare în actul constitutiv al societăţii, poate fi revocat, înlocuit, ori poate fi numit un alt administrator, prin hotărârea ulterioară a adunării generale a asociaţilor. A doua concluzie care se desprinde din textele legale menţionate, reţinută, de altfel şi de judecătorii din cadrul instanţelor inferioare, este aceea că revocarea administratorului sau numirea unui alt administrator nu reprezintă o modificare a actului constitutiv pentru care ar fi necesară obţinerea unanimităţii; această concluzie rezultă din modul de reglementare a atribuţiilor adunării generale a asociaţilor, în cadrul cărora se menţionează distinct cea de revocare/numire a administratorului de cea de modificare a actului constitutiv. Or, în măsura în care în mod obligatoriu primul administrator este menţionat în actul constitutiv, dacă s-ar accepta interpretarea dată de reclamant, legiuitorul nu ar mai fi avut nicio raţiune de a înscrie atribuţia revocării/numirii administratorului, fiind suficient a menţiona pe cea de modificare a actului constitutiv. Prin înscrierea, însă, a atribuţiei distincte de revocare/numire a administratorului se conturează intenţia legiuitorului în sensul de a nu considera această revocare/numire ca o modificare a actului constitutiv. în consecinţă, se apreciază că în mod corect s-a statuat prin hotărârile recurate inaplicabilitatea prevederilor art. 192 alin. (2) LSC în cazul numirii noului administrator.
Se reţine, de asemenea, că nu există o încălcare a prevederilor art. 14.6 din actul constitutiv al societăţii, judecătorii instanţelor inferioare interpretând corect această dispoziţie statutară în sensul că se referă la alte situaţii decât cea referitoare la numirea administratorului. In consecinţă, se apreciază că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 14.5 din actul constitutiv al societăţii, care prevede condiţia majorităţii absolute a asociaţilor şi a părţilor sociale.
Nu poate fi reţinută nici critica reclamantului în sensul neîndeplinirii dublei majorităţi cerute de art. 194 alin. (1) LSC, motivat de obligaţia abţinerii de la vot a asociatului numit în funcţia de administrator. Prevederea art. 193 alin. (2) LSC nu este incidenţă în cauză întrucât, aşa cum au reţinut şi judecătorii instanţelor inferioare, această dispoziţie legală are în vedere alte ipoteze decât ce de numire a asociatului în funcţia de administrator al societăţii. Faptul că art. 72 LSC prevede că obligaţiile şi răspunderea administratorului sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat nu conferă administratorului o poziţie de conflict de interese cu societatea pentru a interveni interdicţia legală. Dimpotrivă, interesele celor două părţi sunt concurente, astfel încât nu era obligatorie abţinerea de la vot a asociatului numit în funcţia de administrator. De altfel, aşa cum s-a precizat şi în decizia recurată, atunci când se referă la „acte juridice ” textul legal nu are în vedere pe cele necesar a fi încheiate pentru constituirea şi funcţionarea organelor societăţii.
Pentru considerentele arătate şi apreciindu-se legalitatea deciziei recurate şi a sentinţei de fond pronunţate în cauză, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamanta va fi respins ca nefondat.
În considerarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate şi dovedite de intimată, constând în onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - reclamant C.M. împotriva deciziei nr. 128/ A din 22 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Obligă recurentul să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 26.612,26 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4228/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4339/2010. Comercial → |
|---|
