ICCJ. Decizia nr. 4194/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4194/2010
Dosar nr. 47320/3/2005
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 8084 din 26 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 47320/3/2005, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta R.A.A.P.P.S. reprezentată prin Sucursala pentru Administrarea şi întreţinerea Fondului Imobiliar şi s-a dispus rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 14 mai 2003, precum şi evacuarea pârâtei SC E. L. SRL din imobilul situat în Bucureşti, Str. Ion Câmpineanu .
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţa a reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit în mod legal obligaţia de realizare a investiţiilor în valoare de 70.000 dolari SUA în primii trei ani, devenind incidenţă cauza de reziliere a contractului prevăzută de art. 26 din contract, culpa fiind prezumată în materie contractuală.
În acest cadru, prima instanţă a considerat esenţial pentru lămurirea litigiului dintre părţi că pârâta nu a probat obţinerea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construcţie pentru executarea lucrărilor de construcţie şi amenajare, chiar şi dacă acestea ar fi existat în realitate şi au fost dovedite valoric.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, prin decizia nr. 243 de la 19 mai 2010, a admis apelul formulat de pârâta SC E.L. SRL, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că s-a respins acţiunea introductivă, reţinând, în esenţă, că pârâta a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei contractuale de realizare a investiţiilor, eventuala diferenţă dintre suma stabilită de expertul contabil şi totalul sumelor reţinute de experţii în instalaţii şi în construcţii neavând o pondere semnificativă pentru a permite discutarea sancţiunii rezilierii, nefăcându-se, aşadar, dovada îndeplinirii cerinţelor pentru desfiinţarea contractului, conform art. 1020-1021 C. civ.
Împotriva acestei decizii, reclamanta R.A. A.P.P.S. Sucursala pentru Administrarea şi Întreţinerea Fondului Imobiliar Bucureşti a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală. Motivele de nelegalitate invocate sunt dispoziţiile art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, sub aspectul art. 304 punct 8 C. proc. civ., reclamanta arată că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contract de a constitui aportul la asociere prevăzute de art. 4, art. 19 şi art. 28, nerespectarea acestora ducând la rezilierea unilaterală a contractului de asociere de către R.A.A.P.P.S. Totodată, se apreciază că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile Legii nr. 50/ 1991, ceea ce atrage incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 punct 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 punct 8 C. proc. civ. vizează interpretarea dală probelor administrate în cauză, chestiune de fapt care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv a cazului de modificare anterior menţionat.
Recursul reclamantei se referă la pretinse greşeli existente în legătură cu modul în care s-au analizat probatoriile administrate, criticile formulate vizând exclusiv motive de netemeinicie şi nu de nelegalitate, situaţie în care Înalta Curte va respinge ca nefondat acest motiv de recurs.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 punct 9 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat, întrucât, potrivit art. 7 alin. (14) din Legea nr. 50/1991, valabilitatea autorizaţiei de construire se menţine în cazul schimbării investitorului înaintea finalizării lucrărilor, cu condiţia respectării prevederilor acesteia şi transcrierii actelor care conferă dreptul de construire, ceea ce în cauza dedusă judecăţii s-a întâmplat.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta R.A.A.P.P.S. Sucursala pentru Administrarea şi Întreţinerea Fondului Imobiliar Bucureşti împotriva deciziei nr. 243 de la 19 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta R.A.A.P.P.S. sucursala pentru Administrarea şi Întreţinerea Fondului Imobiliar Bucureşti împotriva deciziei nr. 243 de la 19 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4191/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4196/2010. Comercial → |
|---|
