ICCJ. Decizia nr. 4346/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4346/2010
Dosar nr.37919/3/2007
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta A.F.I. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC L.D. SRL a solicitat obligarea acesteia la plata sumei totale de 26.452,19 dolari S.U.A. (plătibili în lei la cursul zilei din data punerii în executare), suma compusă din: - 1.658 dolari S.U.A. contravaloare folosinţă spaţiu aferenta perioadei 01 octombrie 2004-02 decembrie 2004 inclusiv; - 19.483 dolari S.U.A. contravaloare lipsă folosinţă spaţiu aferentă perioadei 03 decembrie 2004-28 februarie 2007 inclusiv; - 5.311,19 dolari S.U.A. majorări de întârziere aferente perioadei 01 octombrie 2004-28 februarie 2007 inclusiv.
Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 291 din 14 ianuarie 2010 a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 19.977 dolari S.U.A. către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în baza prevederilor Dispoziţiei de Primar General nr. 105/1998, modificată, Dispoziţia de Primar General nr. 766/2002 şi Dispoziţia de Primar General nr. 888/2002, reclamanta a încheiat cu pârâta SC L.D. SRL fişa de calcul din 05 decembrie 2002 privind spaţiul cu alta destinaţie decât aceea de locuinţă situat în B-dul Pache Protopopescu, Bucureşti.
Prin Nota din 03 decembrie 2004 aprobată de către Primarul General s-a dispus anularea fişei de calcul din 05 decembrie 2002 a cărei titulară era pârâta SC L.D. SRL, reţinându-se că pârâta figurează în evidenţele contabile A.F.I. cu un sold debitor de 14.770,52 dolari S.U.A. (chirie şi penalităţi) şi deşi fişa de calcul a fost anulată, pârâta a ocupat în fapt în continuare spaţiul respectiv şi îl ocupă chiar şi în prezent, astfel cum reiese din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de conciliere, sens în care tribunalul având în vedere că la data de 3 decembrie 2004 a fost anulată fişa de calcul din 05 decembrie 2002, a apreciat că de la acea dată au încetat raporturile contractuale dintre părţi, prin denunţarea unilaterală de către locator a contractului de locaţiune încheiat pe durată nedeterminată, în condiţiile art. 1436. alin. (2) C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A.F.I. Bucureşti, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia nr. 371 din 16 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei A.F.I. Bucureşti, reţinând că, între reclamanta în calitate de locator şi pârâta în calitate de locatar s-a încheiat un contract de locaţiune pe durată nedeterminată cu privire la spaţiul cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, situată în B-dul Pache Protopopescu, Bucureşti, chiria fiind stabilită la 803 dolari S.U.A. pe luna, astfel cum rezultă din fişa de calcul 5 decembrie 2002 emisă de C.G.M.B. - A.F.I. şi că în mod corect s-a reţinut de prima instanţă că, raporturile contractuale dintre părţi au încetat la data de 5 decembrie 2002, când s-a anulat fişa de calcul nr. 1877, sens în care răspunderea pârâtei poate fi angajată doar pe temei delictual, reglementat de dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ., întrucât neexistând raporturi contractuale între părţi care să fi reglementat, prin acordul lor de voinţă, cuantumul majorărilor de întârziere, evident ca acestea nu pot fi pretinse, respectiv datorate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta A.F.I. Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului formulat în cauză.
Critica adusă deciziei atacate, se referă în esenţă la faptul că în mod greşit instanţa de apel a menţinut hotărârea instanţei de fond cu privire la respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, având în vedere că în speţă este vorba de un spaţiu cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, ce face parte din fondul imobiliar al Municipiului Bucureşti, iar aceste sume cu titlu de contravaloare folosinţă constituie venituri la bugetul local.
La termenul de astăzi Înalta Curte, a invocat din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) raportat la art. 1 pct. 1 C. proc. civ. excepţia necompetentei materiale a instanţei de fond, în raport de valoarea litigiului ce face obiectul recursului.
Cum necompetenţa este o excepţie de ordine publică, potrivit art. 159 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aceasta urmează a fi analizată cu prioritate.
Se reţine că prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 26.452,19 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă spaţiu şi majorări de întârziere, ulterior, aceasta reducându-şi pretenţiile la suma de 25.288,19 dolari S.U.A., sens în care se constată că, valoarea litigiului dedus judecăţii nu depăşeşte valoarea de 100.000 RON, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. pentru ca cererea introductivă să fie îndreptată spre soluţionare, în primă instanţă tribunalului, astfel cum greşit a fost investit Tribunalul Bucureşti, care avea obligaţia de a-şi verifica competenţa materială înainte de a proceda la judecarea cauzei, aspect ce nu a fost avut în vedere de această instanţă.
Or, în speţă, litigiul examinat a fost greşit soluţionat în primă instanţă de către Tribunalul Bucureşti, în raport de valoarea litigiului dedus judecăţii, competenţa de soluţionare aparţinând judecătoriei, ca instanţă de fond, aspect determinat în funcţie de criteriul valoric.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va admite recursul reclamantei A.F.I. Bucureşti, va casa decizia atacată şi sentinţa şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă, ca litigiu comercial, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., Judecătoriei sector 2 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A.F.I. Bucureşti împotriva deciziei nr. 371 din 16 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează decizia atacată şi sentinţa nr. 291 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă, ca litigiu comercial, Judecătoriei sector 2 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4343/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4348/2010. Comercial → |
|---|
