ICCJ. Decizia nr. 4339/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4339/2010
Dosar nr. 117/59/2009
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Asupra perimării recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea în anulare reclamanta Direcţia Silvică Reşiţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL prin Lichidator S.P.L.G.I. Reşiţa, admiterea acţiunii şi anularea Hotărârii arbitrate nr. 9/25.05.2008, în motivare arătând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică.
Prin hotărârea arbitrală nr. 9 din 25 mai 2008 Curtea de Arbitraj Comercial a Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură, Caraş-Severin, a respins excepţia de tardivitate şi excepţia puterii lucrului judecat invocate de pârâtă.
A admis cererea reclamantei SC B. SRL şi a obligat pârâta Direcţia Silvică Caras Severin Reşiţa să achite reclamantei suma de 866,80 lei reactualizată la zi cu rata inflaţiei, reprezentând garanţie de licitaţie si 248.565,00 lei reprezentând penalităţi de neexecutare de 1% pe zi de întârziere, din valoarea masei lemnoase nepredate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin sentinţa nr. 5 din 16 aprilie 2009 a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanta Direcţia Silvică Reşiţa împotriva hotărârii arbitrate nr. 9 din 25 mai 2008, pronunţată de Curtea de Arbitrai Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Caraş-Severin, în Dosarul nr. 10/2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa sesizată cu acţiunea în anulare este ţinută să verifice doar dacă acţiunea în anulare poate fi desfiinţată pentru unul din motivele expres şi limitativ arătate la art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ., reclamanta invocând în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., respectiv că hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legi, aspecte asupra cărora Curtea a constatat că tribunalul arbitrai a răspuns la toate apărările formulate de reclamantă, apreciind în mod întemeiat că nu sunt incidente în cauza excepţiile puterii de lucru judecat şi prescripţiei, iar cu privire la restul motivelor invocate de reclamantă prin acţiunea în anulare, s-a apreciat că acestea vizează modul de soluţionare în fond a acţiunii arbitrale, care excede controlului instanţei în prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Direcţia Silvică Caras Severin Reşiţa, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 3041 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii în anulare si anularea hotărârii arbitrale nr. 9 din 25 mai 2008 a Curţii de Arbitraj Comercial Reşiţa.
Prin încheierea de şedinţă din 2 martie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin referatul din 20 septembrie 2010, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării cererii de recurs.
Cauza a rămas suspendată mai mult de şase luni, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia perimării judecării recursului, reţinând următoarele:
Art. 248 alin. (1) C. proc. civ., declară perimată orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare rămasă în nelucrare din vina părţii timp de şase luni. Prin urmare pentru a opera perimarea trebuie examinată îndeplinirea cumulativă a cerinţelor art. 248 C. proc. civ. şi în acest sens se constată că înalta Curte a fost investită cu o cerere care a declanşat calea de atac a recursului, că după suspendarea judecăţii pricina a rămas în nelucrare timp de şase luni şi că înainte de împlinirea acestui termen nu s-a cerut de părţile în proces reluarea judecării recursului. Se mai constată că nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
În acest context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ. „perimarea se constată din oficiu ” pe cale de excepţie întrucât normele care reglementează această sancţiune procedurală sunt de ordine publică, partea neformulând nici o apărare cu privire la această excepţie, deşi a fost legal citată.
În consecinţă, faţă de cele ce preced urmează să se constate perimat recursul, cu consecinţa prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală şi în consecinţă imposibilităţii analizării pe fond a cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta Direcţia Silvică Caras Severin Reşiţa împotriva sentinţei nr. 5 din 16 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4233/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4342/2010. Comercial → |
|---|
