ICCJ. Decizia nr. 4402/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4402/2010
Dosar nr. 4675/1/2010
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 10 aprilie 2007, sub nr. 12664/3/07, reclamanta A.V.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC I. SRL, SC S. SA şi SC A.R.A. SA, obligarea pârâtelor la plata sumei de 101.686,2525 lei - penalităţi calculate conform clauzei prevăzute de art. 19.1 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 18 februarie 2004, urmare nerespectării clauzei din contract.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 18 februarie 2004 între A.P.A.P.S., pe de o parte şi SC I. SRL, SC S. SA şi SC A.R.A. SA, pe de altă parte, a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni nr. 11 prin care s-a convenit vânzarea de către reclamantă a pachetului de acţiuni, reprezentând 65,2796 % din capitalul social al SC C. SA Teleorman.
Clauza 3 din contract a prevăzut obligaţia vânzătorului de a transfera cumpărătorului dreptul de proprietate asupra acţiunilor vândute, la data plăţii preţului prevăzut la art. 4.
Prin clauza nr. 15.8 din contractul de privatizare s-a prevăzut: „Cumpărătorul se obligă să prezinte vânzătorului dovada înregistrării G.R.M.R.A. societăţii sau un alt Registru Independent, precum şi la A.E.G.R.M., în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrare”.
Reclamanta a arătat, totodată, că părţile au stabilit prin clauză.1: „În cazul neîndeplinirii în tot sau în parte a oricăreia dintre obligaţiile prevăzute la art. 10.8, 10.12, 10.15, 12.3, 12.4, 12.9, 15.8, 17.1, 17.2, 17.4, 18.1, 18.3, cumpărătorul se obligă să plătească vânzătorului o penalitate de 5 % din preţul de cumpărare prevăzut la art. 4, în termen de 30 de zile de la data notificării de către vânzător a neîndeplinirii obligaţiei. Plata penalităţii nu exonerează pe cumpărător de executarea obligaţiei” şi cum pârâtele nu şi-au îndeplinit obligaţia prevăzută în clauză a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate prevederile C. civ. (art. 969 - 970), art. 112 şi următoarele, art. 7201 C. proc. civ., clauzele contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 18 februarie 2004.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, rejudecând cauza, în primă instanţă, în urma desfiinţării cu trimitere a sentinţei comerciale nr. 10792 din 1 octombrie 2007, prin Decizia comercială nr. 140 din 28 martie 2008, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, rămasă irevocabilă, a pronunţat sentinţa comercială nr. 11140 din 12 octombrie 2009, prin care a respins cererea de chemare în judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că între A.P.A.P.S., SC I. SRL, SC S. SA şi A.S.I.R.O.M. SA, a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare acţiuni nr. 11, având ca obiect vânzarea pachetului de acţiuni reprezentând 65,2796 % din capitalul social al SC C. SA Teleorman.
Întrucât obligaţiile asumate prin art. 15.8 din contract nu au fost respectate, A.V.A.S. a pretins plata penalităţilor în sumă de 101.686,25 lei.
Potrivit art. 19.1 din contract, părţile au inserat o clauză penală în sensul obligaţiei cumpărătorilor de a plăti către vânzător 5 % din preţul de cumpărare în 30 zile lucrătoare de la notificarea de către vânzător a neîndeplinirii obligaţiei dar, în cauză, s-a dovedit că obligaţia a fost îndeplinită anterior notificării de către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A.V.A.S., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii.
S-a arătat că obligaţia de plată constând în penalităţile solicitate prin acţiune, s-a născut la data expirării termenului de 10 zile în care trebuia respectată obligaţia prevăzută la art. 15.8., iar notificarea nu atrage valabilitatea/nevalabilitatea obligaţiei de plată a penalităţilor.
În urma analizării apelului prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a pronunţat Decizia comercială nr. 162 din 24 martie 2010, prin care a respins apelul, ca nefondat.
A reţinut, în esenţă, că în mod legal a stabilit prima instanţă că reclamanta nu mai poate pretinde plata penalităţilor de întârziere prevăzute în art. 15.8 din contract atât timp cât faţă de interpretarea care trebuie dată clauzei, rezultă că aceste penalităţi au fost destinate acoperirii prejudiciului în ipoteza neexecutării obligaţiei şi nu pentru întârzierea executării acesteia, iar executarea chiar dacă a avut loc cu întârziere a fost anterioară notificării de către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii.
A susţinut că prin clauza din contractul de privatizare s-a prevăzut obligaţia cumpărătorului de a prezenta vânzătorului dovada înregistrării G.R.M.R.A.S. sau un alt Registru Independent, precum şi la A.E.G.R.M., în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrare, iar prin clauză s-a stabilit că în cazul neîndeplinirii în tot sau în parte a oricăreia dintre obligaţiile prevăzute la art. 10.8, 10.12, 10.15, 12.3, 12.4, 12.9, 15.8 ., cumpărătorul se obligă să plătească vânzătorului o penalitate de 5 % din preţul de cumpărare prevăzut la art. 4, în termen de 30 de zile de la data notificării de către vânzător a neîndeplinirii obligaţiei. Plata penalităţii nu exonerează pe cumpărător de executarea obligaţiei.
Aşadar, obligaţia pârâtelor care rezultă din cele două clauze, era de a prezenta către A.V.A.S. în termenul arătat mai sus care este un termen esenţial dovada înregistrării garanţiei reale, transmiterea după 1 an, cum au procedat, echivalând cu neîndeplinirea obligaţiei.
La expirarea acestui termen s-a născut şi obligaţia de plată a penalităţilor, astfel că, în baza dovezilor de mai sus, acţiunea trebuia admisă şi nu respinsă.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
Obligaţia dedusă analizei acestei judecăţi constă în prezentarea vânzătorului A.V.A.S. de către cumpărătorii pachetului de acţiuni a dovezii de înregistrare a garanţiei reale mobiliare la R.A.A.E.G.R.M. în termen de 10 zile de la înregistrare, părţile stabilind că în cazul neîndeplinirii în tot sau în parte a obligaţiei de mai sus, cumpărătorii se obligă să plătească vânzătorului o penalitate de 5 % din preţul de vânzare, în termen de 30 de zile de la data notificării de către vânzător a neîndeplinirii obligaţiei, plata penalităţii neexonerându-l pe cumpărător de executarea obligaţiei.
Rezultă de aici că nu ne aflăm în prezenţa unui termen esenţial atât timp cât părţile au convenit că punerea în întârziere nu operează de drept, ci prin notificarea de către vânzător a neîndeplinirii obligaţiei, iar îndeplinirea obligaţiei anterior acestei notificări, aşa cum s-a dovedit, stinge dreptul vânzătorului de a mai pretinde penalităţi, clauza penală susarătată, faţă de conţinutul ei, neputând fi cumulată cu executarea în natură a obligaţiei.
Prin urmare, în mod legal, instanţele au respins cererea de obligare la penalităţi de întârziere, astfel că, prin aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A.V.A.S., împotriva Deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 162 din 24 martie 2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4406/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4405/2010. Comercial → |
|---|
