ICCJ. Decizia nr. 4409/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4409/2010
Dosar nr. 752/46/2010
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
p rin cererea înregistrată la 31 mai 2010 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, petenta SC U.D.G.B. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC A.T.V.A. SRL Piteşti să se anuleze Hotărârea arbitrală din 20 august 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10/A/2009 de către Curtea de Arbitraj Argeş, iar pe fond să se respingă cererea pârâtei ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 158 din 30 iunie 2010, instanţa a anulat ca netimbrată acţiunea reclamantei, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 ca urmare a neachitării taxei judiciare de timbru de 587 lei şi a timbrului judiciar de 5 lei, stabilit în sarcina sa de către instanţă şi aduse la cunoştinţa reclamantei prin citaţia de la fila 7 din dosar.
Împotriva sentinţei, reclamanta a declarat recurs prin care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând următoarele:
- În mod nelegal a fost respinsă cererea de amânare a cauzei, formulată în vederea angajării unui apărător, instanţa procedând nelegal şi la anularea acţiunii pentru lipsa timbrajului.
Recurenta susţine că instanţa avea obligaţia de dispune citarea sa cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi că, fiind primul termen de judecată i-a fost încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil pentru că nu a reuşit să-şi facă apărări, în contextul în care cererea de amânare a cauzei a fost perfect întemeiată.
De asemenea, se arată că pentru termenul din 30 iunie 2010 nu a primit citaţie şi că a aflat despre existenţa termenului de pe portalul instanţelor de judecată, considerând că u fost încălcate prevederile art. 6 pct. 1 din C.E.D.O.; art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţia României, art. 129 C. proc. civ. (privind rolul activ al instanţei), precum şi art. 156 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care - instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic justificată.
Mai susţine recurenta că, instanţa ar fi trebuit să-şi verifice competenţa şi apoi să admită cererea de amânare după care să solicite dosarul de la Curtea de Arbitraj astfel încât să i se dea posibilitatea să-l studieze şi să-şi pregătească apărarea.
Recursul este nefondat.
Contrar susţinerilor recurentei, prima instanţă a procedat în mod corect atunci când a dat eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, sancţionând cererea reclamantei.
Conform prevederilor art. 20 alin. (1) din Lege, cererile adresate instanţei de judecată sunt supuse taxelor judiciare de timbru şi timbrului judiciar, taxe ce se plătesc anticipat.
Cu toate acestea, legea acordă posibilitatea ca - în situaţia în care părţile nu s-au conformat prevederilor anterior menţionate - să achite suma datorată până la primul termen stabilit de instanţă.
În cauză, reclamantei i s-a pus în vedere să depună taxa judiciară de timbru de 587 lei şi timbrul judiciar de 5 lei până la termenul stabilit de instanţă la 30 iunie 2010, fiind citată cu aceste menţiuni (fila 7 din dosarul de fond), iar ca urmare a neconformării, în mod corect, cererea s-a a fost anulată conform art. 20 alin. (3) din Lege.
Faţă de această situaţie, recurenta nu se poate prevala de propria culpă în neonorarea obligaţiei legale de a timbra şi nici nu poate pretinde o încălcare a dreptului la apărare ori la un proces echitabil cum, nu poate imputa instanţei nici nesocotirea rolului activ sau a prevederilor art. 156 C. proc. civ.
Cu privire la acest ultim aspect referitor la dispoziţiile art. 156 C. proc. civ. se impune a se preciza caracterul dispozitiv al normelor conţinute de text, respectiv faptul că instanţa are posibilitatea de a amâna judecarea cauzei pentru lipsă de apărare doar o singură dată - în baza unei cereri temeinic motivate, iar nu obligaţia şi că acordarea termenului presupune ca, în prealabil să fie îndeplinită obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, deoarece, în absenţa dovezii legalei timbrări instanţa nu poate fi considerată legal sesizată.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, criticile recurentei sunt nefondate motiv pentru care Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta SC U.D.G.B. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei Curţii de Apel Piteşti nr. 158 din 30 iunie 2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4408/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4406/2010. Comercial → |
|---|
