ICCJ. Decizia nr. 4406/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4406/2010
Dosar nr. 788/1285/2008
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 57/CC/2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj s-a respins, ca neîntemeiată, cererea precizată şi completată formulată de reclamantul O.N.C., în contradictoriu cu pârâta SC F. SA, cu sediul în Cluj - Napoca, având ca obiect anularea Hotărârii A.G.E.A. pârâtei SC F. SA din 31 martie 2009 în ceea ce priveşte punctele 11.10 - referitor la acordarea către directorul general al pârâtei a unui beneficiu de 3 % din profitul net al societăţii, sumă care poate fi majorată sau diminuată în funcţie de nivelul de realizare a criteriilor de performanţă, fără a depăşi 12 remuneraţii lunare, şi 11.15 lit. e) - referitor la abilitarea directorului general de a aproba operaţiunile de cumpărare şi vânzare de bunuri şi mijloace circulante, cu avizul consiliului de administraţie, respectiv anularea hotărârii A.G.O.A. pârâtei SC F. SA din 31 martie 2009 în ceea ce priveşte aprobarea cumpărării mărcii - Prof. Dr. A. Aslan şi a licenţei de folosire a mărcii, precum şi radierea menţiunilor înscrise în actul constitutiv reactualizat şi în registrul comerţului în baza acestor acte, respectiv menţionarea prezentei hotărâri judecătoreşti în Registrul Comerţului şi publicarea prezentei hotărâri judecătoreşti în M. Of. Partea a IV-a.
Pentru a se pronunţa astfel a reţinut că numărul voturilor care puteau fi luate în considerare pentru A.G.E.A. din 31 martie 2008 era de 1.659.953 - 647.774 = 1.012.179, respectiv numărul de voturi care puteau fi luate în consideram pentru A.G.O.A. din 31 martie 2008 era de 1,671.140 - 647.774 = 1.023.366 voturi.
În ceea ce priveşte pretinsa nulitate a hotărârii A.G.E.A. din 31 martie 2009 referitoare la pct. 11.10 - privind acordarea directorului general al pârâtei a unui beneficiu de 3 % din profitul net al societăţii, sumă care poate fi majorată sau diminuată în funcţie de nivelul de realizare a criteriilor de performanţă, fără a depăşi 12 remuneraţii lunare, tribunalul a reţinut că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 126 din Legea nr. 31/1990, deoarece acordarea acestui beneficiu nu vizează nici descărcarea gestiunii lor şi nici o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie. Modul în care este formulat noul art. 14 alin. (1) și (4) din actul constitutiv permite în mod egal alegerea directorului general atât dintre membrii consiliului de administraţie, cât şi din afara acestei structuri. Cu toate acestea, membrii consiliului de administraţie sunt persoane direct interesate de acordarea acestui beneficiu, deoarece potrivit aceluiaşi art. 14 alin. (1) și (4) în forma sa nouă, persoanele care aleg directorul general sunt membrii consiliului de administraţie, nefiind exclusă ipoteza în care valoarea acestui beneficiu i-ar determina pe membrii consiliului de administraţie să aleagă pe unul dintre ei în calitate de director general şi, eventual, să ocupe acest post prin rotaţie. În schimb, acţionarii nemembri nu pot fi consideraţi persoane interesate, deoarece nu pot influenţa persoana care va ocupa funcţia de director general. În consecinţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 31/1990, care instituie o nulitate relativă, astfel cum rezultă din prevederile art. 127 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Această nulitate este şi parţială, deoarece hotărârea este anulabilă doar în măsura în care a fost adoptată cu votul persoanelor interesate, iar prin deducerea acestora cvorumul a fost legal.
Din totalul de 275.465 acţiuni deţinute de directorul general, 79.061 acţiuni au fost emise în baza Hotărârii A.G.E.A. din 22 octombrie 2004, deci numărul de acţiuni care pot fi luate în considerare la abţinerea directorului general este 196404. Ceilalţi membri ai consiliului de administraţie, la data de 31 martie 2008, erau P.P. şi, respectiv, T.I.V., care deţin 275.465 acţiuni, din care 190.000 emise în baza hotărârii A.G.E.A. din 22 octombrie 2004, respectiv 1.086 acţiuni (niciuna emisă în baza hotărârii A.G.E.A. din 22 octombrie 2004). În consecinţă, numărul voturilor aparţinând membrilor consiliului de administraţie care au votat în favoarea adoptării pct. 11.10 al hotărârii A.G.E.A. care vor fi înlăturate, ca provenind de la persoane interesate este de 85.465 + 1.086 = 86.551 voturi. Concluzionând, din totalul voturilor care puteau fi luate în considerare în A.G.E.A. - 1.012.179, 196.404 voturi reprezintă abţineri, iar 86.551 reprezintă voturi anulabile (total 282.955 acţiuni), rezultând faptul că pct. 11.10 a fost adoptat cu 729.224 voturi (72,044 % din voturile care puteau fi luate în considerare). În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, Tribunalul Cluj a arătat că hotărârea A.G.E.A. din 31 martie 2008 este valabil adoptată în ceea ce priveşte pct. II. 10.
Cât priveşte pct. 11.15 lit. e) din convocator, referitor la abilitarea directorului general de a aproba operaţiunile de cumpărare şi vânzare de bunuri şi mijloace circulante, cu avizul consiliului de administraţie, această modificare nu încalcă nicio normă juridică, neputându-se pune în discuţie nulitatea hotărârii A.G.E.A. din 31 martie 2008 cu privire la acest punct al convocatorului, adoptat cu unanimitatea voturilor valabil exprimate, 1.012.179. De altfel, nici reclamantul nu a indicat norma juridică pe care ar încălca-o această modificare a actului constitutiv.
Cât priveşte solicitarea de anulare a hotărârii A.G.O.A. pârâtei SC F. SA din 31 martie 2009 referitor la aprobarea cumpărării mărcii - Prof. Dr. A. Aslan şi a licenţei de folosire a mărcii, judecătorul de fond a arătat că această problemă a fost evidenţiată în cuprinsul raportului consiliului de administraţie pe anul 2007 şi programului de măsuri pentru anul 2008 (fila 43 - 50 vol. 1), iar în convocatorul publicat în M. Of. nr. 957 din 18 februarie 2008 a fost cuprinsă în ordinea de zi aprobarea raportului consiliului de administraţie (fila 21 vol. 1). Faptul că unul dintre aspectele de fapt ale acestui raport a fost dezbătut distinct şi că acţionarii şi-au exprimat votul asupra acestui aspect, constituie o dovadă că s-a aflat pe ordinea de zi în sensul art. 129 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, raportul consiliului de administraţie fiind pus la dispoziţia acţionarilor (fila 21). Judecătorul de fond a arătat că nici susţinerea reclamantului în sensul că i s-a încălcat dreptul la informare nu poate fi primită, deoarece elementul de fapt pus în discuţie a fost o posibilă vânzare - cumpărare a unei mărci comerciale şi a licenţei de folosire, fiind individualizate elementele esenţiale ale ofertei: persoana ofertantului, obiectul şi preţul. Reclamantul nu a indicat şi nu a probat care ar fi vătămarea care i s-a adus prin adoptarea acestei hotărâri.
Tribunalul Cluj a mai arătat că prin concluziile scrise reclamantul a invocat încă un motiv de nulitate a hotărârilor A.G.E.A. şi A.G.O.A. din 31 martie 2008, neindicarea în convocator a datei de referinţă prin raportare la care s-a stabilit structura acţionariatului, dar că în absenţa unei dispoziţii legale imperative care să stabilească că data de referinţă face parte din conţinutul obligatoriu al convocatorului, reglementat de art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, reclamantul era ţinut să facă dovada vătămării unui drept al său sau a unui interes legitim, aspect, de asemenea, neprobat de către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul N.C.O. criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia nr. 40 din 17 mai 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că din hotărârea pronunţată în prima instanţă rezultă că judecătorul de fond a înlăturat acţiunile contestate de apelant dar rămânând un număr suficient de voturi a constatat în mod corect că adunările respective au întrunit cvorumul prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte pretinsa nulitate a hotărârii A.G.E.A. din 31 martie 2009 referitor la pct. II.10 - respectiv la acordarea către directorul general al pârâtei a unui beneficiu de 3 % din profitul net al societăţii, sumă care poate fi majorată sau diminuată în funcţie de nivelul de realizare a criteriilor de performanţă, fără a depăşi 12 remuneraţii lunare, curtea de apel a constatat că tribunalul corect a înlăturat din totalul de voturi exprimate pe cele aparţinând persoanelor interesate păstrând doar voturile exprimate de acţionarii membri şi ca urmare a faptului că aceştia au întrunit 72,044 % s-a considerat valabilă hotărârea.
Curtea de apel a considerat că în această situaţie hotărârea este anulabilă doar în măsura în care ar fi fost adoptată cu votul persoanelor interesate, dar aceste voturi au fost înlăturate, hotărârea fiind adoptată cu votul persoanelor neinteresate, respectiv a acţionarilor membri care au întrunit 72,044 %.
În ceea ce priveşte motivul de nulitate referitor la acordarea dreptului de vot cu încălcarea dispoziţiilor art. 125 din Legea societăţilor comerciale curtea de apel a apreciat că este neîntemeiat, deoarece aceste voturi au fost înlăturate neafectând cvorumul minim şi majoritatea necesară.
Atâta timp cât aceste voturi au fost înlăturate nu se poate reţine apărarea apelantului că nu numărul acestor procuri este relevant, ci faptul că s-a încercat să se folosească de aceste voturi.
Neîntemeiat este şi motivul de nulitate cu privire la nerespectarea prevederilor art. 123 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale referitor la stabilirea datei de referinţă în convocator.
Dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 nu prevăd expres că data de referinţă face parte din conţinutul obligatoriu al convocatorului.
De asemenea, din actele şi lucrările dosarului rezultă că intenţia de cumpărare a mărcii - Prof. Dr. A. Aslan şi a licenţei de folosire a mărcii a fost evidenţiată în raportul consiliului de administraţie pe anul 2007, care a fost pus la dispoziţia acţionarilor iar discutarea acestui raport a fost cuprinsă în convocatorul publicat în M. Of. nr. 957 din 18 februarie 2008.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal reclamantul, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia.
În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. a arătat că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia judecata trebuia să aibă loc în camera de consiliu, ceea ce nu s-a respectat.
În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a arătat, în esenţă, că atât instanţa de fond cât şi de apel au soluţionat cauza cu ignorarea faptului că:
1. la adoptarea hotărârilor atacate s-au luat în calcul un cvorum şi o majoritate de voturi ce au inclus 680.000 de acţiuni, anterior anulate prin hotărâre judecătorească irevocabilă;
2. hotărârile atacate au fost luate cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 126 din Legea nr. 31/1990 privind votul administratorilor;
3. hotărârile atacate au fost luate cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 128 din Legea nr. 31/1990 privind cedarea drepturilor de vot (şi în subsidiar, cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 125 din Legea nr. 31/1990 privind reprezentarea);
4. nu s-a stabilit data de referinţă (art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 );
5. încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 117, art. 1171 şi art. 129 din Legea nr. 31/1990 privind ordinea de zi a adunărilor generale.
Cu privire la aceste aspecte a arătat totodată că, deşi formal atât judecătorul fondului cât şi judecătorii apelului au reţinut temeinicia parţială a trei dintre motivele de mai sus, respectiv cele de la pct. 1, 2 şi 3 - deci, chiar dacă s-a admis expres că în A.G.A. s-a votat în mod nelegal cu acţiuni anulate/de către persoane care ar fi trebuit să se abţină/cu procuri neconforme - s-a concluzionat totuşi de către cele două instanţe că numărul redus al acestor voturi nevalabile nu ar afecta cvorumul minim şi majoritatea necesară şi ca atare nu se poate considera că acestea ar fi motive de anulare a hotărârilor A.G.E.A. şi A.G.O.A. din 31 martie 2008, ceea ce este nelegal în opinia recurentului.
I ntimata - pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
Excepţiile sunt de strictă interpretare. Prevederea din art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind judecarea în camera de consiliu a acţiunii în anularea hotărârii A.G.E.A. priveşte doar prima instanţă nu şi căile de atac, astfel că în căile de atac devin incidente dispoziţiile dreptului comun, respectiv art. 121 C. proc. civ. din care rezultă că de regulă şedinţele de judecată sunt publice.
Aşa fiind, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat.
În privinţa criticilor subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că recurentul critică soluţia din perspectiva încălcării de către instanţă a dispoziţiilor privitoare la cvorum dar instanţa de apel a înlăturat toate voturile care nu ar fi trebuit fi luate în considerare inclusiv din punctul de vedere al recurentului - reclamant, rezultând că acesta a fost de cca.64 %.
În privinţa pretinsei încălcări a art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată, referitor la anumite interdicţii la care sunt supuşi administratorii în legătură cu votul în cazul descărcării de gestiune sau o problemă în care persoana sau administratorii lor ar fi în discuţie, instanţa de apel a reţinut corect că încălcarea interdicţiei atrage nulitatea hotărârii numai dacă voturile acestora au fost indispensabile pentru obţinerea majorităţii, ceea ce în cauză nu se poate reţine, majoritatea legală fiind respectată, astfel cum cere art. 115 alin. (2) din Lege.
De asemenea, condiţiile majorităţii au fost îndeplinite şi cu neluarea în considerare a procurilor de reprezentare astfel că nu se poate reţine nici încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 128 şi 125 din Lege.
Prin urmare, ceea ce interesează este faptul că încălcarea obligaţiei abţinerii de la vot nu constituie un motiv de sine stătător de anulare a hotărârii A.G.A., astfel că hotărârea instanţei de apel este legală chiar dacă a reţinut ca situaţie de fapt împrejurarea că persoanele nominalizate nu s-au abţinut de la vot, de vreme ce fără votul lor tot s-au îndeplinit cerinţele legii în privinţa cvorumului şi a majorităţii.
Sub acest aspect, deci, raportarea recurentului - reclamant la principiile rezultate din art. 101 şi 120 din Legea nr. 31/1990 este lipsită de relevanţă juridică în cauză.
Prin următoarea critică se susţine că instanţa nu a respectat dispoziţiile art. 123 alin. (2) din lege, deoarece administratorii nu au fixat data de referinţă, singura în raport de care se puteau stabili acţionarii îndreptăţiţi să voteze.
Ceea ce s-a criticat însă este lipsa menţiunii din convocator a datei de referinţă deci necomunicarea acesteia şi nu faptul nestabilirii acestei date, astfel că în această ipoteză recurentul – reclamant trebuia să facă dovada, ceea ce nu a făcut, în sensul excluderii de la participarea adunării generale a unor acţionari în favoarea altora.
În fine, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 117, art. 1171 şi a art. 129 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 cu referire la cumpărarea unei licenţe fără ca această chestiune să fi fost introdusă pe ordinea de zi, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, intenţia achiziţionării mărcii era cuprinsă în Raportul consiliului de administraţie, a cărui aprobare era cuprinsă la pct. 1 de pe ordinea de zi, or ceea ce ar putea contesta recurentul - reclamant nu este încălcarea art. 117 din Legea nr. 31/1990 nefiind vorba despre necuprinderea în convocator şi nici despre discutarea unui punct care nu a fost trecut pe ordinea de zici, ci încălcarea dreptului la informare prin neprezentarea raportului.
Or, instanţa de apel a avut în vedere actele dosarului din care a reţinut că acest raport a stat la dispoziţia acţionarilor la sediul societăţii.
Aşa fiind, nicio critică nu este întemeiată, iar motivul de recurs prevăzut de art,304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reţinut, hotărârea fiind legală, astfel încât, pentru toate considerentele arătate recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Văzând şi art. 274 C. proc. civ. şi culpa procesuală a recurentului, acesta va fi obligat să suporte cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat dovedite de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul O.N.C., împotriva Deciziei Curţii de Apel Iaşi nr. 40 din 17 mai 2010, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei - pârâte SC F. SA Cluj - Napoca suma de 3.720 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4409/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4402/2010. Comercial → |
|---|
