ICCJ. Decizia nr. 4411/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4411/2010
Dosar nr. 6397/1/2010
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată că:
Prin acţiunea precizată, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 3219/97/2008, reclamanta SC K. SRL Constanţa a solicitat instanţei de judecată ca, în contradictoriu cu pârâta SC C.S. SRL Deva, să pronunţe o hotărâre prin care să oblige pârâta să predea şi să permită reclamantei să ridice bunurile nominalizate în anexa din contractul încheiat între părţi nr. 25/7 aprilie 2008, arătând că bunurile respective au fost cumpărate în baza contractului nr. 25 din 7 aprilie 2008 încheiat între părţi.
SC L.P. SA Constanţa prin administrator judiciar R. IPURL a introdus cerere de intervenţie principală, solicitând ca, în contradictoriu cu cele două părţi, să se constate nulitatea absolută a contractului nr. 25 din 7 aprilie 2008 încheiat între acestea pentru cauză ilicită şi fraudarea intereselor intervenientei SC L.P. SA, pe de o parte, şi, pe de altă parte, ca o consecinţă a constatării nulităţii contractului, obligarea celor două să predea intervenientei toate bunurile rezultate din dezmembrarea patrimoniului SC B.I.P. SA cumpărate de SC C.S. SRL, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 2786/CA/2008, Tribunalul Hunedoara a admis acţiunea introdusă de reclamanta SC K. SRL Constanţa, împotriva pârâtei SC C.S. SRL Deva, pe care a obligat-o să predea reclamantei bunurile dobândite de la SC B.I.P. SA, nominalizate în anexa nr. l a contractului 25/2008 şi a respins cererea de intervenţie principală introdusă de SC L.P. SA, prin administrator judiciar R.I. IPURL Constanţa, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 480 C. civ., potrivit cărora proprietatea reprezintă dreptul unei persoane de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, în limitele determinate de lege şi că intervenienta SC L.P. SA a renunţat, în mod irevocabil, la toate drepturile deduse judecăţii rezultate din contractul de vânzare - cumpărare nr. 19/2006 şi din contractul complex de finanţare din 27 aprilie 2007.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel intervenienta SC L.P. SA prin administrator judiciar R. IPURL Constanţa cât şi pârâta SC C.S. SRL Deva.
Intervenienta SC L.P. SA, prin administrator judiciar R. IPURL - Filiala Constanţa a solicitat admiterea apelului cu consecinţa schimbării, în totalitate, a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii introductive şi admiterii cererii de intervenţie principală conform petitului acesteia, iar apelanta SC C.S. SRL a renunţat, ulterior, la apelul formulat, cu motivarea că bunurile au fost predate în prezenţa executorului judecătoresc, sens în care a fost încheiat proces - verbal.
Prin decizia comercială nr. 41/A/2009, Curtea de Apel Alba lulia a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Hunedoara, a anulat sentinţa Tribunalului Hunedoara nr. 2786/A/2008 şi a trimis cauza spre competentă soluţionare judecătorului sindic.
Secţia Comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 2975 din 18 noiembrie 2009, a admis recursul formulat împotriva deciziei Curţii de Apel Alba lulia nr. 41/A/2009, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că intimata SC L.P. SA, care are o poziţie procesuală de-sine-stătătoare, opune celorlalte părţi un drept de proprietate asupra aceloraşi bunuri, valorificarea acestui drept având loc tot pe calea dreptului comun încât, şi competenţa materială, în această situaţie, revine instanţei de drept comun, respectiv Tribunalului Hunedoara, care a fost legal învestit şi, nicidecum, judecătorului sindic şi, de asemenea că situaţia juridică a intervenientei, de societate aflată sub incidenţa Legii nr. 85/2006, este lipsită de relevanţă juridică, din perspectiva instanţei competente, cererea de chemare în judecată şi cererea de intervenţie nefiind de natura acţiunilor specifice la care face trimitere instanţa, acestea neavându-şi izvorul în procedura insolvenţei.
În rejudecarea cauzei, prin decizia nr. 60 din 12 mai 2010, Curtea de Apel Alba lulia a respins apelul declarat de intervenienta SC L.P. SA Constanţa prin administrator judiciar R. IPURL, împotriva sentinţei Tribunalului Hunedoara nr. 2786/CA/2008 şi, în baza art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunţarea pârâtei SC C.S. SRL Deva la judecata apelului pe care l-a declarat împotriva aceleiaşi sentinţe, reţinând că, ulterior pronunţării deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2975 din 18 noiembrie 2009, prin sentinţa comercială pronunţată de Secţia a VII-a comercială a Tribunalului Bucureşti, s-a deschis procedura generală a insolvenţei pârâtei SC C.S. SRL, fiind numit administrator judiciar Cabinetul Individual de insolvenţă U.I.A.; că, în primul ciclu procesual, instanţa de apel nu a luat act, prin încheierea din data de 4 martie 2009, de renunţarea apelantei - pârâte la judecata apelului său, justificată cu procesul - verbal din 2 februarie 2009 prin care se atestă identificarea şi predarea bunurilor din anexa 1 a contractului 25/2008, bunuri care au fost predate SC K. SRL Constanţa în prezenţa executorului judecătoresc P.A., a creditoarei SC K. SRL prin administrator şi a debitorului care a predat bunurile prin delegat, a reprezentanţilor SC B.P.I. SA, a P. şi a J. Brazi.
În ce priveşte apelul intervenientei, instanţa de apel a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada că ar exista identitate între bunurile care au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat între SC C. S. SRL şi SC K. SRL nr. 25 din 7 aprilie 2008 şi cele pe care această apelantă le-a cumpărat anterior prin contractul nr. 19 din 18 aprilie 2006, plăţile arătate ca fiind efectuate privind alte raporturi juridice, nereprezentând plăţi efectuate în baza menţionatului contract şi nici referitor la contractul complex de achiziţie şi finanţare din 27 aprilie 2008, cu atât mai mult cu cât nu există nicio anexă la contractul nr. 19 din 18 aprilie 2006 prin care să fie identificate bunurile părţilor, acestea neîntâlnindu-se pentru a o încheia, administratorul judiciar al apelantei - interveniente renunţând, de altfel, la toate drepturile deduse judecăţii rezultate din contractul de vânzare - cumpărare nr. 19/2006 şi din contractul complex de achiziţie şi finanţare din 27 aprilie 2008.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Alba Iulia nr. 60 din 12 mai 2010 au formulat recurs atât pârâta SC C.S. SRL Deva prin administrator judiciar C.U.I.A. cât şi intervenienta SC L.P. SA Constanţa prin administrator judiciar R. - Filiala Constanţa.
Recurenta - pârâtă a invocat în susţinerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ., renunţând ulterior, prin cerere scrisă, la susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În susţinerea motivului invocat prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a arătat, în principal, că în mod greşit, instanţa de apel a luat act de renunţarea la judecata apelului pe care l-a formulat, în cauză, în temeiul art. 246 C. proc. civ., cu toate că renunţarea s-a făcut în temeiul art. 267 C. proc. civ.; că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de suspendare pe care a formulat-o în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, manifestând, astfel, lipsă de rol activ.
Recursul formulat de pârâta SC C.S. SRL Deva prin administrator judiciar C.U.I.A. este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivul de nelegalitate circumscris art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că, în rejudecare, având în vedere că în acest ciclu procesual nu s-au formulat noi cereri, nu au fost invocate noi chestiuni prealabile şi nu s-au depus acte noi în raport cu cele existente în primul ciclu procesual, în mod corect, instanţa de apel a luat act de renunţarea apelantei - pârâte la judecata apelului, în temeiul art. 246 C. proc. civ., având în vedere că însăşi apelanta - pârâtă, prin reprezentantul său legal la acel moment, a învederat instanţei de apel, prin cererea scrisă depusă în dosar la data de 3 martie 2009, că renunţă la apelul pe care l-a formulat, aspect necombătut, ulterior, în cel de al doilea ciclu procesual, de către administratorul judiciar al societăţii apelante - pârâte, instanţa nefiind ţinută de temeiul de drept invocat de această parte ca temei al renunţării sale la judecata apelului, respectiv art. 267 C. proc. civ.
Întrucât, în considerentele deciziei atacate, s-a reţinut că „potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu se suspendă cererile formulate în căile de atac ale societăţii aflate în insolvenţă”, critica cu privire la omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa cu privire la suspendarea judecăţii pricinii, ce se circumscrie motivului prevăzut de 304 pct. 7 C. proc. civ., apare ca nefondată, iar critica recurentei - pârâte referitoare la lipsa rolului activ al instanţei de apel prin neluarea în discuţie a cererii de suspendare nu se justifică.
Pentru cele sus-arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., urmează să respingă recursul formulat de pârâtă, ca nefondat.
Deşi recurenta - intervenientă a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., aceasta nu le-a dezvoltat conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Cum esenţa recursului constă în faptul că, acesta priveşte exclusiv ipoteza nelegalităţii soluţiei pronunţate de către instanţa de apel, astfel cum rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 304 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere criticile generic formulate, ce vizează fondul cauzei, urmează să aplice acestei cereri de recurs sancţiunea nulităţii în absenţa motivelor de ordine publică care să poată fi invocate conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta SC C.S. SRL Deva prin administrator judiciar C.U.I.A., împotriva deciziei Curţii de Apel Alba Iulia nr. 60 din 12 mai 2010, ca nefondat.
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de intervenienta SC L.P. SA Constanţa prin administrator judiciar R. IPURL Filiala Constanţa, împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 441/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4438/2010. Comercial → |
|---|
