ICCJ. Decizia nr. 4438/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4438/2010
Dosar nr. 5216/108/2009
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia comercială, la data de 8 octombrie 2009, reclamanta SC C.V. SA Arad, a chemat în judecată pârâtele B.I.R.S. Arad şi S.C.D.V.V. Blaj, solicitând instanţei să oblige B.I.R.S. Arad să anuleze incidentul de plată produs la biletul la ordin BITR 3 AD 0002295, pe care reclamanta l-a emis, la 13 mai 2009, în favoarea S.C.D.V.V. Blaj, în calitate de subscriitor, şi să radieze înscrierea operată în F.N.B. 0 pe numele reclamantei său, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Prin precizarea depusă în şedinţa din data de 3 noiembrie 2009, reclamanta SC C.V. SA Arad a solicitat anularea incidentului de plată şi la biletul la ordin seria BITR 3 AD nr. 2294, emis la Arad, la data de 13 mai 2009.
În susţinerea pretenţiilor sale, reclamanta a arătat că: biletul la ordin a fost emis pentru garantarea plăţilor decurgând din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta S.C.D.V.V. Blaj şi că aceasta a dovedit rea-credinţă în derularea raporturilor contractuale, ignorând sesizările sale privind calitatea necorespunzătoare a mărfii livrate şi a solicitat executarea biletului la ordin; că, potrivit literaturii de specialitate, excepţia de neexecutare suspendă executarea prestaţiei celui care o invocă, asemănător situaţiei în care ar fi beneficiat de un termen.
Reclamanta a mai arătat că, înscrierea în Centrala Incidentelor de Plată se face doar în situaţia, în care emitentul se află în culpă prin lipsa disponibilităţilor băneşti la data scadenţei biletului la ordin şi că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 36 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta S.C.D.V.V. Blaj a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, solicitând declinarea competentei în favoarea Tribunalului Alba, iar pe fond a arătat că, reclamanta avea la îndemână o acţiune civilă pentru nerespectarea clauzelor contractuale.
Prin sentinţa comercială nr. 22 din 12 ianuarie 2010, Tribunalul Arad a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei reţinând că, între părţi s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare nr. 768 şi nr. 769 din data de 8 mai 2009, în temeiul cărora pârâta S.C.D.V.V. Blaj, în calitate de furnizor, s-a obligat să furnizeze reclamantei SC C.V. SA Arad, în calitate de beneficiar, diferite viţe altoite din categoria biologică standard, plata, potrivit art. 8 din contracte, făcându-se prin emiterea unor bilete la ordin.
Întrucât la data scadenţei, plăţile nu au fost tăcute din lipsă de disponibil în cont, incidentele bancare au fost înscrise în Centrala Incidentelor de Plăţi sub nr. 1 din 11 septembrie 2009, respectiv nr. 1 din 13 octombrie 2009.
Prima instanţă a înlăturat susţinerea reclamantei SC C.V. SA Arad referitoare la înscrierea nejustificată a incidentelor de plată pentru motivul că, marfa livrată a fost necorespunzătoare calitativ, argumentat de faptul că, biletele la ordin sunt titluri de credit şi nu au fost desfiinţate anterior scadenţei, arătând că excepţia de neexecutare nu operează în situaţia aplicării Regulamentului nr. 1/2001 al B.N.R. şi înscrierile în Centrala Incidentelor de Plăţi au fost justificate.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 22 din 12 ianuarie 2010, pronunţate de Tribunalul Arad, secţia comercială, a declarat apel reclamanta SC C.V. SA Arad, solicitând admiterea căii de atac ordinare şi modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii introductive.
În motivele de apel, reclamanta a susţinut că:
În cadrul primului ciclu procesual a dovedit tară dubiu că, a emis biletele la ordin pentru garantarea plaţii si nu pentru plata efectiva, întrucât, la data scadentei biletelor la ordin, achitase deja o mare parte din obligaţiile ce-i reveneau faţă de pârâta S.C.D.V.V. Blaj, diferenţa de plata, refuzând să o achite motivat de calitatea necorespunzătoare a produselor livrate.
- a transmis pârâtei o invitaţie la conciliere directa în vederea soluţionării amiabile a litigiului, cu privire la cele doua contracte 768 şi 769/2009, întâlnire finalizată cu procesul-verbal de conciliere din data de 10 august 2009, în care s-a consemnat propunerea pârâtei de a-i repara prejudiciul cauzat „prin încheierea de către părţi a unui contract de colaborare pe o durata de 3, 4 ani, în care C.V. SA, să achiziţioneze de la dânşii material săditor, urmând ca prin modalitatea de plata si cuantumul preţurilor aceştia (reclamanta) să-si recupereze prejudiciul”.
- cu ocazia concilierii, a solicitat pârâtei să nu depună în banca spre plata biletele la ordin, având în vedere că, neplata diferenţei de preţ se datorează divergenţelor ivite între părţi.
- instanţa de fond nu a făcut nici o referire, în hotărârea atacată, la aspectele mai sus expuse, din care rezulta tară dubiu că, procesul verbal de conciliere, încheindu-se la data de 10 august 2009, anterior scadenţei celor două bilete la ordin, care era la 11 septembrie 2009 şi respectiv, la 11 octombrie 2009, reclamanta nu mai era îndatorată să aibă, în contul deschis la pârâta B.I.R.S. Arad, disponibilităţi băneşti necesare acoperirii sumei pentru care au fost emise bilete la ordin.
Reclamanta a mai susţinut că, în cauză sunt incidente prevederile art. 36 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001, privind organizarea si funcţionarea Centralei Incidentelor de Plaţi, în care se dispune că: „C.I.P. nu poate anula sau modifica din proprie iniţiativa informaţiile privind incidentele de plaţi odată primite de la persoanele declarante - bănci. Anularea informaţiilor privind incidentele de plăţi înregistrate se poate face numai de persoanele declarante din proprie iniţiativă sau la solicitarea instanţelor judecătoreşti, în baza unei cereri de anulare, conform formularului prezentat în anexa nr. 8 A si 8 C, după caz transmisă la C.I.P., în aceeaşi zi bancară”.
S-a mai arătat că, instanţa de fond a apreciat greşit că, excepţia de neexecutare, pe care a invocat-o, nu operează în situaţia aplicării Regulamentului nr. 1/2001 a B.N.R. si că înscrierile în C.I.P. sunt justificate, deoarece conform înţelegerii părţilor, biletele la ordin se puteau folosi doar în cazul neachitării la scadenţă a facturilor emise, acestea constituind garanţie a plăţii, reaua - credinţă a pârâtei fiind evidentă, prin introducerea biletelor la ordin în bancă, după ce debitele îi fuseseră achitate.
Prin decizia civilă nr. 94/ A, pronunţată la data de 11 mai 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins apelul reclamantei SC C.V. SA Arad şi a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 274,9 lei, în favoarea pârâtei S.C.D.V.V. Blaj.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control ordinar a reţinut că potrivit art. 8 din contractele comerciale nr. 768 din 8 mai 2009 şi nr. 769 din 8 mai 2009 încheiate între părţi, plata produselor s-a tăcut prin emiterea unor bilete la ordin, care la scadenţă, conform înscrisurilor de la dosar, au fost refuzate la plată din lipsa totală de disponibil astfel că, incidentele bancare au fost înscrise în C.I.P. nr. 1 din 11 septembrie 2009 şi respectiv 1 din 13 octombrie 2009.
Instanţa de apel a apreciat ca justă şi temeinică hotărârea primei instanţe, în considerarea faptului că, biletele la ordin sunt titluri de credit, care în speţă, nu au fost desfiinţate anterior scadenţei, situaţie, în raport de care, iar susţinerile reclamantei, în sensul că neplata diferenţei de preţ se datorează divergenţelor existente între părţi şi că marfa a fost refuzată întrucât produsele nu au corespuns calităţii, au fost apreciate ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC C.V. SA Arad a declarat recurs, solicitând modificarea în tot a deciziei civile nr. 94/ A din data de 11 mai 2010, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, în sensul admiterii acţiunii sale, astfel cum a fost formulată şi precizată.
Reclamanta nu a precizat temeiul de drept pe care şi-a întemeiat critica şi nici nu a circumscris dezvoltarea ei vreunuia dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Motivul, pentru care reclamanta a criticat soluţia instanţei de apel, rezidă în reţinerea greşită a „stării de fapt şi de drept” în litigiul dedus judecăţii, respectiv, în consemnarea eronată în considerentele hotărâri atacate că: potrivit art. 8 din contractele comerciale nr. 768 din 8 mai 2009 şi nr. 769 din 8 mai 2009, plata produselor s-a tăcut prin emiterea unor bilete la ordin.
Reclamanta a arătat că, art. 8 din contract se completează cu prevederile art. 9 din acelaşi act, despre care a susţinut că detaliază modul de plată şi din care rezultă că, biletele la ordin constituie garanţie a plăţii şi nu instrument de plată efectivă.
Înalta Curte, apreciază că, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivul invocat ar putea fi circumscris pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. şi urmează să analizeze recursul reclamantei din perspectiva acestei critici, pe care o apreciază însă, ca fiind lipsită de pertinenţă şi urmează să o respingă, în considerarea conţinutului prevederilor contractuale ale art. 8 şi art. 9 din contractele 768 din 8 mai 2009 şi nr. 769 din 8 mai 2009 încheiate între părţi.
Astfel, prin art. 8 părţile au convenit că: „plata produselor se va face astfel: a) bilet la ordin, în timp ce în art. 9 denumit „termenul de plată”, s-a convenit că: „plata se va efectua eşalonat în rate lunare egale pe o perioadă de şase luni garantată cu şase bilete la ordin cu scadenţa în data de 11 ale fiecărei luni, începând cu luna mai 2009, până în luna octombrie 2009. Pentru nedecontarea la termen a biletelor la ordin din vina beneficiarului, se vor calcula penalităţi de întârziere..”
Astfel, din cuprinsul textelor convenţionale evocate, rezultă voinţa părţilor în sensul alegerii ca instrument de plată a preţului produselor, biletul la ordin, restul prevederilor detaliind condiţiile şi termenele la care urmează să se facă plata.
De asemenea, cum biletul la ordin este un titlu de credit, la ordin, formal şi complet, care încorporează o obligaţie de plată a unei sume de bani, faptul remiterii înscrisului, ce cuprinde promisiunea necondiţionată a emitentului, în speţă, a reclamantei, de achitare a unei sume de bani determinate la scadenţă, constituie dovada drepturilor posesorului decurgând din titlul de credit-biletul la ordin, conform dispoziţiilor art. 106 raportat la art. 43 din Legea nr. 58/1934.
Pentru cele mai sus expuse, raportate la art. 969 – art. 970 C. civ., Înalta Curte apreciază ca fiind corectă soluţia instanţelor inferioare, de respingere a acţiunii reclamantei cu motivarea că biletele la ordin, fiind titluri de credit, în cauză, nedesfiinţate anterior scadenţei, au fost legal introduse la plată, iar înscrierile în Centrala Incidentelor de Plăţi au fost justificate, excepţia de neexecutare neoperând în situaţia aplicării Regulamentului nr. 1/2001 al B.N.R., dispoziţiile art. 36 fiind tară relevantă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de SC C.V. SA Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.V. SA ARAD împotriva Deciziei civile nr. 94/ A din 11 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială. Obligă recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 350 lei, către intimata-pârâtă S.C.D.V.V. BLAJ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4411/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 45/2010. Comercial → |
|---|
