ICCJ. Decizia nr. 500/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 500/2010
Dosar nr. 1303/1259/2007
Şedinţa publică de la 10 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamanţii P.F. şi C.M. prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeş în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.O.A. din data de 28 decembrie 2005 şi al actului constitutiv al SC M.C.S.E.A. SRL.
Ulterior, reclamanţii şi-au completat acţiunea în sensul că au solicitat să se constate şi nulitatea absolută a actelor constitutive ale SC F.A. SRL, SC A.A. SRL şi SC T.P.A. SRL, deoarece aceste societăţi au fost înfiinţate ca urmare a adoptării hotărârii A.G.O.A. din data de 28 decembrie 2005, iar în condiţiile în care hotărârea este nulă absolut, fiind încălcate atât dispoziţiile legale cât şi cele statutare, orice act subsecvent întocmit în baza acesteia este nul absolut.
Prin sentinţa nr. 20/ CC din 8 iulie 2008, Tribunalul Comercial Argeş a admis acţiunea completată a reclamanţilor P.F. şi C.M.; a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.O.A. din data de 28 decembrie 2005 şi a actelor constitutive ale SC F.A. SRL; SC A.A. SRL şi SC T.P.A. SRL A obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 4202 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că hotărârea A.G.O.A. a fost adoptată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 117 şi 118 din Legea nr. 31/1990.
Astfel, pârâta nu a făcut dovada publicării în M. Of. a convocării adunării generale din 28 decembrie 2005, iar în ce priveşte publicarea convocării într-un ziar de largă răspândire din raza sediului societăţii pârâta a recunoscut că aceasta nu a avut loc.
S-a mai reţinut că nu au fost respectate condiţiile de cvorum şi majoritate cu ocazia adoptării hotărârii din 28 decembrie 2005, întrucât în procesul verbal de şedinţă s-a consemnat că au fost prezenţi acţionari reprezentând 69,46 % din capitalul social, însă fără a se preciza numărul acţionarilor prezenţi, fiind imposibil de verificat dacă procentul din capitalul social indicat în procesul verbal este sau nu corect. Mai mult decât atât, în procesul verbal de şedinţă nu a fost făcută nicio menţiune referitoare la procurile speciale în baza cărora au fost reprezentaţi acţionarii, deşi aceste menţiuni sunt prevăzute expres de dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi art. 19 din Statutul societăţii pârâte.
Un alt motiv de nulitate absolută reţinut a constat în nerespectarea ordinii de zi din convocatorul adunării generale şi nici a conţinutului acesteia, întrucât au fost discutate probleme ce nu au făcut obiectul ordinii de zi şi nici aduse la cunoştinţă acţionarilor prin publicare.
Instanţa de fond a mai reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 132 pct. 3 din L.S.C., acţiunea reclamanţilor nefiind tardiv introdusă, întrucât este o acţiune socială bazată pe interesul colectiv al societăţii, motiv pentru care nu i se poate cere unui acţionar interesul pentru a promova o astfel de acţiune.
Totodată, s-a constatat nulitatea actelor constitutive prin care au fost înfiinţate SC F.A. SRL, SC A.A. SRL şi SC T.P.A. SRL în urma adoptării hotărârii Adunării Generale din 28 decembrie 2005, ca urmare a principiului „anularea actului principal atrage anularea tuturor actelor subsecvente”.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 113/ A/C din 19 noiembrie 2008, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei SC A. SA Piteşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că pârâta nu s-a conformat obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru şi de a depune timbrul judiciar aferente apelului, deşi a fost citată cu această menţiune.
Împotriva acestei decizii pârâta SC A. SA Piteşti a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 si 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susţinut că şi-a îndeplinit obligaţia legală de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar aferente apelului, achitând taxa judiciară de timbru cu 5 zile înainte de pronunţarea hotărârii recurate, însă acest aspect a fost omis de către instanţa de apel, fapt ce a condus la pronunţarea unei hotărâri nefavorabile pârâtei.
În susţinerea recursului, pârâta a ataşat cererii de recurs xerocopia dovezii achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei achitată prin chitanţa nr. 1004305 din 14 noiembrie 2008 în contul Trezoreriei Sector 4 Bucureşti şi timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei.
La data de 25 martie 2009, în cauză s-a formulat cerere de intervenţie de către M.I., întemeiată pe dispoziţiile art. 49 – art. 51 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, respingerea recursului, modificarea deciziei recurate şi în temeiul art. 223 din L.S.C., excluderea SC A. SA din calitatea de asociat al SC E.A. SRL, cu consecinţa modificării actului constitutiv referitor la capitalul social.
Intimaţii reclamanţi P.F. şi C.M. prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Potrivit art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) şi când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În speţă, se constată că susţinerile recurentei sunt nefondate şi nu pot duce la modificarea sau casarea deciziei recurate, întrucât din examinarea actelor de la dosar rezultă că instanţa de apel, făcând aplicarea dispoziţiilor legale, i-a pus în vedere pârâtei prin citaţia emisă la sediul acesteia pentru termenul din data de 19 noiembrie 2008 să timbreze calea de atac cu suma de 19.5 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar, obligaţie asupra căreia apelanta nu s-a conformat.
Ca urmare, instanţa de apel, în mod corect, a dispus anularea, ca netimbrat, a apelului pârâtei declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 20/ CC din 8 iulie 2008 a Tribunalului Comercial Argeş, în raport de faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
Cât priveşte cererea de intervenţie formulată de numitul M.I. întemeiată pe dispoziţiile art. 49 – art. 51 C. proc. civ., aceasta urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 49 alin. (1) C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane, iar potrivit aceluiaşi articol alin. (3) ea este în interesul uneia din părţi când sprijină numai apărarea acesteia.
Înalta Curte, analizând cererea de intervenţie a numitului M.I., constată că aceasta nu poate fi admisă întrucât nu îndeplineşte caracterul unei intervenţii accesorii în recurs. Astfel, se observă că, terţul M.I. reclamă o pretenţie proprie, distinctă de ceea a reclamanţilor pentru care a intervenit. Respectiv, prin cererea de intervenţie se solicită modificarea Actului Constitutiv al SC M.C.S.E.A. SRL, în sensul excluderii pârâtei SC A. SA Piteşti din calitatea de asociat al acesteia, şi nu constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.O.A. din data de 28 decembrie 2005 şi a Actului Constitutiv al SC M.C.S.E.A. SRL, aşa cum au solicitat reclamanţii prin cererea de chemare în judecată. Mai mult decât atât, în raport de soluţia pronunţată în apel, respectiv de anulare ca netimbrat a apelului şi de respingere a recursului ca nefondat interesul nu se mai justifică, Înalta Curte fiind învestită să se pronunţe doar asupra netimbrării apelului.
Pentru considerentele reţinute, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat pârâta SC A. SA Piteşti împotriva deciziei nr. 113/ A/C din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ si fiscal.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta pârâtă SC A. SA la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi P.F. si C.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de M.I.
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Piteşti împotriva deciziei nr. 113/ A/C din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ si fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta pârâtă SC A. SA la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi P.F. si C.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 45/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 512/2010. Comercial → |
|---|
