ICCJ. Decizia nr. 683/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 683/2010
Dosar nr. 3555/62/2008
Şedinţa publică de la 19 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.- Prin sentinţa civilă nr. 2265/ C din data de 18 noiembrie 2008 Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA pe care a obligat-o să transmită reclamantei dosarul de privatizare a SC C. SA Braşov care să cuprindă documentele parafate şi semnate în original de conducerea societăţii conform menţiunilor cuprinse în Anexa 1 şi Anexa 2; capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut din analiza materialului probator administrat că reclamanta deţine în numele statului un procent de 1,119 % din capitalul social al societăţii pârâte, care este inclusă în programul de privatizare potrivit dispoziţiilor cuprinse în O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998 cu modificările şi completările ulterioare şi celor prevăzute de Legea nr. 137/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
Reţine instanţa totodată ca reclamanta în îndeplinirea atribuţiilor privind vânzarea-cumpărarea de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale aflate în portofoliul său, atribuţii prevăzute în art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004, este îndreptăţită să solicite în vederea întocmirii dosarului de prezentare pentru pachetul de acţiuni oferit la vânzare, date şi informaţii referitoare la situaţia economică, financiară, juridică a societăţii comerciale respective, informaţii pe care pârâta a refuzat să le transmită deşi a fost notificată de reclamanta în acest sens în perioada 23 martie 2007 – 17 ianuarie 2008 printr-un număr de şase adrese.
Apărările pârâtei în sensul că anterior au mai fost vândute de către A.V.A.S. acţiuni emise de societate, în cadrul unui proces de privatizare iar în prezent societatea a fost declarată societate de tip închis, au fost apreciate de instanţă a fi lipsite de relevanţă juridică, în raport de dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 137/2002 care permit A.V.A.S. ca instituţie publică implicată să vândă acţiunile deţinute la societăţile declarate închise prin oricare din metodele prevăzute de art. 13 din O.U.G. nr. 88/1997.
Cu privire la cererea de aplicare a unei amenzi civile în temeiul art. 5803 C. proc. civ., prima instanţă apreciază ca aceste dispoziţii se aplică în faza executării silite şi prin urmare nu îşi găsesc incidenţa în cauză.
2. Sentinţa pronunţată de tribunal ca primă instanţă a fost apelată de ambele părţi pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie vizând cererile şi apărările care au fost respinse prin hotărârea adoptată.
Prin decizia nr. 13 pronunţată la data de 12 februarie 2009 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantă şi respectiv pârâtă.
Răspunzând criticilor formulate de reclamanta A.V.A.S. instanţa de control judiciar constată că dezlegarea dată de prima instanţă pe capătul de cerere privind aplicarea unei amenzi civile este corectă, deoarece dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ., au în vedere executarea obligaţiilor prevăzute în titlurile executorii, respectiv executarea silită a obligaţiei de a face sau a nu face şi prin urmare nu pot fi aplicate direct de instanţa care judecă fondul cauzei.
Cu privire la apelul pârâtei, curtea de apel constată că participarea statului la capitalul social al societăţii pârâte, indiferent de numărul de acţiuni deţinute determină aplicabilitate dispoziţiilor Legii nr. 137/2002 cu privire la privatizarea societăţilor comerciale, lege cu caracter special în raport de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi ale Legii nr. 297/2007 privind piaţa de capital.
3. Împotriva acestei decizii ambele părţi au declarat recurs, în termen legal.
3.1. Recurenta reclamantă A.V.A.S. a solicitat prin recursul său modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a acţiunii introductive şi aplicării sancţiunii amenzii civile în baza prevederilor art. 5803 C. proc. civ.
Potrivit recurentei, aplicarea acestei sancţiuni pecuniare îşi găseşte raţiunea în efectul de constrângere a debitorului unei obligaţii de a face care persistă în neexecutarea obligaţiei.
Susţine recurenta totodată în sprijinul argumentelor sale subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care îşi întemeiază recursul, că dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ., devin aplicabile în cauză faţă de caracterul executoriu al hotărârilor date în primă instanţă în materie comercială.
3.2. Recurenta pârâtă SC C. SA a solicitat prin cerere de recurs modificarea în parte a deciziei atacate, admiterea apelului formulat împotriva sentinţei tribunalului, şi pe fond respingerea în totalitate a acţiunii introductive de instanţă.
Criticile recurentei-pârâte întemeiate în drept pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au vizat următoarele aspecte:
Instanţa de apel a încălcat prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care o obligau să se pronunţe numai în raport de obiectul acţiunii, limitele investirii fiind depăşite prin reţinerea ca incidente a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 137/2002, dispoziţii ce nu au fost invocate de reclamanta.
Potrivit recurentei instanţa de apel a înlăturat fără o motivare pertinentă apărările sale referitoare la parcurgerea procedurii excepţionale prevăzută de Legea nr. 297/2004, legea pieţei de capital, urmare căreia acţionarii minoritari îşi pot înstrăina acţiunile emise de societate la un preţ stabilit pe baza unei expertize efectuate de un expert autorizat, context în care i s-a dat posibilitatea reclamantei, ca acţionar minoritar să-şi valorifice dreptul într-un mod substanţial mai avantajos la preţul de 6,05 lei/acţiune faţă de valoarea nominală a acţiunii de 2,5 lei.
Sub un ultim aspect recurenta susţine că hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 17 noiembrie 2006 prin care societatea a fost declarată de tip închis, hotărâre pe care reclamanta nu a contestat-o, a devenit obligatorie şi se impunea a fi avută în vedere de instanţă în hotărârea adoptată.
3.3. În cauză ambele părţi au formulat şi întâmpinări în calitate de intimate cu privire la recursul formulat de cealaltă parte, reclamanta A.V.A.S. solicitând respingerea recursului pârâtei, ca nefundat, faţă de dispoziţiile legale invocate care reglementează obiectul de activitate al A.V.A.S. şi enumeră în mod limitativ metodele de diminuare ale participaţiei statului la societăţile comerciale.
Pârâta SC C. SA, prin întâmpinarea depusă la data de 29 iulie 2009 a invocat excepţia de inadmisibilitate a recursului declarat de A.V.A.S. întrucât cererea sa de aplicare a unei amenzi civile nu poate fi primită de această fază procesuală.
3.4. Asupra recursurilor.
3.5. Excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de A.V.A.S. este nefondată şi a fost respinsă pentru considerentele expuse în practicaua acestei decizii.
3.6. Cu privire la recursul declarat de recurenta reclamantă A.V.A.S., critica de nelegalitate invocată se vădeşte neîntemeiată.
Dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ., cuprinse în Cartea V – Despre executarea silită – Capitolul VI Secţiunea a IV-a intitulată executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face, reglementează posibilitatea obligării debitorului unei obligaţii de a face, care nu poate fi îndeplinită de altă persoană decât debitorul, la plata unei amenzi civile în favoarea statului stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.
Este incontestabil că prin exercitarea acestei constrângeri pecuniare se urmăreşte determinarea debitorului să îşi execute obligaţia stabilită în sarcina sau prin titlul executoriu, după cum este la fel de evident că această posibilitate vizează faza de executare a obligaţiilor stabilite în titlu.
În acest sens se impune a sublinia, nu numai apartenenţa dispoziţiilor art. 5803 Cărţii a V-a dedicată executării silite, dar şi procedura reglementată de textul de lege cu privire la competenţa instanţei de executare care se pronunţă prin încheiere irevocabilă, la cererea creditorului.
Aşa fiind, critica recurentei-reclamante, în sensul aplicării acestora dispoziţii de către instanţa investită cu judecarea fondului cauzei nu are nici un fundament legal. Caracterul executoriu al hotărârii pronunţate de tribunal ca primă instanţă semnifică posibilitatea recunoscută de lege reclamantei de a solicita punerea în executare silită a hotărârii. Or, reclamanta conform raţionamentului său încearcă să substituie instanţei de executare, instanţa de fond, ceea ce reprezintă o încălcare vădită a legii.
3.7. Prin criticile formulate recurenta-pârâtă pune în discuţie îndreptăţirea A.V.A.S. ca instituţie implicată în procesul de privatizare să solicite transmiterea dosarului de prezentare cuprinzând date şi informaţii referitoare la situaţia economice financiare, juridică şi patrimonială a societăţii pârâte în vederea vânzării acţiunilor deţinute în numele statului la societatea respectivă potrivit reglementărilor speciale în materia privatizării.
Vânzarea de acţiuni la societăţile comerciale la care Statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, indiferent de numărul de acţiuni pe care le deţine este reglementată de dispoziţiile O.U.G. nr. 88/1997 modificată şi completată de Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice şi de dispoziţiile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, acte normative care stabilesc cadrul juridic pentru accelerarea şi finalizarea procesului de privatizare.
Conform celor stabilite de art. 4 din Legea nr. 137/2002 diminuarea participaţiilor Statului la societăţile comerciale se realizează şi prin vânzarea de acţiuni ca metodă de privatizare, operaţie care va fi precedată de întocmirea dosarului de prezentare.
Totodată potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004 A.V.A.S. are atribuţii în vânzarea acţiunilor deţinute de stat la societăţile comerciale aflate în portofoliul său prin metodele prevăzute de O.U.G. nr. 88/1997 cu modificările şi completările ulterioare şi de Legea nr. 137/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare A.V.A.S. ca instituţie implicată în sensul reglementărilor susmenţionate este în drept să solicite de la societatea aflată în portofoliul său în funcţie de metoda de privatizare aleasă toate datele necesare întocmirii dosarului de prezentare.
Susţinerea recurentei în sensul că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., prin depăşirea limitelor investirii făcând referire la dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 137/2002 neinvocate de reclamanta prin cererea sa, este eronată.
Argumentul întemeiat pe ipoteza reglementată de art. 47 din Legea nr. 137/2002 potrivit căruia „în cazul societăţilor comerciale declarate închise potrivit legii de reglementare a pieţelor de capital, instituţiile publice implicate pot vinde acţiunile deţinute prin oricare din metodele prevăzute la art. 13 din O.U.G. nr. 88/1997 cu modificările ulterioare”, a constituit răspunsul primei instanţe, confirmat de instanţa de apel, la apărările pârâte întemeiate pe statutul său de societate de tip închis, ceea ce în mod evident nu reprezintă o depăşire a limitelor investirii ci îndeplinirea întocmai a obligaţiei instanţei de a examina şi a răspunde tuturor apărărilor formulate în cauză.
În sfârşit, susţinerea recurentei în legătură cu neatacarea cu acţiune în anulare de către reclamantă a hotărârii A.G.E.A. din data de 17 noiembrie 2006 referitoare la declararea societăţii de tip închis, este lipsită de relevanţă în condiţiile în care şi în cazul societăţilor declarate închise instituţia implicată poate vinde acţiunile deţinute prin metodele stabilite prin legile privatizării.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de cele două părţi, respectiv reclamanta şi pârâta din prezenta cauză constatând că, motivele de nelegalitate invocate nu subzistă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI şi pârâta SC C. SA BRAŞOV împotriva deciziei nr. 13/ Ap din 12 februarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 512/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 750/2010. Comercial → |
|---|
