ICCJ. Decizia nr. 4443/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4443/2010
Dosar nr. 4553/1/2010
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 9955 din 29 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă acţiunea în daune formulată de reclamanta SC S. SRL împotriva pârâtei SC B.C.R.A. SA, pentru plata sumei de 238.534 lei cu titlu de despăgubiri izvorând din contractul de asigurare încheiat între părţi.
În motivarea sentinţei s-a reţinut în esenţă că, că litigiul s-a ivit cu ocazia producerii unui accident tehnic în data de 29 octombrie 2006, la punctul de lucru Fabrica Chimică de Sinteză, accident tehnic în urma căruia a fost avariată pompa de vacuum - bun asigurat, datorită unei erori de exploatare, costând în inversarea circuitelor pentru fluidele de ungere şi răcire, reclamanta pretinzând obligarea pârâtei, cu care avea încheiat un contract de asigurare bunuri la data de 05 ianuarie 2006, la plata despăgubirilor pentru paguba produsă.
În susţinerea pretenţiilor sale, reclamanta şi-a însuşit şi a invocat în dovedirea evenimentului asigurat, concluziile societăţii de service chemate să remedieze defecţiunea, potrivit cărora, defectarea utilajului - pompă de vacuum - s-a produs dintr-o eroare de exploatare a instalaţiei, constând în inversarea circuitelor pentru fluidele de ungere şi răcire, constatându-se că, în temeiul convenţiei părţilor, situaţia se încadrează în prevederile art. 5.3 pct.6 din Secţiunea III, constituind nepricepere, neîndemânare şi/sau neglijenţă în exploatare.
Pentru stabilirea situaţiei de fapt reale, având în vedere şi concluziile contradictorii ale rapoartelor de expertiză extrajudiciară efectuate de părţile în litigiu, prima instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, reţinând ca temeinice concluziile acesteia din urmă, întrucât reclamanta nu a mai avut solicitări ulterioare depunerii de către expert a răspunsului la obiecţiuni şi nici nu a mai administrat alte probe care să-l infirme, respingând acţiunea.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 9955 din 29 septembrie 2008 a declarat apel reclamanta SC S. SRL, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate în ceea ce priveşte argumentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei, respectiv că s-ar fi limitat la concluziile expertizei tehnice judiciare administrate în cauză, reţinând că, de vreme ce nu a mai formulat obiecţiuni faţă de răspunsul dat de expert la obiecţiunile sale, l-a considerat convingător şi a reţinut o concluzie greşită, respingându-i nejustificat acţiunea.
Reclamanta a susţinut că, prima instanţa a dat dovadă de superficialitate în interpretarea probatoriilor, necoroborând concluziile raportului de expertiză cu răspunsul său la întrebarea nr. 15 din interogatoriul propus de pârâtă, potrivit căruia: „pompa de vid putea funcţiona 29 de zile, chiar dacă s-au inversat fluidele, deoarece în tot acest timp pompa de vid a avut nevoie de vacuum avansat numai în ultimele 12 ore înaintea producerii accidentului ” . Urmare acestor susţineri a arătat că soluţia, care se impunea, era de admitere a acţiunii pe care a formulat-o, respectiv de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor solicitate.
Prin decizia comercială nr. 45 din 30 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins apelul reclamantei SC S. SRL, ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Pentru stabilirea corectă a cauzelor care au determinat producerea accidentului în speţă, instanţa de fond a fixat ca obiectiv nr. 3 al expertizei, răspunsul expertului - specialist autorizat în materie - la întrebarea nr. 15 din interogatoriul propus de pârâtă reclamantei, întrebare, la care aceasta a răspuns afirmativ (pag.251 dosar fond).
Răspunsul expertului la această întrebare-obiectiv a fost: NU categoric, cu precizarea că: „Pompa nu poate funcţiona în cazul când, în circuitul care asigură ungerea pieselor mecanice ce se rostogolesc s-ar introduce compuşi care nu asigură ungerea, în cazul de faţă lichidul de răcire” (pag. 272 dosar fond).
Reclamanta, a apreciat, în mod eronat că instanţa poate să combată cu argumentele tehnice, concluziile unui expert tehnic judiciar, care a constatat şi explicat convingător cauzele care au condus la avarierea utilajului în discuţie - pompa de vacuum - şi anume: vechimea mai mare de 10 ani bunului asigurat, uzura mare a acestuia, pierderile înregistrate ca urmare a întreruperii activităţii, deteriorare fizică.
Toate aceste constatări, coroborate cu dispoziţiile prevăzute în contractul de asigurare - Poliţa SMART IMM nr.0001868 (pag.7-21), respectiv prevederile exprese cuprinse în art. 5.1, 5.4, 6.3 (pag.12-14), au format convingerea Curţii că, reclamanta nu a putut dovedi existenţa unui eveniment asigurat conform contractului de asigurare menţionat, drept pentru care a apreciat că pretenţiile sale la despăgubiri, sunt nejustificate, aşa cum, în mod corect, a reţinut instanţa de fond, motiv pentru care a respins calea ordinară de atac exercitată de reclamantă.
Împotriva deciziei comerciale nr. 45 din 30 ianuarie 2009, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a declarat recurs SC S. SRL, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea si schimbarea în tot a hotărârii atacate.
Prin decizia nr. 1612 din 7 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a constatat nulitatea recursului în baza dispoziţiilor art. 302 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut următoarele argumente:
Deşi, reclamanta, cu ocazia susţinerii concluziilor în cadrul dezbaterilor orale asupra fondului căii extraordinare de atac, a precizat că îşi încadrează criticile în motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., aceste critici au constituit doar o enumerare de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, fără indicarea unor încălcări ale legii.
Astfel, întrucât reclamanta a dezvoltat critici doar referitor la modul de interpretare a probelor administrate şi a expus nemulţumirile sale asupra omologării raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, Înalta Curte, neputându-le încadra conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. într-unui din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din acelaşi act normativ, a respins recursul reclamantei în baza art. 302 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea soluţiei, instanţa supremă a mai arătat că, o reexaminare a probelor şi a situaţiei de fapt în calea de atac a recursului nu este permisă, că recursul, fiind cale extraordinară de atac, nedevolutivă, instanţa de recurs este limitată la a analiza exclusiv elemente de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu chestiuni de fapt ce sunt de competenţa instanţelor de fond.
Împotriva deciziei nr. 1612 din 7 mai 2010, pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a formulat contestaţie în anulare SC S. SRL, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii atacate şi reluarea judecăţii fondului pentru că „instanţa de recurs nu a analizat probele din care rezultă că avem dreptul la despăgubiri.”
Contestatoarea a mai susţinut că, în mod greşit a fost anulat recursul în baza art. 302 alin. (1) C. proc. civ., în realitate calea de atac fiind motivată în fapt şi în drept şi că instanţele inferioare nu s-au pronunţat asupra unui capăt de cerere, cu care au fost învestite prin acţiunea introductivă, respectiv asupra despăgubirilor pentru pierderea materiilor prime aflate în prelucrare în instalaţii şi pierdute ca urmare a defectării pompei de vacuum.
Contestaţia în anulare este nefondată şi urmează a fi respinsă, motivat de următoarele argumente:
SC S. SRL şi-a întemeiat prezenta cale extraordinară de atac pe dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., în cuprinsul cărora legiuitorul a prevăzut că: „Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.”
Aşa cum rezultă din economia textul legal mai sus reprodus, acesta face trimitere şi urmează a fi analizat prin raportare la prevederile alin. (1), în care s-a statuat că: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele mai jos arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe căile ordinare de atac: 1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.”
Astfel, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării unei hotărâri irevocabile, pe calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, în două situaţii expres şi limitativ prevăzute de textul legal, respectiv, atunci când, hotărârea a fost pronunţată fără ca partea să fie legal citată pentru termenul la care s-a judecat pricina şi atunci când hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor de ordine publică ce reglementau competenţa.
Aceste motive pot fi invocate chiar şi atunci când au mai fost susţinute în căile de atac anterioare, dacă instanţa de recurs le-a respins pentru că erau necesare verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului se constată cu evidenţă, că SC S. SRL nu a invocat în faza procesuală a recursului ca fiind motiv de casare, neregulata sa citare la momentul judecării pricinii şi nici nu a susţinut motive de necompetenţă a instanţei învestite cu judecarea pricinii.
Din verificarea dosarului, Înalta Curte reţine că pentru termenul de judecată din data de 7 mai 2010, când a fost reţinut în pronunţare recursul soluţionat prin decizia nr. 1612 din 7 mai 2010, contestată în prezenta cauză, reclamanta SC S. SRL nu numai că a fost legal citată, dovada îndeplinirii procedurii de citare regăsindu-se la fila 44 dosar recurs, dar a fost prezentă prin consilier juridic C.C.
De asemenea, referitor la eventualitatea pronunţării hotărârii cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competenţă, Înalta Curte constată că nu a existat o astfel de încălcare, judecarea pricinii făcându-se cu respectarea dispoziţiilor art. 4 pct. l raportat la art. 3 pct. 2 şi respectiv art. (1) alin. (1) lit. a) C. proc. civ., în considerarea naturii comerciale a pricinii şi a valorii pretenţiilor deduse judecăţii. în considerarea celor mai sus expuse, în raport de care se reţine că în speţă nu se regăsesc îndeplinite condiţiile stipulate de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea reclamantă SC S. SRL împotriva Deciziei nr. 1612 din 07 mai 2010, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 15709/3/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatoarea SC S. SRL Vaslui prin Administrator Judiciar E.L.J.R.S.P.R.L. Iaşi împotriva Deciziei nr. 1612 din 07 mai 2010, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 15709/3/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4442/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4448/2010. Comercial → |
|---|
