ICCJ. Decizia nr. 465/2010. Comercial. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 465/2010
Dosar nr. 20995/3/2004
Şedinţa publică de la 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 9871 din 26 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, instanţa a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti prin primar, în contradictoriu cu pârâtele C.L. sector 1 Bucureşti, C.L. sector 2 Bucureşti, C.L. sector 3 Bucureşti, C.L. sector 4 Bucureşti, C.L. sector 5 Bucureşti, C.L. sector 6 Bucureşti, SC U. SA Rm. Vâlcea, SC S. SA Bucureşti, SC R. SA Bucureşti, având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumei de 256.009 dolari SUA în echivalent lei la cursul oficial al B.N.R. din ziua plăţii reprezentând contravaloare servicii de salubrizare şi penalităţi de întârziere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 198 din 13 aprilie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantului, menţinând ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Municipiul Bucureşti prin primar general, subsumându-şi criticile motivelor de modificare formulate de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Criticile recurentei vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
- instanţa de apel a reţinut în mod eronat că municipalitatea nu a gestionat corect din punct de vedere juridic problema angajării fiecărui consiliu local în parte privind finanţarea activităţii de salubrizare, în speţă fiind necesară dovedirea existenţei unor contracte încheiate separat de fiecare consiliu local cu depozitul ecologic;
- în cauză se impunea efectuarea unei expertize care să stabilească cu exactitate cantitatea depozitată de fiecare societate de salubrizare;
- instanţa de apel a pronunţat hotărârea, cu neobservarea faptului că sumele solicitate au fost achitate de Primăria Municipiului Bucureşti deşi trebuiau achitate de consiliile de sector şi de cele trei societăţi de salubrizare.
Recurentul - reclamant conchide în sensul admiterii recursului, modificării în tot a deciziei recurate, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtelor la plata în solidar a sumei de 256.009,09 dolari SUA reprezentând contravaloarea serviciilor de depozitare pentru lunile iulie şi august 2001 în cuantum de 158.562,03 dolari SUA şi penalităţi de întârziere în cuantum de 97.447,06 dolari SUA, cu cheltuieli de judecată.
Analizând cererea de recurs în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv de nelegalitate invocat de recurentă se constată că argumentele aduse în dezvoltarea motivului de recurs nu pot fi încadrate acestuia şi nici unui alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc. civ.
Cum aspectele vizează aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanţelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuţiile instanţei de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ. va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de reclamantul Municipiul Bucureşti prin primar general împotriva Deciziei nr. 198 din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 424/2010. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 473/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
