ICCJ. Decizia nr. 422/2010. Comercial. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 422/2010
Dosar nr. 7707/1/2009
Şedinţa publică de la 4 februarie 2010
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 6749/30/2007 al Tribunalului Timiş, reclamanta SC T.T. SRL Timişoara, a acţionat în judecată pe pârâta SC I.K. SRL Şag în contradictoriu cu care a solicitat, ca prin hotărâre judecătorească să i se plătească debitul restant de 208.512 lei cu penalităţile aferente în sumă de 41.702 lei, datorat de pârâtă la factura din 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 217 din 8 aprilie 2008 instanţa investită cu soluţionarea cauzei, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, reţinând că marfa în litigiu a ajuns la pârâta destinatară în temeiul unui contract încheiat de reclamantă cu transportatorul.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de fond a fost respins de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, care prin Decizia nr. 243/A din 24 noiembrie 2008 a reţinut că în cauză a existat un dublu raport obligaţional: unul între părţile în proces pentru livrare de marfă - ciment şi nisip - şi un alt raport obligaţional între reclamantă şi transportatorul SC T.T.T.T. SRL care a efectuat servicii de transport către pârâtă în calitate de subcontractant. Aceste raporturi obligaţionale s-au concretizat în contractele din 27 februarie 2006 şi s-au suprapus ca perioadă de executare; marfa transportată în lunile iunie-iulie 2006 a fost facturată de transportator şi achitată de pârâta. Reclamanta a emis factura din 30 decembrie 2006 pentru achitarea aceloraşi transporturi, după aproape o jumătate de an, sumele facturate nefiind datorate de pârâtă.
Împotriva hotărârii pronunţată în apel reclamanta SC T.T. SRL Timişoara a declarat recurs.
Recursul său a fost respins ca nefondat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1965 din 19 iunie 2009, reţinându-se că în totalitatea lor criticile din recurs au vizat netemeinicia şi nu nelegalitatea hotărârii din apel.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa de recurs a respins şi cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâtă cu reţinerea aspectului că aceste cheltuieli nu au fost dovedite de pârâtă.
La data de 1 octombrie 2009 SC I.K. SRL Şag a formulat contestaţie în anularea acestei din urmă hotărâi. A solicitat admiterea contestaţiei sale în anulare, anularea în parte a deciziei nr. 1965 din 19 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în sensul obligării SC T.T. SRL Timişoara la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Contestatoarea şi-a întemeiat pretenţiile pe prevederile art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare se va respinge potrivit celor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
În considerentele deciziei împotriva căreia s-a formulat prezenta contestaţie în anulare s-a reţinut în legătură cu cererea SC I.K. SRL Şag de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată că pentru dovedirea acestora nu s-a depus originalul actelor care să le ateste.
Într-adevăr, din analiza actelor cuprinse în Dosarul nr. 6749/30/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, la filele 15-18 sunt anexate în copii xerox dovezi de efectuare a cheltuielilor de judecată ale SC I.K. SRL Şag, încât hotărârea din recurs este corectă, neimpunându-se anularea în parte a acesteia.
Cum în speţă nu s-a dovedit că decizia din recurs este rezultatul unei greşeli materiale în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC I.K. SRL Şag, judeţul Timiş împotriva Deciziei nr. 1965 din 19 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 421/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 423/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
