ICCJ. Decizia nr. 474/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.474/2010
Dosar nr. 3739/62/2008
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 2/CC din 19 ianuarie 2009 a Tribunalului Braşov s-a admis excepţia tardivităţii formulării cererii şi în consecinţă s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii P.A., L.M., P.G., B.F. şi C.G. în contradictoriu cu pârâta M.S. SCM, ca tardiv formulată. Totodată, s-a respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedite.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că promovarea acţiunii s-a realizat tardiv în raport de termenul prevăzut de art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii au declarat apel solicitând respingerea excepţiei tardivităţii promovării acţiunii, precum şi pârâta, pentru neacordarea cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia nr. 53/AP din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, s-a respins ca nefondat apelul reclamanţilor şi s-a admis apelul pârâtei, în sensul obligării reclamanţilor la plata sumei de 5.355 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă.
De asemenea, apelanţii - reclamanţi au fost obligaţi la 3.570 lei cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele deciziei s-a reţinut că prima instanţă a aplicat corect prevederile art. 44 alin. (3) C. proc. civ., care nu fac distincţie între invocarea motivelor de nulitate absolută ori nulitate relativă.
Astfel, s-a reţinut că decăderea pentru nerespectarea termenului de 15 zile operează chiar dacă sancţiunea pentru motivele de anulare a hotărârii A.G.E.A. din 7 aprilie 2008, respectiv hotărârea A.G.A. din 15 decembrie 2007 o constituie nulitatea absolută întrucât dispoziţiile legii speciale sunt de strictă interpretare, neputând fi aplicate prin analogie dispoziţiile Legii nr. 31/1990.
Relativ la criticile pârâtei, instanţa de apel a reţinut că sunt fondate, în sensul că s-a făcut dovada achitării facturii emisă în executarea contractului de asistenţă juridică, iar reducerea cheltuielilor de judecată ocazionate cu plata onorariului avocaţial nu se impune.
Împotriva deciziei reclamanţii au declarat recurs solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Braşov.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanţii aduc critici pe fondul pretenţiei dedusă judecăţii, reiterând motivele cuprinse în cererea de chemare în judecată prin care a solicitat nulitatea absolută a hotărârii adunărilor generale.
Recurenţii susţin că nulitatea invocată este absolută şi, din acest punct de vedere acţiunea este imprescriptibilă, faptul că nu au luat cunoştinţă de modificările aduse prin hotărârile contestate decât în momentul publicării acestora în Monitorul Oficial şi au depus acţiunea cu celeritate în raport cu datele în care au avut posibilitatea de a afla de existenţa acestei hotărâri.
Este criticată şi aplicarea art. 274 C. proc. civ., susţinându-se că, culpa părţilor şi acordarea cheltuielilor de judecată se realizează concomitent cu soluţionarea fondului.
Recursul nu este fondat.
Instanţele de fond au interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile normative cu caracter special în materie, respectiv art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 şi care, în privinţa termenului de exercitare a acţiunii judiciare împotriva hotărârilor adunărilor generale, nu fac distincţie în funcţie de caracterul nulităţii invocate, respectiv absolute ori relative.
Promovarea acţiunii cu depăşirea termenului legal atrage decăderea părţii, sancţiunea respingerii ca tardive a acţiunii, şi menţinerii acesteia în calea de atac a apelului, fiind cea legală.
De asemenea se va reţine că reclamanţii au căzut în pretenţii în sensul prevederilor art. 274 C. proc. civ., acţiunea lor fiind respinsă, astfel încât în mod corect au fost obligaţia la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei căreia i s-au pricinuit aceste cheltuieli, ocazionate de plata onorariului avocaţial.
Nefiind fondat, pentru considerentele mai sus reţinute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamanţilor se va respinge.
În aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., reţinându-se culpa procesuală a recurenţilor şi în această cale de atac, aceştia vor fi obligaţi să-i achite intimatei M.S. SCM suma de 4.165 lei cheltuieli de judecată, ocazionată cu plata onorariului avocaţial, potrivit chitanţei depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii P.A., L.M., P.G. împotriva deciziei nr. 53 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Obligă recurenţii - reclamanţi să plătească intimatei M.S. SCM suma de 4.165 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 391/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 476/2010. Comercial → |
|---|
