ICCJ. Decizia nr. 476/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.476/2010
Dosar nr. 18149/3/2008
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Prin sentinţa comercială nr. 10141 din 2 octombrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâtă şi s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC S. SRL împotriva pârâtei A.V.A.S.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că excepţia de inadmisibilitate este neîntemeiată întrucât obiectul litigiului priveşte interpretarea unei dispoziţii legale, iar nu încălcarea principiului libertăţii contractuale.
Pe fond s-a reţinut că în speţă s-a pus problema dacă preţul pe acţiune plătit de reclamantă prin contractul iniţial de privatizare este mai mare sau mai mic decât valoarea nominală a acţiunilor, iar din interpretarea logică şi gramaticală a dispoziţiilor art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002 rezultă că se are în vederea valoarea din momentul înstrăinării pachetului de acţiuni, întrucât în text se foloseşte timpul prezent.
Deoarece din actele dosarului a rezultat că preţul plătit de reclamantă prin contractul iniţial a fost mai mic decât valoarea acţiunii la data majorării capitalului social, cererea reclamantei este nefondată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 150 din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În considerentele deciziei Curtea a reţinut în esenţă că, potrivit art. 12 alin. (7) din Legea nr. 137/2002, preţul de vânzare pentru acţiunile suplimentare provenite din majorarea capitalului social cu valoarea terenului, în situaţia exercitării dreptului de preferinţă este egal cu valoarea nominală a acţiunilor, în cazul în care preţul pe acţiune plătit de cumpărător prin contractul iniţial de privatizare este mai mare decât valoarea nominală a acţiunilor sau este cel rezultat din negocierea directă dintre instituţia publică implicată şi cumpărător, în cazul în care preţul pe acţiune plătit de cumpărător prin contractul iniţial de privatizare este mai mic decât valoarea nominală a acţiunilor.
Or, în speţă, preţul a fost de 4,616 lei/acţiune, sumă mai mică decât valoarea acţiunii de 10 lei la data majorării capitalului social, astfel încât în temeiul art. 296 C. proc. civ. apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în motivarea căruia susţine că a achiziţionat pachetul de 75.111 acţiuni ale SC C.E. SA Braşov, reprezentând 100% din capitalul acestei societăţi la preţul de 46.160 rol/acţiune, în timp ce valoarea nominală era de 25.000 rol/acţiune, deci, la o valoare mai mare decât valoarea nominală, astfel încât A.V.A.S. trebuie să vândă pachetul de acţiuni la valoarea nominală a acestora, nefiind necesar un nou raport de evaluare.
Recurenta susţine că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, reţinând că preţul de vânzare a acţiunii rezultate în urma majorării capitalului social cu contravaloarea terenurilor va fi egal cu valoarea nominală doar în situaţia în care preţul plătit pe cumpărător este mai mare decât valoarea nominală.
Susţine că această interpretare este lipsită de cuvântul „iniţial", cu referire la contractul „iniţial" de privatizare, situaţie care conduce la o apreciere greşită a momentului la care trebuie făcută comparaţia dintre preţul plătit pe acţiune şi valoarea nominală a acesteia.
În acest mod, susţine recurenta, prin această interpretare nelegală se adaugă la lege, restrângându-se în mod nejustificat cazurile în care cumpărătorii iniţiali pot beneficia de cumpărarea acţiunilor rezultate în urma majorării capitalului social cu contravaloarea terenurilor, la valoarea nominală a acestora.
Prin întâmpinarea înregistrată la 23 octombrie 2009 intimata A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:
Reclamanta a achiziţionat de la pârâtă în cadrul procesului de privatizare acţiuni ale SC C.E. SA, entitate juridică care a obţinut ulterior, certificat de atestate a dreptului de proprietate asupra terenului, prin hotărâre A.G.E.A. majorându-se capitalul social, în urma reevaluării patrimoniului, de la valoarea nominală de 2,5 lei de la data încheierii contractelor de vânzare - cumpărare, la 10 lei/acţiune.
Prin sentinţa nr. 4031 din 26 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2530 din 26 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, A.V.A.S. a fost obligată la vânzarea către SC S. SRL a unui număr de acţiuni necesare menţinerii cotei de participare la capitalul social existent anterior majorării, în condiţiile Legii nr. 137/2002.
Potrivit art. 12 alin. (8) al Legii nr. 137/2002, cu modificările şi completările ulterioare "Preţul de vânzare pentru acţiunile suplimentare provenite din majorarea capitalului social cu valoarea terenului, în situaţia exercitării dreptului de preferinţă, este egal cu valoarea nominală a acţiunilor, în cazul în care preţul pe acţiune plătit de cumpărător prin contractul iniţial de privatizare este mai mare decât valoarea nominală a acţiunilor sau este cel rezultat din negocierea directă dintre instituţia publica implicata si cumpărător, in cazul in care preţul pe acţiune plătit de cumpărător prin contractul iniţial de privatizare este mai mic decât valoarea nominala a acţiunilor (...)".
Instanţele de fond au realizat o interpretare şi aplicare corespunzătoare a acestor dispoziţii legale din care rezultă, fără echivoc faptul că A.V.A.S. urmează a vinde un număr de acţiuni rezultat în urma majorării capitalului social al societăţii privatizate, cu valoarea terenurilor dobândite de către societate, ulterior privatizării, la valoarea nominala a acţiunilor doar in cazul in care preţul plătit de cumpărător este mai mare decât aceasta valoare nominala. Or, în speţă, conform contractului de vânzare cumpărare acţiuni din 12 aprilie 1996 preţul plătit a fost de 4,616 lei/acţiune iar conform celui de-al doilea contract încheiat, respectiv contractul din 31 iulie 1998, preţul plătit de cumpărător a fost de 4,8237 lei/acţiune.
Astfel, preţul stabilit prin ambele contracte este mai mic decât valoarea nominală a unei acţiuni, respectiv mai mic decât 10 ron.
Prin urmare, condiţia impusă de legiuitor nu este aceea ca preţul din contractul iniţial de privatizare să fi fost mai mare decât valoarea nominală a acţiunilor la acea dată, ci doar la preţul din acel contract, iar preţul de vânzare al acţiunilor suplimentare fiind diferit după cum preţul plătit prin contractul iniţial este mai mare sau mai mic decât valoarea nominală a acţiunilor.
Nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va reţine că nu s-au adus critici fondate deciziei pronunţate în apel, care va fi menţinută ca efect al respingerii recursului, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Poiana Braşov împotriva deciziei nr. 150 din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 474/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 605/2010. Comercial → |
|---|
