ICCJ. Decizia nr. 703/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 703/2010
Dosar nr. 3865/118/2007
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2540 din 16 septembrie 2008, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondate excepţiile privind prescrierea dreptului la acţiune, lipsa calităţii procesuale active şi lipsa interesului în promovarea acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC O. SRL Odorheiu Secuiesc împotriva pârâţilor A.D.S. Bucureşti, SC A.O.S. SA şi F.K., ca nefondată.
Prin acţiune, reclamanta a solicitat instanţei: obligarea pârâţilor de rang 1 şi 2 la reluarea procedurii de vânzare prin licitaţie cu strigare a acţiunilor SC A.O.S. SA, constatarea nulităţii absolute a tuturor contractelor de vânzare – cumpărare între aceste pârâte în calitate de vânzătoare şi pârâtul F.K., cu repunerea părţilor în situaţia anterioară şi rectificarea CF Sâmbăteşti.
În considerentele sentinţei, prima instanţă a reţinut că excepţiile invocate de pârâţi sunt nefondate întrucât scopul urmărit de reclamantă este sancţiunea judecătorească a unui contract despre care pretinde că a fost încheiat cu nerespectarea formelor legale edictate pentru încheierea sa valabilă şi cu prejudicierea intereselor sale de creditor.
De asemenea, s-a apreciat că – în raport de obiectul juridic şi temeiul juridic al acţiunii indicat (art. 975 C. civ.) – acţiunea este promovată cu respectarea termenului general de prescripţie prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Prin încheierea de şedinţă din 15 aprilie 2008, instanţa a respins cererea de sesizare a instanţei de control administrativ ca urmare a invocării excepţiei de nelegalitate a pct. 9 din hotărârea Consiliului de Administraţie al A.D.S. nr. 18 din 27 septembrie 2005 şi a pct. 5 din hotărârea Consiliului de Administraţie al A.D.S. nr. 25/2005.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ cerinţele impuse de art. 975 C. civ. întrucât reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale de creditor, a faptului că este titulara unei creanţe certe, lichide şi exigibile împotriva pârâtei SC A.O.S. SA astfel încât demersul său juridic să se poată fundamenta pe acţiune pauliană.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost admis ca fondat prin decizie nr. 23 din 19 martie 2009 de Curtea de Apel Constanţa, care a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis acţiunea reclamantei, a dispus reluarea procedurii de vânzare prin licitaţie publică cu strigare a acţiunilor SC A.O.S. SA şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare, autentificat, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară. Totodată s-a dispus radierea întabularea din CF Sâmbăteşti efectuată în favoarea proprietarului F.K. menţinându-se dispoziţiile sentinţei cu privire la respingerea excepţiilor invocate de pârâţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prima instanţă a calificat greşit acţiunea reclamantei fără să aibă în vedere scopul urmărit de aceasta, care a înţeles să critice vânzarea unor active în perioada în care procedura de vânzare a acestora era suspendată.
Instanţa apelului a constatat următoarea situaţie de fapt.
Prin ordonanţa nr. 247 din 12 iunie 2002 a Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor s-a aprobat privatizarea prin metoda licitaţiei publice cu strigare a SC A.O.S. SA Odorheiu Secuiesc, iar A.D.S. Bucureşti a iniţiat procesul de privatizare al societăţii.
Printre bunurile ce făceau obiectul vânzării prin procedura menţionată se afla şi terenul în suprafaţă de 5034 mp ce a fost înstrăinat pârâtului F.K., teren pe care se aflau amplasate o serie de active necesare desfăşurării activităţii societăţii.
Procedura de privatizare a societăţii a fost suspendată prin sentinţa nr. 1026 din 28 iulie 2003 a Tribunalului Harghita – până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 1678/2003 al Judecătoriei Odorheiul Secuiesc, dosar soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 4956 din 7 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a mai reţinut că, după încetarea suspendării procedurii de privatizare, reclamanta a solicitat reluarea acesteia însă pârâta A.D.S. Bucureşti a raportat sistematic, invocând diverse motive legate de lipsa de actualitate a licitaţiei (expirarea ofertei de privatizare la 20 ianuarie 2004, restiturea garanţiilor de participare).
Cu privire la acestea, s-a reţinut că nu au legătură cu cauza, putând fi analizate într-o cerere de vizează direct procedura de licitaţie, iar câtă vreme a încetat cauza care a determinat suspendarea, procedura trebuia reluată şi numai după reluarea acesteia puteau fi analizate condiţiile cu privire la licitaţie.
S-a constatat că, în perioada suspendării procedurii de licitaţie, suprafaţa de teren de 5.034 mp s-a vândut direct pârâtului F.K., motiv ce atrage nulitatea contractului de vânzare – cumpărare încheiat cu acesta cu consecinţa radierii întabulării din cartea funciară.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC O. SRL Odorheiu Secuiesc şi pârâţii SC A.O.S. SA Odorheiu Secuiesc, F.K. şi A.D.S. Bucureşti.
Prin cererea de recurs reclamanta SC O. SRL Odorheiu Secuiesc a invocat prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., considerând că s-a acordat mai mult decât s-a cerut de către instanţă, care a dispus eluarea procedurii de vânzare prin licitaţie publică cu strigare a acţiunilor SC A.O.S. SA.
Recurenta consideră că această dispoziţie a instanţei, astfel cum este formulată, va permite oricărei persoane fizice sau juridice să se înscrie pe lista participanţilor la licitaţie, chiar şi pârâtului F.K. – cel ce se face vinovat de frauda la lege, prin nerespectarea principiilor transparenţei procesului de privatizare.
De aceea, susţine recurenta, se impune a se face precizarea că reluarea procedurii de vânzare prin licitaţie va avea loc prin participarea exclusivă a ofertanţilor existenţi pe listă în momentul suspendării procedurii.
Recurenta A.D.S. Bucureşti a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., susţinând următoarele:
Decizia atacată a fost dată cu aplicarea greşită şi cu încălcarea legii, întrucât reluarea licitaţiei din data de 28 iulie 2003, organizată în vederea vânzării pachetului deţinut de A.D.S. la SC A.O.S. SA, este ilegală.
Se consideră că instanţa de apel s-a rezumat la a constata că a încetat suspendarea licitaţiei – prin soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 1678/2003 prin Decizia nr. 4956/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – fără a se analiza dispoziţiile art. 17 din HG nr. 577/2002. privind aprobarea normelor metodologice ale OUG nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale şi a prevederilor Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, norme potrivit cu care o ofertă publică de vânzare este valabilă cel puţin 30 zile şi cel mult peste 180 zile de la data publicării şi că suspendarea licitaţiei nu a întrerupt termenul de valabilitate a ofertei.
De asemenea, se susţine că procesul de privatizare nu se mai poate relua întrucât nu mai există niciun ofertant şi că, prin Decizia atacată s-a creat o situaţie imposibil de a fi pusă în practică, în condiţiile în care, în patrimoniul societăţii s-au produs modificări substanţiale.
Pe de altă parte, recurenta arată că vânzarea activului „magazie + şopron" către pârâtul F.K. s-a efectuat în baza hotărârii Consiliului de Administraţie din 28 decembrie 2005 în conformitate cu Legea nr. 268/2001 şi HG nr. 577/2002, iar vânzarea ulterioară a terenului aferent s-a făcut prin hotărârea Consiliului de Administraţie al A.D.S. din 30 mai 2006, cu respectarea prevederilor art. 111 din Normele metodologice aprobate prin H.G nr. 577/2002.
Întrucât recursurile declarate de SC A.O.S. SA Odorheiu Secuiesc şi F.K. sunt identice, cuprinzând aceleaşi motive de recurs acestea vor fi redate în continuare:
- Instanţa de apel a pronunţat Decizia atacată în urma analizării doar a unui singur aspect, acela al înstrăinării unui activ, în perioada în care procedura de licitaţie a fost suspendată, considerând că o astfel de înstrăinare atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare.
- Instanţa nu a luat în considerare precizarea la acţiune a reclamantei încălcându-se prevederile art. 129 C. proc. civ. potrivit cu care instanţa este obligată să se pronunţe asupra celor solicitate, şi nu să interpreteze obiectul acţiunii de aşa natură încât să evite a se pronunţa asupra capetelor de cerere cu care a fost investită.
- Instanţa a schimbat cauza cererii de chemare în judecată, rezumându-se doar la a reţine că toate actele încheiate în perioada de suspendare a procedurii de vânzare, sunt lovite de nulitate absolută, neluându-se în considerare precizarea la acţiune.
- Motivele pentru care au fost înlăturate apărările ce au vizat imposibilitatea reluării procedurii de licitaţie sunt contradictorii.
- Instanţa de apel a făcut aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 268/2001 considerând în mod greşit că înstrăinarea activelor afectate de lucrări de investiţii ar fi ilegală.
- În mod corect prima instanţă a constatat că a fost sesizată cu soluţionarea unei acţiuni pauliene promovată de o persoană care nu are calitatea de creditoare a vreunei obligaţii.
- Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate în limitele şi pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanta a investit instanţa cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtelor la reluarea procedurii de vânzare, prin licitaţie cu strigare, a acţiunilor societăţii pârâte, să se constate nulitatea absolută a tuturor contractelor de vânzare – cumpărare încheiate între aceste două pârâte şi F.K.; repunerea în situaţia anterioară încheierii actelor; rectificarea CF Sâmbăteşti prin radierea intabulării făcută de pârât.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea, arătând că aceasta este pauliană, formulată în calitatea de creditor al obligaţiei SC A.O.S. SA de a include printre activele societăţii şi imobilele ce au format obiectul contractului de vânzare – cumpărare din 2006 – a cărui nulitate o solicită, menţionând că, actul a fost încheiat în frauda la lege, respectiv cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 268/2001.
Cu respectarea principiului disponibilităţii, instanţa de fond a analizat acţiunea reclamantei în raport de dispoziţiile art. 975 C. civ., dar şi din perspectiva motivului de nulitate invocat ca fiind frauda la lege – respectiv art. 26 din Legea nr. 268/2001.
Prin Decizia atacată, instanţa de apel a reţinut că acţiunea reclamantei a fost calificată greşit şi a procedat ea însăşi la calificarea juridică a acţiunii considerând că aceasta este una în constatarea nulităţii absolute a contractului ca urmare a înstrăinării unor active în perioada în care procedura de vânzare a acestora era suspendată.
Procedând la schimbarea cauzei juridice a acţiunii în apel, instanţa a încălcat prevederile art. 294 C. proc. civ. care reglementează una din regulile esenţiale ale apelului, faptul că efectele acestuia nu se pot răsfrânge decât numai asupra ceea ce s-a judecat de către prima instanţă, nesocotindu-se şi principiul dublului grad de jurisdicţie.
Mai mult, deşi reclamanta a invocat în mod constant fraudarea dispoziţiilor Legii nr. 268/2001 instanţa a omis să se pronunţe asupra acestui aspect, considerând că actul ce face obiectul judecăţii este nul pentru faptul că a fost întocmit în perioada în care procedura de privatizare era suspendată.
În atare situaţie, în care în apel s-a soluţionat un alt fond decât cel avut în vedere de prima instanţă ceea ce echivalează cu o nepronunţare pe fondul pricinii se impune casarea deciziei conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu prilejul rejudecării se vor avea în vedere toate motivele de apel invocate de părţi şi cele susţinute de părţi prin motivele de recurs cu privire la reluarea licitaţiei ce a fost suspendată din anul 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC O. SRL Odorheiu Secuiesc şi de pârâţii SC A.O.S. SA, F.K. şi A.D.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 23/COM din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ fiscal pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 701/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 791/2010. Comercial → |
|---|
