ICCJ. Decizia nr. 485/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 485/2010
Dosar nr. 44550/3/2007
Şedinţa publică de la 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 13733 din 17 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 8595/2004, având ca obiect cereri în pretenţii (contravaloarea unităţilor de fond deţinute la F.N.I.) formulate împotriva pârâţilor F.N.I., SC S.I. SA, A.V.A.S. şi Statul Român prin M.F.P., s-a respins excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, au fost anulate ca netimbrate un număr de 560 cereri, au fost respinse ca prescrise un număr de 720 cereri şi a fost disjunsă soluţionarea altor 598 de cereri, pentru acestea din urmă formându-se un dosar separat.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia comercială nr. 169 din 04 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin care, reţinându-se ca un număr de apelanţi au făcut dovada plăţii taxelor judiciare de timbru, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe, decizie menţinută prin Decizia nr. 1735 din 09 mai 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 10677/2/2005, în soluţionarea căii de atac a recursului.
În rejudecare, pricina a fost înregistrată sub nr. 30399/3/2007. Deşi legal citaţi, inclusiv prin afişare, pârâţii nu s-au prezentat instanţă si nici nu au depus întâmpinare.
La termenul de judecata din data de 04 decembrie 2007, cererea a fost disjunsă, formându-se prezentul Dosarul nr. 44550/3/2008 cu următorii reclamanţi: A.D.A., A.T., B.M., B.V., B.N.M., B.I., B.I.L., C.Ş., Cooperativa de Consum Săcălăşeni, C.A.V., C.L., C.Ş., D.C., D.A.M.A., D.E., SC F.C. SA, G.L., G.N.A., G.A., G.F., G.V.D., M.G.F., M.A., M.A.A, M.M., M.I.S., M.I., M.G.M.D., M.R., N.V., N.A.D., N.G.V. N.I.R., N.M.E., O.A.M., P.M.O., P.V., P.I.C., P.S., P.I., R.I.I.I., V.G.G.V., V.S.T., V.G.Ş., Z.C.A., C.L.M., C.I.I.C., S.L.R., C.I.N., C.N.V. şi C.V.I.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 3508 din 11 martie 2008, a anulat ca netimbrate cererile formulate de: A.D.A., A.T., B.M., B.V., B.N.M., B.I., B.I.L., C.Ş., Cooperativa de Consum Săcălăşeni, C.A.V., C.L., C.Ş., D.C., D.A.M.A., D.E., SC F.C. SA Baia Mare, G.L.,, G.N.A.B., G.A., G.F., G.V.D., M.G.F., M.A., M.A.A, M.M., M.I.S., M.I., M.G.M.D., M.R., N.V., N.A.D., N.G.V. N.I.R., N.M.E., O.A.M., P.M.O., P.V., P.I.C., P.S., P.I., R.I.I.I., V.G.G.V., V.S.T., V.G.Ş., Z.C.A., C.L.M., C.I.I.C., a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins ca prescrisă cererea formulată de S.L.R., a admis cererile formulate de C.I.N., C.N.V. şi C.V.I., împotriva pârâţilor A.A.A.S. şi SC S.I. SA SA, şi a respins cererile formulate de aceiaşi reclamanţi împotriva celorlalţi pârâţi: F.N.I. și Statul Român prin M.F.P., ca neîntemeiate. A obligat pârâţii A.V.A.S. şi SC S.O.V.I. SA, în solidar, să plătească contravaloarea numărului unităţilor de fond deţinute la F.N.I. şi trecute în dreptul fiecăruia dintre reclamanţi, la o valoare de 103.720 lei/o unitate de fond, sumă ce va fi actualizată în raport cu indicele inflaţiei pentru perioada de la 24 mai 2000 până la data plăţii, cu cheltuielile de judecată, astfel: C.I.N. - 240 nr. unităţi de fond şi 209 lei cheltuieli de judecată; C.N.V. - nr. unităţi de fond 300 şi 258 lei cheltuieli de judecată şi C.V.I. -180 unităţi fond şi 159 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Cu privire la competenţa materială s-a constatat că instanţa a avut în vedere Decizia nr. 1735 din 09 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 10677/2/2005, în soluţionarea căii de atac a recursului, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că din punct de vedere material competenţa de soluţionare revine Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, întrucât nu se poate ignora faptul că deşi unii reclamanţi au cereri de valori mai mici de 1 miliard lei, în cauză este vorba despre un prejudiciu unitar şi se aplică dispoziţiile art. 47 C. proc. civ.
Cu privire la netimbrarea unor cereri tribunalul a constatat că o mare parte dintre reclamanţi nu şi-au îndeplinit obligaţia imperativă şi anticipată de plată a taxelor judiciare de timbru.
Deşi legal citaţi cu menţiunea de a achita aceste taxe judiciare de timbru, reclamanţii nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar
Cu privire la prescripţia dreptului material la acţiune s-a constatat că dreptul la acţiune s-a născut la data de 24 mai 2000, dată la care toate agenţiile din Bucureşti şi din ţară ale SC S.I. SA SA au fost închise, nemaiputând fi operate eventualele cereri de răscumpărare ale investitorilor şi s-a prescris la 26 mai 2003 conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 şi art. 101 alin. (5) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte reclamanţii care au făcut dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi au introdus cererile anterior datei de 26 mai 2003, deci cu respectarea termenului de prescripţie, respectiv C.I.N., C.N.V. şi C.V.I., Tribunalul a reţinut că cererile îndreptate împotriva pârâţilor A.V.A.S. si SC S.I. SA sunt întemeiate si urmează să le admită. În ceea ce priveşte cererile formulate împotriva pârâţilor F.N.I. şi Statul Român prin M.F.P. tribunalul le-a respins ca neîntemeiate, întrucât statul nu poate fi obligat într-o acţiune în pretenţii, atâta timp cât nu a fost parte în nici un litigiu, iar pe de altă parte A.V.A.S. a preluat toate drepturile şi obligaţiile C.E.C. astfel că are obligaţia de plată către reclamanţi a sumelor pretinse şi dovedite prin carnetele de investitor.
Apelurile declarate de A.A.A.S., B.M. şi A.T. au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 249 din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că motivele de apel invocate de A.V.A.S. nu sunt fondate, întrucât obligarea la plată a SC S.I. SA nu este întemeiată, câtă vreme între acesta şi F.N.I. s-a încheiat în data de 21 august 1995 un contract de administrare cu respectarea prevederilor O.G. nr. 24/1993 şi a celorlalte norme care guvernau activitatea fondurilor deschise de investiţii care a fost modificat în data de 10 iunie 1998.
În baza acestui contract SC S.I. SA a devenit administratorul societăţii civile ai căror membrii sunt reclamanţii, astfel încât răspunderea sa a fost în mod corect angajată.
În ceea ce priveşte răspunderea A.V.A.S. Curtea a analizat motivele printr-un considerent comun astfel, considerând că, în mod corect a fost angajată şi răspunderea A.V.A.S., pe temei contractual, şi nu delictual, cum în mod eronat a susţinut apelanta.
Răspunderea A.V.A.S. derivă din subrogarea legală a C.E.C. SA în baza articolului 14 din Legea nr. 333 din 4 iulie 2001 prin care toate drepturile şi obligaţiile C.E.C. SA (decurgând din contractul de fidejusiune/cauţiune semnat între preşedintele C.E.C. SA, preşedintele director general al SC S.I. SA şi un membru al Consiliului de încredere al F.N.l. a cărui valabilitate a fost, în mod irevocabil constatată în instanţă), au fost preluate de către A.V.A.S. (fostă A.V.A.B.).
Cât priveşte apelantul B.M., Curtea a constatat că acesta nu a depus nici o citaţie din care să rezulte că nu i s-a comunicat taxa de timbru iar faptul că a depus-o ulterior pronunţării nu are relevanţă atâta timp cât potrivit legii timbrului aceasta se achită anticipat.
Referitor la apelul declarat de A.T. Curtea a constatat că în mod temeinic instanţa de fond i-a anulat cererea, ca netimbrată, întrucât acesta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru în original, neindicând volumul şi filele unde acestea se află în dosarul de fond.
Celelalte motive de apel invocate de apelantul A.T. cu privire la excepţia prescrierii dreptului material la acţiune au fost considerate de prisos a fi analizate atâta timp cât cererea i-a fost anulată ca netimbrată, iar această excepţie primează în ierarhia excepţiilor invocate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs A.V.A.S. Bucureşti, care a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a susţinut următoarele:
În mod greşit s-a angajat răspunderea sa pe temei contractual întrucât A.V.A.S. /C.E.C. nu şi-a asumat nicio obligaţie faţă de persoanele fizice care au constituit prin aporturile lor F.N.I.
- A.V.A.S. s-a obligat numai faţă de F.N.I., iar potrivit art. 973 C. civ., contractul produce efecte doar între părţile contractante, fără a profita ori dăuna altor persoane.
- Recurenta - faţă de cele arătate - solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei de a invoca contractul din 6 decembrie 1999 încheiat între C.E.C. pe de o parte, F.N.I. şi administratorul acesteia SC S.I. SA.
- Pe fondul cauzei, recurenta consideră că a fost obligată în solidar, în mod greşit, înţelegând să invoce beneficiul de discuţiune conform art. 42 alin. (1) C. com. şi art. 1662 C. civ.
De asemenea, se susţine că atâta timp cât nu s-a garantat pentru fraudă nu se poate invoca contractul din 1998 ca temei legal al răspunderii A.V.A.S. faţă de persoane, care nu sunt părţi contractante.
Recursul este nefondat.
Nu poate fi primită critica potrivit cu care s-ar fi angajat - în mod greşit - răspunderea recurentei, în temeiul contractului din 6 decembrie 1999, în condiţiile în care valabilitatea acestuia a fost stabilită în mod irevocabil prin Decizia nr. 1323 din 1 martie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Contractul de fidejusiune/cauţiune încheiat între SC C.E.C. SA, F.N.I. şi SC S.I. SA constituie izvorul obligaţiilor recurentei subrogată legal, în temeiul Legii nr. 333/2001 în poziţia fidejusorului, stabilindu-se - de asemenea - irevocabil, prin Decizia nr. 5051 din 11 decembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că fidejusorul răspunde solidar cu garantul în temeiul art. 42 alin. (2) C. com.
Faţă de această situaţie, fidejusorul nu se mai poate prevala de prevederile art. 1662 C. civ. astfel încât să invoce beneficiul de discuţiune.
Pentru aceleaşi considerente nu va fi primită nici critica prin care se vizează greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei.
De asemenea, nu este fondată nici critica ce se referă la soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor întrucât, prin cumpărarea unităţilor de fond şi vărsarea contravalorii acestora, investitorii F.N.I. - membri au societăţii civile fără personalitate juridică au dobândit dreptul de a acţiona în justiţie atât pe debitorul principal, cât şi pe garantul acestora.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti va fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 249 din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 484/2010. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 487/2010. Comercial. Procedură... → |
|---|
