ICCJ. Decizia nr. 542/2010. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 542/2010
Dosar nr. 7090/99/2007
Şedinţa publică de la 11 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, investit prin declinare de competenţă, prin sentinţa nr. 66 din 7 aprilie 2008 a admis cererea formulată de reclamantul C.M.V. în contradictor cu pârâta C.C.Z. Tg. Frumos şi, în consecinţă, a anulat Hotărârea Consiliului de Administraţie din 15 martie 2007 de revocare a reclamantului din funcţia de preşedinte al consiliului, dispunând repunerea acestuia în situaţia anterioară.
Instanţa de fond a reţinut în motivarea sentinţei ca instituţiile de credit, conform art. 102 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2004, se constituie şi funcţionează în condiţiile prevăzute de legislaţia societăţilor comerciale şi, potrivit art. 1401 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 dacă preşedintele a fost numit de Adunarea Generală, poate fi revocat de aceasta, aşa încât revocarea reclamantului din funcţia de preşedinte al Consiliului de administraţie de acest consiliu este nelegală.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 8 din 26 ianuarie 2009 a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pe care, în raport de probele de la dosar şi de prevederile art. 1401 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 a menţinut-o ca legală şi temeinică.
Drept urmare, a fost înlăturată critica pârâtei cu privire la nelegalitatea sentinţei sub aspectul nulităţii procesului verbal din 15 martie 2007 prin care reclamantul a fost revocat din funcţia de preşedinte al Consiliului de administraţie precum şi critica privind inadmisibilitatea cererii, reţinând că instanţa a fost legal investită cu soluţionarea acţiunii de constatare a nulităţii hotărârii Consiliului de administraţie al C.C.Z. din 15 martie 2007.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâta C.C.Z. Tg. Frumos pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 în a căror dezvoltare arată că:
- reclamantul a fost ales de Adunarea Generală din 11 martie 2006 în calitate de administrator iar nu în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie, cum greşit se arată în decizia atacată;
- la aceeaşi dată, 11 martie 2006, consiliul de administraţie şi-a ales preşedintele iar în a II-a sesiune a adunării generale s-a luat act de alegerea făcută de consiliul de administraţie;
- critica cu privire la inadmisibilitatea cererii a fost greşit înlăturată, întrucât dispoziţia de repunere a reclamantului în funcţie, înfrânge voinţa adunării generale acesta nemaiavând nici calitatea de administrator, conform hotărârii adunării generale din 13 aprilie 2007, care nu a fost contestată.
Intimatul C.M.V. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a deciziei atacate ale cărei considerente le susţine.
Recursul este fondat.
Reclamantul a investit instanţa de fond cu o acţiune în nulitatea hotărârii consiliului de administraţie prin care acesta a fost revocat din calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie.
Potrivit art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 pot fi atacate în justiţie numai hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, nu şi hotărârile consiliului de administraţie, iar potrivit art. 132 alin. (4) membrii consiliului de administraţie nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie.
În altă ordine de idei, în cauza de faţă reclamantul a fost ales în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie, nu de adunarea generală cum greşit s-a reţinut în hotărârea atacată ci de Consiliul de administraţie iar potrivit art. 1401 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 preşedintele poate fi revocat oricând de către consiliul de administraţie, deci ad nutum.
În raport de prevederile legale menţionate acţiunea reclamantului de constatare a nulităţii hotărârii consiliului de administraţie din funcţia de administrator în care l-a ales este inadmisibilă.
Soluţia se impune cu atât mai mult cu cât calitatea de preşedinte al Consiliului de administraţie nu poate supravieţui calităţii de administrator conform art. 1401 alin. (2), iar recurentul reclamant prin hotărârea Adunării Generale din 13 aprilie 2004 a pierdut această calitate, situaţie pe care acesta o confirmă.
Drept urmare, decizia atacată de confirmare a sentinţei prin care s-a constatat nulitatea hotărârii consiliului de administraţie în speţă şi s-a dispus repunerea reclamantului în situaţia anterioară fiind nelegală în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va modifica decizia atacată, va admite apelul declarat împotriva sentinţei pe care o va schimba în tot în sensul că va respinge acţiunea.
În baza art. 274 C. proc. civ. va fi obligat intimatul la 2.539,3 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C.C.Z. Tg. Frumos, împotriva Deciziei nr. 8 din 26 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială.
Modifică decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 66 din 7 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Iaşi, comercial şi contencios administrativ, pe care o schimbă, în sensul că respinge acţiunea reclamantului C.M.V.
Obligă intimatul reclamant la 2.539,3 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 540/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 543/2010. Comercial. Reziliere contract. Recurs → |
|---|
