ICCJ. Decizia nr. 540/2010. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALA
Decizia nr. 540/2010
Dosar nr. 2738/84/2007
Şedinţa publică de la 11 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanţii C.F., G.D., L.G.D.N., L.N.G., C.R.R.F. şi L.N.A. au chemat în judecată pe pârâta SC E. SA Zalău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a Hotărârilor A.G.E.A., din 28 iunie 2004 şi din 03 septembrie 2004. Prin cererea de intervenţie în nume propriu formulată, intervenienţii I.M. şi M.M.C. au solicitat la rândul lor, constatarea nulităţii absolute a hotărârilor menţionate anterior.
Prin sentinţa nr. 111/C din data de 16 mai 2008 pronunţată Tribunalul Sălaj, a fost admisă în parte acţiunea reclamanţilor şi în parte cererea de intervenţie a numiţilor I.M. şi M.M.C. şi s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor A.G.E.A. SC E. SA Zalău, din 28 iunie 2004. Prin aceeaşi hotărâre, a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a Hotărârii din 06 septembrie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin Hotărârea din 28 iunie 2004 a A.G.E.A. SC E. SA s-a aprobat garantarea de către aceasta cu fondurile proprii (mobile şi imobile) a creditelor contractate de SC C. SA Bucureşti, de la diverse bănci. Prin Hotărârea din 28 iunie 2004 a A.G.E.A. SC E. SA s-a aprobat vânzarea bunului imobil înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii sub denumirea de locuinţă de serviciu, compusă din locuinţă de serviciu în valoare de 286.930.761 lei şi centrală termică în valoare de 40.177.033 lei, către SC M.M. SRL.
În ceea ce priveşte cele două hotărâri sus menţionate, instanţa fondului a reţinut că acestea au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 31/1990, în ceea ce priveşte modalitatea de convocare a acţionarilor, ce nu s-a făcut prin publicarea în M. Of. şi ordinea de zi ce nu a cuprins arătarea explicită a tuturor problemelor supuse dezbaterii.
Prin Hotărârea din 03 septembrie 2004 s-a aprobat mandatarea directorului general G.A., în vederea identificării resurselor necesare rambursării creditelor contractate de societate, inclusiv vânzarea de active prin negociere directă, până la concurenţa sumei împrumutate şi s-a aprobat împuternicirea acestuia pentru negocierea şi semnarea oricăror înţelegeri, contracte precum şi alte acte necesare rambursării creditelor contractate de societate. Analizând şi această hotărâre, din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, instanţa fondului a constatat că a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel încât nu pot fi reţinute motive ce pot conduce la sancţiunea constatării nulităţii absolute.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de către toate părţile, iar prin Decizia nr. 11 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul reclamanţilor C.F., G.D., L.G.D.N., L.N.G., C.R.R.F. şi L.N.A., a schimbat în parte sentinţa apelată şi a admis acţiunea reclamanţilor şi cererea de intervenţie, constatând nulitatea Hotărârii A.G.E.A. din 03 septembrie 2004. Prin aceeaşi decizie, a fost respins apelul pârâtei SC E. SA Zalău.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de control judiciar a constatat că sunt întemeiate motivele de nulitate absolută derivând din încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, în vigoare la acea dată, cu privire la menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării. în acest sens, s-a reţinut că deşi A.G.E.A. din 03 septembrie 2004 a avut ca punct explicit pe ordinea de zi, introducerea în obiectul de activitate al societăţii - „Activităţi ale bibliotecilor şi arhivelor - cod Caen" şi nicidecum mandatarea directorului general în vederea identificării resurselor necesare rambursării creditelor societăţii.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC E. SA Zalău, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului formulat de aceasta şi anulării în parte a sentinţei fondului, în sensul respingerii cererilor de constatare a nulităţii absolute a Hotărârilor din 28 iunie 2004 şi respingerea apelului reclamanţilor şi intervenienţilor.
În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat o soluţie greşită prin respingerea excepţiei tardivităţii acţiunii in constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. din 03 septembrie 2004, având în vedere nerespectarea termenului de 15 zile de la momentul publicării hotărârii şi până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. A susţinut recurenta că în mod greşit s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, deoarece prin hotărârea atacată s-au luat decizii economice cu privire la gestiunea internă a societăţii, decizii ce nu trebuiau incluse în convocatorul societăţii.
A mai susţinut recurenta că în mod greşit instanţa a respins motivul de apel referitor la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a societăţii, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 233 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia. A mai criticat recurenta decizia atacată şi sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei lipsei de interes a reclamanţilor, având în vedere că şi în situaţia în care s-ar admite acţiunea, aceasta nu ar aduce nici un folos practic acestora.
În ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a Hotărârilor A.G.E.A. din 28 iunie 2004, recurenta a arătat că soluţia este greşită, în condiţiile în care au fost îndeplinite formalităţile legale referitoare la convocare.
Referitor la soluţia de admitere a apelului reclamanţilor, recurenta a arătat că în mod greşit instanţa a considerat că nu a fost respectată ordinea de zi, motivul de nulitate invocat fiind un aspect ce ţine de gestiunea internă a societăţii şi care nu poate atrage sancţiunea aplicată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are, de regulă, în vedere încălcarea legii de drept substanţial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situaţia de fapt dedusă judecăţii sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile în speţă.
Pentru examinarea motivului de nelegalitate invocat, se va analiza decizia recurată, prin prisma aplicării dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cu referire la soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii formulării acţiunii în constatarea nulităţii absolute a Hotărârii A.G.E.A. din 03 septembrie 2004. În adevăr, dispoziţiile legale sus menţionate stipulează că termenul în care poate fi atacată o hotărâre A.G.E.A. este de 15 zile de la data publicării în M. Of., însă în speţă, astfel cum corect a reţinut instanţa de apel, fiind invocate şi dovedite motive de nulitate absolută, sunt incidente dispoziţiile art. 132 alin. (3) din aceeaşi lege, potrivit cărora atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei, se constată de asemenea că soluţia pronunţată este la adăpost de orice critică, având în vedere că deşi pe durata lichidării, capacitatea de folosinţă suferă o reducere a limitelor potrivit principiului specializării capacităţii de folosinţă, atâta timp cât nu s-a dispus radierea societăţii, aceasta îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării şi continuă să existe ca subiect de drept.
Referitor la excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, se constată de asemenea, că instanţa de control judiciar a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, reţinând a fi întrunite cerinţele unui interes legitim şi actual, fiind lipsite de relevanţă susţinerile privitoare la un eventual folos bănesc urmărit de intimaţi sau la ipotetice demersuri judiciare ce vor putea fi exercitate de către aceştia.
În strânsă legătură cu aspectele analizate anterior, criticile referitoare la respingerea apelului propriu al recurentei şi admiterea apelului reclamanţilor, se constată a fi nefondată, decizia atacată fiind pronunţată cu corecta aplicare a dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, în vigoare la acea dată, dispoziţii legale imperative, a căror încălcare conduce la nulitatea absolută a hotărârii atacate.
În consecinţă, nefiind motive pentru a se reţine încălcarea sau aplicarea greşită a legii, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate de voturi:
Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SA Zalău prin lichidator SC I. Ipurl, împotriva Deciziei nr. 11 din 26 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 539/2010. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 542/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
