ICCJ. Decizia nr. 554/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 554/2010
Dosar nr. 797/36/2008
Şedinţa publică de la 11 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2683 din 12 mai 2006 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, a fost respinsă acţiunea reclamantei SC B.E. SRL Bucureşti prin care solicitase să se constate că pârâta SC H.E. SRL Constanţa a încălcat dreptul de folosire exclusivă a mărcii „H.” a cărei titulară este potrivit certificatelor O.S.I.M. din 2001 şi din 2007 până în anul 2011, respectiv 2012, să fie obligată pârâta să înlăture din denumirea sa marca „H.” şi, urmare constatării actelor de concurenţă neloială săvârşite faţă de ea, să fie obligată să retragă de pe piaţă produsele comercializate sub această marcă, să distrugă ambalajele şi orice material cu această marcă şi să publice, pe cheltuiala pârâtei, hotărârea ce se va da sub sancţiunea unor daune cominatorii în sumă de 2.000 euro/zi şi daune morale şi materiale în sumă de 50.000 euro.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a probat că este şi titulara mărcii H. pentru clasa 35, respectiv pentru importul şi comercializarea echipamentelor pentru alimentaţie publică, dotarea bucătăriilor profesionale, cofetăriilor, patiseriilor, barurilor, fast-food-urilor, carmangeriilor, mobilier restaurante/terase, spălătorii industriale şi accesorii dotări hoteliere.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca tardiv formulat prin Decizia civilă nr. 47 din 22 februarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, decizie desfiinţată ulterior prin Decizia nr. 1026 din 12 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleeaşi instanţe, întrucât modalitatea de comunicare a sentinţei de fond prin fax nu produce efecte juridice, iar comunicarea prin poştă nu a fost făcută la sediul indicat de reclamantă la 17 martie 2005, iar agentul procedural a încălcat dispoziţiile art. 921 C. proc. civ.
În consecinţă s-a apreciat că greşit i-a fost respinsă reclamantei cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleeaşi instanţe.
Rejudecând apelul, prin Decizia civilă nr. 60/Com din 28 mai 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul reclamantei după ce, în prealabil, prin încheierea de şedinţă din 5 iunie 2008 respinsese excepţia necompetenţei materiale a instanţei de apel şi cererea de suspendare formulată în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că nu s-au probat de către reclamantă îndeplinirea cerinţelor pentru admisibilitatea cererii, respectiv că aceasta este titulara exclusivă a mărcii H. pentru toate clasele de produse şi servicii, fiind la rândul său şi pârâta titulara acestei mărci, cu culorile albastru şi roşu, în temeiul certificatului O.S.I.M. din 22 iulie 2004, că nu există similitudine între cele două mărci utilizate de părţi şi nici între clasele de produse comercializate.
De asemenea, s-a reţinut că sentinţa de fond a fost motivată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., că actul dedus judecăţii a fost corect şi temeinic interpretat, iar expertiza efectuată în cauză a fost corect înlăturată, concluziile expertului pornind de la premisa greşită că în cauză s-ar fi săvârşit acte de concurenţă neloială, precum şi că părţile şi-au exercitat dreptul la apărare, fiind legal citate şi reprezentate de avocaţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC B.E. SRL solicitând modificarea ei pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., dezvoltând criticile încadrate în aceste motive de recurs în argumentarea cererii de recurs.
Recursul reclamantei urmează a fi anulat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele de timbru se plătesc anticipat, dovada achitării acestora ataşându-se cererii de recurs, după cum se stipulează în art. 3021 alin. (2) C. proc. civ.
Neîndeplinirea acestei obligaţii este sancţionată cu anularea cererii după cum se stipulează în art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
În speţă, recurenta a fost citată pentru astăzi cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (fila 21 dosar recurs) reprezentantul său luând la cunoştinţă despre această obligaţie încă din 11 ianuarie 2010, dar nu s-a prezentat şi nici nu a făcut dovada achitării respectivelor taxe.
În consecinţă, Curtea va dispune anularea recursului ca netimbrat în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta SC B.E. SRL Bucureşti, împotriva Deciziei nr. 60 din 28 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 551/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 555/2010. Comercial. Contestaţie la... → |
|---|
