ICCJ. Decizia nr. 571/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 571/2010
Dosar nr. 707/63/2006
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 25 din 6 septembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 707/63/2006 al Tribunalului Dolj, secţia comercială, s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta J.M.I. împotriva pârâtei SC M. SA CALAFAT.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. nr. 2/2004, radierea menţiunilor efectuate în R.C., în temeiul acestei hotărâri, arătând în motivare că în calitate de acţionar majoritar al societăţii pârâte din al cărui capital social deţine o cotă de 91,95 %, la data de 13 iulie 2004, printr-o procură specială l-a împuternicit pe nepotul său C.A., administrator, la acel moment al pârâtei, să o reprezinte în problemele legate de activitatea societăţii.
Această procură, susţine reclamanta a fost utilizată cu rea-credinţă de mandatar, care a cesionat pachetul de acţiuni al reclamantei, fapt aprobat prin hotărârea a cărei nulitate s-a cerut a se constata. Hotărâre care, de altfel a fost luată cu nerespectarea normelor referitoare la convocare, prin excluderea reclamantei din calitatea de acţionar majoritar, în lipsa unui secretariat şi cu votul administratorului C.A., care prin lege nu putea exprima un vot valabil.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii, tribunalul a respins-o cu motivarea că prin cerere se invocă motive de nulitate absolută, situaţie în care potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.
În privinţa fondului, observând redactarea art. 117 alin. (4) din lege în vigoare la data adoptării hotărârii atacate, prima instanţă a reţinut că acest text legal prevedea doar posibilitatea şi nu obligativitatea convocării prin scrisoare recomandată, astfel încât prin publicarea convocării în M. Of. din 28 octombrie 2004 şi în ziar la data de 8 noiembrie 2004, s-au respectat cerinţele menţionate, inclusiv cu referire la termenul de 15 zile, în condiţiile în care s-a procedat la reconvocarea adunării pentru data de 24 noiembrie 2004.
De asemenea, în conţinutul convocării se precizează că urmează a fi discutate probleme legate de vânzarea pachetului de acţiuni al acţionarului majoritar, alegerea administratorului unic şi a comitetului de cenzori, fiind îndeplinite astfel cerinţele minime legale referitoare la redarea textului propunerilor.
Referitor la nerespectarea dispoziţiilor art. 191 alin. (1) şi (2) din lege, prima instanţă a arătat că nici acest motiv de nulitate a hotărârii nu poate fi reţinut pentru că, contrar susţinerilor reclamantei, s-a întocmit un proces-verbal semnat de secretar şi preşedinte, în care se consemnează dezbaterile, acest act fiind înregistrat în registrul şedinţelor şi al deliberărilor adunării generale.
Motivul de nulitate potrivit căruia reclamanta a fost exclusă de la exercitarea dreptului de vot a fost înlăturat având în vedere că procura specială nr. 2193 din 13 octombrie 2009 cuprinde în mod explicit mandatul de reprezentare pentru operaţiuni legate de calitatea de acţionar al societăţii pârâte, în virtutea căruia mandatarul C.A. şi-a exercitat şi dreptul de vot fără a încălca prevederile art. 125 alin. (1) C. proc. civ., pentru că avea şi calitatea de acţionar al societăţii, astfel încât o putea reprezenta legal pe reclamantă.
Cât priveşte susţinerea reclamantei potrivit căreia hotărârea atacată este contrară ordinii publice şi bunelor moravuri pentru că, în realitate s-a urmărit fraudarea reclamantei cu consecinţa pierderii calităţii de acţionar, tribunalul a arătat că cesiunea acţiunilor s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, care nu condiţionează valabilitatea acestui act de aprobarea prealabilă sau ulterioară a adunării generale a acţionarilor.
Apelul formulat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 75 din 7 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, care în plus, faţă de considerentele avute în vedere de prima instanţă a precizat că, în realitate, apelanta, după cum a menţionat, de altfel în apel, urmăreşte anularea hotărârii A.G.A. din 24 noiembrie 2004 pentru ca, pe cale de consecinţă să se constate nulitatea cesiunii, a cărei legalitate s-a stabilit însă irevocabil prin Decizia nr. 3207 din 14 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta J.M.I. criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor, recurenta, reluând integral conţinutul acţiunii, reiterată sub forma motivelor de apel, susţine că prin Decizia recurată au fost încălcate prevederile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, care impuneau obligativitatea efectuării convocării prin scrisoare recomandată, şi nu prin publicitate realizată prin M. Of. şi un ziar de răspândire, cum s-a procedat în speţă, fără a fi respectat însă termenul de 15 zile prevăzut de alin. (2) al aceluiaşi articol. Un alt viciu al convocării constă în nesocotirea prevederilor art. 117 alin. (7) din aceeaşi lege, în condiţiile în care în conţinutul convocării nu se regăseşte textul integral al propunerilor de modificare a actului constitutiv.
De asemenea, susţine recurenta, instanţa de apel, prin hotărârea pronunţată a reţinut eronat că au fost respectate regulile referitoare la cvorumul necesar şi adoptarea prin vot a hotărârii pe baza principiului majorităţii, deşi hotărârea A.G.A. a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 125 alin. (1) şi (5) din lege, deoarece votul exprimat de C.A., în numele recurentei nu poate produce efecte juridice.
O altă critică vizează încălcarea dispoziţiilor art. 128 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, care impun necesitatea unei alegeri a unui secretar pentru întocmirea procesului-verbal, motiv pe care instanţa de apel omite să-l analizeze.
De altfel, susţine recurenta, hotărârea adunării generale este contrară ordinii publice şi bunelor moravuri, fiind adoptată în scopul fraudării intereselor sale, cu consecinţa pierderii calităţii de acţionar, deşi vânzarea acţiunilor se putea face numai în conformitate cu prevederile art. 98 din lege şi prin hotărâre A.G.A., care trebuie să îndeplinească condiţiile de valabilitate cerute de lege, în caz contrar şi cesiunea fiind lovită de nulitate absolută.
Prin ultimul motiv, recurenta, arată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra criticilor formulate în privinţa cheltuielilor de judecată în raport cu soluţia tribunalului, care le-a acordat, deşi dovada acestora a fost depusă ulterior închiderii dezbaterilor.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la temeiurile legale anterior menţionate, Curtea constată că este nefondat.
Prima critică, vizează nelegalitatea deciziei din perspectiva nesocotirii dispoziţiilor legale cuprinse în prevederile art. 117 alin. (4), (2), (7) şi (8) referitoare la modalitatea, termenul şi conţinutul convocării.
Din această perspectivă, deşi este real că dispoziţiile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, în redactarea în vigoare din momentul adoptării hotărârii adunării generale a cărei nulitate s-a cerut a se constata, prevedea că în cazul acţiunilor nominative, convocarea se face numai prin scrisoare recomandată, în speţă efectuarea convocării prin publicitatea realizată prin M. Of. şi un ziar de largă răspândire nu este însă de natură a produce efectul invocat de recurentă, care nu poate invoca, cu succes, producerea unei vătămări.
Astfel, prin Decizia nr. 3207 din 4 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, care a soluţionat litigiul având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de acţiuni încheiat de recurentă prin mandatar C.A., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 2193 din 13 iulie 2004, aprobată în A.G.A. din 24 noiembrie 2004, au fost dezlegate împrejurări relevante, iar această hotărâre se impune cu puterea lucrului judecat şi în prezentul litigiu.
Prin Decizia amintită, s-a stabilit că procura în discuţie are caracterul unui mandat special acordat mandatarului C.A. de a o reprezenta pe reclamantă în toate operaţiunile legate de bunul mers al societăţii şi de a semna orice act adiţional privind societatea, inclusiv cesiunea de părţi sociale. În această privinţă precizându-se că potrivit art. 98 din Legea nr. 31/1990 în redactarea în vigoare la data efectuării, valabilitatea cesiunii nu este condiţionată de o aprobare în adunarea generală.
Rezultă că, în condiţiile date, lipsa unei convocări a recurentei, prin scrisoare recomandată nu a fost de natură a afecta valabilitatea hotărârii adunării generale, mandatarului său fiindu-i încredinţate puteri depline în privinţa gestionării activităţii societăţii.
Pentru identitate de raţiune vor fi înlăturate şi motivele de recurs referitoare la nesocotirea cerinţelor referitoare la întrunirea cvorumului şi a majorităţii necesare, respectiv a celor cuprinse în art. 125 alin. (1) şi (5) din aceeaşi lege, mandatarul fiind împuternicit în baza procurii să exprime un vot valabil.
Cu alte cuvinte valabilitatea şi întinderea efectelor acestei împuterniciri fiind stabilită în mod irevocabil, nu mai poate forma obiectul analizei în prezenta cauză.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 117 alin. (2) din aceeaşi lege, în sensul că nu a fost respectat termenul de 15 zile de la publicarea convocării, se va reţine că şi această critică este nefondată, în considerarea faptului că acesta nefiind un termen procedural, dispoziţiile art. 101 C. proc. civ., nu sunt incidente.
De asemenea, sub aspectul conţinutului convocării, astfel cum corect au reţinut şi instanţele anterioare sunt redate chestiunile supuse dezbaterii fiind prin urmare îndeplinite şi cerinţele art. 117 alin. (7) şi (8) din aceeaşi lege, precum şi acele prevederi privind existenţa secretariatului şi întocmirea procesului – verbal, care a fost întocmit şi semnat de secretarul desemnat şi de preşedinte, fiind apoi menţionat în registrul şedinţelor, situaţie în care, şi critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează aceste aspecte, va fi înlăturată.
Motivul referitor la încălcarea ordinii publice şi a bunelor moravuri, derivat din faptul că prin adoptarea hotărârii din 24 noiembrie 2004 s-a urmărit, în realitate fraudarea intereselor recurentei, nu va fi reţinut având în vedere că nu s-a constatat o încălcare a mandatului special acordat de recurentă.
Ultimul motiv este nefondat, dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., fiind corect aplicate având în vedere că reclamanta, prin respingerea acţiunii este parte căzută în pretenţii, astfel încât urmează să suporte şi cheltuielile de judecată, în cuantumul dovedit.
În concluzie, recursul reclamantei este nefondat şi va fi respins ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta J.M.I. împotriva deciziei nr. 75 din 7 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 563/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 644/2010. Comercial → |
|---|
