ICCJ. Decizia nr. 563/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 563/2010
Dosar nr. 2833/2/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 martie 2009, reclamanta creditoare S.I.F.M. SA Bacău, în contradictoriu cu pârâta debitoare A.V.A.S. Bucureşti, formulează cerere de întoarcere a executării, solicitând instanţei să dispună obligarea debitoarei pârâte la restituirea imediată a sumei de 8.285.046,23 lei reprezentând contravaloarea în lei, la cursul B.N.R. din 7 iunie 2006, a unui bilet la ordin în valoare de 3.032.482,79 dolari S.U.A., emis de către SC D. SA, la data de 8 mai 1996, în Bucureşti şi scadent la data de 8 mai 2001 în Bucureşti, sumă executată silit, în mod nelegal, prin poprire asupra contului reclamantei deschis la B.T., sucursala Bacău, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 97 din 12 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admite cererea reclamantei şi dispune întoarcerea executării silite în sensul obligării pârâtei să restituie reclamantei suma menţionată, cu 10,32 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reţinând că, atâta vreme cât în mod irevocabil s-a constatat prescris chiar dreptul la executare silită, orice formă de executare pornită este lipsită de efecte juridice, indiferent de modalitatea în care s-a făcut, neputându-se susţine că o formă de executare silită este întemeiată, iar alta nu, dintre executări silite pornite în temeiul aceluiaşi titlu executoriu câtă vreme dreptul de a cere executarea silită nu mai există, astfel că reclamanta este îndrituită la întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare, conform art. 4041 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva sentinţei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. şi ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate şi respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată, susţinând, pe de o parte, că cererea pentru întoarcerea executării silite în cauză este prematură, întrucât reclamanta intimată nu deţine o hotărâre judecătorească prin care să demonstreze că actul de executare silită reprezentat de ordinul de poprire nr. 1427 din 1 iunie 2006 emis de recurentă a fost desfiinţat, sau că executarea silită însăşi a fost desfiinţată, aşa cum se prevede în dispoziţiile speciale ale art. 82 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, iar, pe de altă parte, că reclamanta intimată nu a făcut dovada că a contestat actul de executare menţionat, prin care a fost executată silit pentru suma de 8.285.046,23 lei, prin sentinţa comercială nr. 223 din 20 noiembrie 2007, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2576 din 25 septembrie 2008, nedispunându-se anularea actului de executare arătat.
Examinând recursul pârâtei prin prisma dispoziţiilor de lege invocate şi a actelor dosarului, se constată că acesta nu este fondat.
Se reţine, în acest sens, că motivele invocate de recurentă nu sunt fondate, reclamanta intimată deţinând o hotărâre irevocabilă prin care au fost anulate formele de executare silită iniţiate de recurentă în considerarea biletului la ordin emis la data de 8 mai 1996 de SC D. SA Bucureşti şi scadent la 8 mai 2001, constatându-se prescris dreptul la executare silită, respectiv sentinţa comercială nr. 223 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2576 din 25 septembrie 2008, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin care s-a respins recursul A.V.A.S. împotriva sentinţei primei instanţe, prin hotărârea invocată anulându-se, cum am văzut, toate formele de executare privind biletul la ordin din litigiu, deci, implicit, şi ordinul de poprire invocat de recurenta de faţă, aşa cum corect s-a reţinut şi prin sentinţa atacată de pârâta recurentă.
Cum prin hotărârea irevocabilă menţionată s-a reţinut că dreptul pârâtei recurente la plata biletului la ordin în cauză fusese prescris la data când aceasta a trecut la executarea directă a titlului, iar instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la executare silită, invocată de către contestatoarea S.I.F. Moldova, a admis contestaţia la executare silită formulată de aceasta şi a anulat toate formele de executare silită iniţiate de A.V.A.S. în baza biletului la ordin menţionat, aşa cum judicios a reţinut şi prima instanţă, desfiinţându-se însăşi executarea silită, reclamanta intimată are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, cum se prevede în art. 4041 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de cele de mai sus, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică, aplicându-se dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei împotriva menţionatei decizii urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 97 din 12 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 559/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 571/2010. Comercial → |
|---|
