ICCJ. Decizia nr. 559/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 559/2010
Dosar nr. 5498/1/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată sub nr. 849/97/2007 la Tribunalul Hunedoara contestatoarea F.D. SA Deva solicita instanţei, în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti, anularea actelor de executare silită şi anume procesul-verbal de sechestru nr. 13102/80 din 29 martie 2006 şi procesul-verbal de licitaţie nr. 085 din 20 martie 2007.
Prin sentinţa comercială nr. 188 din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, investită prin declinare prin sentinţa civilă nr. 658/CA/2007 a Tribunalului Hunedoara, admite contestaţia şi anulează procesele verbale întocmite de A.V.A.S., menţionate de contestatoare în cererea introductivă de instanţă.
Prin Decizia nr. 2045 din 10 iunie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei instanţei de fond.
Împotriva deciziei instanţei de recurs A.V.A.S. Bucureşti formulează, la data de 25 iunie 2008, cerere de revizuire solicitând instanţei, cu invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., admiterea acesteia, revizuirea deciziei atacate şi admiterea recursului său împotriva sentinţei primei instanţe cu consecinţa respingerii contestaţiei la executare.
În motivarea cererii sale revizuienta reproşează instanţei de recurs interpretarea eronată a excepţiei tardivităţii contestării actului de executare reprezentat de procesul-verbal de sechestru nr. 13102/80 din 29 martie 2006, aceasta reţinând şi calculând termenul de decădere într-un mod străin de realitatea speţei, precum şi faptul că nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, omiţând să verifice dacă procesul-verbal de sechestru menţionat a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale ale art. 62 – art. 63 din OUG nr. 51/1998, instanţa de recurs neobservând, din eroare, că executării silite declanşate de revizuientă nu-i sunt aplicabile Ordinul M.E.C. nr. 668/2006 şi Ordinul M.E.C. nr. 1600/2002, pronunţându-se astfel asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata C.N.C.A.F.M. SA F.D. SA prin lichidator Q.S.P.R.L solicită respingerea cererii de revizuire a revizuientei în principal ca neîntemeiată şi, în subsidiar ca inadmisibilă, susţinând că nu sunt întrunite motivele de fapt şi de drept pentru admiterea cererii de revizuire.
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuientă împotriva deciziei instanţei de recurs prin prisma motivului de revizuire invocat se constată că aceasta nu este întemeiată, neputându-se reţine că instanţa de recurs s-ar fi pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-ar fi pronunţat asupra unui lucru cerut, cum susţine neîntemeiat revizuienta.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că revizuienta de faţă, ca recurentă, a invocat în susţinerea recursului său împotriva sentinţei instanţei de fond, prin care s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea intimată, atât tardivitatea introducerii contestaţiei la executare, soluţionată greşit, în opinia sa, de către instanţa de fond, cât şi eronata interpretare şi aplicare a Ordinelor M.E.C. nr. 668/2006 şi nr. 1600/2007, precum şi încălcarea de către instanţa fondului a principiului disponibilităţii constând în faptul că intimata contestatoare nu ar fi precizat că a solicitat şi anularea procesului verbal de sechestru nr. 13102/80 din 29 martie 2006, instanţa pronunţându-se însă şi asupra legalităţii acestuia, motive analizate de instanţa de recurs şi respinse ca nefondate.
În această lumină, nu se poate reţine că instanţa de recurs s-ar fi pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, câtă vreme instanţa menţionată a constatat că din cuprinsul contestaţiei în anulare rezultă intenţia intimatei contestatoare de a anula ambele procese-verbale, de licitaţie şi de sechestru, după cum nu se poate reţine nici că, reţinând incidenţa în cauză a Ordinelor M.E.C. nr. 668/2006 şi nr. 1600/2007, instanţa s-ar fi pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, câtă vreme chiar prin recursul promovat revizuienta de faţă a invocat interpretarea eronată a actelor normative evocate.
Nu se poate reţine nici că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut prin omisiunea de a verifica dacă procesul-verbal de sechestru din litigiu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale ale art. 62 – art. 63 din OUG nr. 51/1998 câtă vreme acest aspect a fost examinat de instanţa de fond, iar instanţa de recurs, criticată, a menţinut soluţia primei instanţe, reţinând expres relaţia strânsă dintre cele două procese-verbale, de licitaţie şi de sechestru, din litigiu.
Astfel fiind, constatându-se că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 alin. (2) C. proc. civ., invocat de revizuientă, cererea de revizuire a deciziei pronunţate de instanţa de recurs promovată de către aceasta urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi:
Respinge cererea formulată de revizuienta A.V.A.S. Bucureşti, privind revizuirea deciziei nr. 2045 din 10 iunie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 558/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 563/2010. Comercial → |
|---|
