ICCJ. Decizia nr. 613/2010. Comercial. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 613/2010
Dosar nr. 3350/85/2007
Şedinţa publică de la 17 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Sibiu, în data de 16 august 2007, sub nr. 3350/85/2007, reclamanta Primăria oraşului Dumbrăveni a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL, să pronunţe o hotărâre prin care să dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare din 2005, încheiat cu pârâta, având ca obiect terenul ce a făcut parte din domeniul privat al oraşului Dumbrăveni, înscris în C.F., în suprafaţă de 112.257 mp şi, de asemenea, plata de daune-interese, urmare nerespectării obligaţiei asumate, arătând, în esenţă, că vânzarea terenului s-a făcut cu condiţia ca societatea cumpărătoare să demareze şi să finalizeze construcţia şi funcţionarea unei hale industriale în termen de cel mult 18 luni de la cumpărarea terenului, obligaţie cuprinsă în caietul de sarcini aferent licitaţiei prin care a fost adjudecat imobilul de către pârâtă.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa nr. 1356 din 18 septembrie 2008, a admis excepţia lipsei concilierii directe şi, în consecinţă a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul oraşul Dumbrăveni, cu cheltuieli de judecată, reţinând, în esenţă, că reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor art. 7201 alin. (3), (4) și (5) C. proc. civ. cu privire la procedura concilierii prealabile, aşa fiind, urmând a respinge acţiunea, ca inadmisibilă.
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2009, a admis apelul declarat de reclamantul oraşul Dumbrăveni prin primar, împotriva sentinţei date de prima instanţă, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, pentru judecarea, pe fond, a cauzei, reţinând, în esenţă, că reclamanta a realizat procedura prealabilă, chiar de două ori, cu respectarea cerinţelor art. 7201 C. proc. civ.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs pârâta SC T. SRL, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 5 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Este de observat ca, motivul de nelegalitate circumscris celui prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. nu este dezvoltat, conform cerinţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) din evocatul cod, spre a permite examinarea acestuia de către instanţa de recurs.
Criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. vizează, în esenţă, nerespectarea termenelor cuprinse in art. 7201 din menţionatul cod, respectiv, neefectuarea calculului termenului de 15 zile de la data comunicării invitaţiei la conciliere, in loc de data redactării acesteia si nesocotirea termenului de 30 de zile prevăzut de alin. (2) al art. 7201 C. proc. civ., în speţă fiind doar 28 de zile de la data convocării până la cea a depunerii cererii de chemare în judecată, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi rejudecarea de către Înalta Curte a excepţiei lipsei procedurii prealabile de conciliere, iar ŞI, în subsidiar, admiterea, recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului promovat de către reclamantul oraşul Dumbrăveni, recurenta-parata apreciind greşita aplicare, de către instanţa de apel, a art. 7201 C. proc. civ. si încălcarea dispoziţiilor art. 109 alin. (2) din acelaşi cod.
Examinând, cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă materială a secţiei comerciale a Tribunalului Sibiu, invocată de intimata-reclamantă, prin cererea depusa la dosarul cauzei, în data de 16 februarie 2010, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere ca prezumţia de comercialitate prevăzută de art. 4 C. com. este incidentă în raport cu calitatea de comerciant a recurentei-parate si, deopotrivă, cu aceea a bunului ce face obiectul contractului in litigiu, destinat a servi exerciţiului si comerţului acestei părţi, cu menţiunea că nu sunt incidente jurisdicţiei comerciale numai faptele obiective prevăzute de art. 3 din evocatul cod, cum arată intimata-reclamanta.
Recursul este nefondat.
Este de observat ca, potrivit dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., în procesele si cererile in materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare in judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, în acest scop, reclamantul convocând partea potrivnică, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea, convocarea făcându-se, atât prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, cât şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire, data convocării pentru conciliere, nefixându-se mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate, iar, rezultatul concilierii consemnându-se într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi; înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării, dovada că, de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile, anexându-se cererii de chemare în judecată.
În raport cu evocata procedură prealabilă, instituită prin menţionatele dispoziţii ale art. 7201 C. proc. civ., ce constituie ansamblul normelor şi regulilor, în baza cărora părţile interesate procedează la soluţionarea litigiilor comerciale, cu obiect patrimonial, pe calea concilierii directe, si, deopotrivă, fata de dispoziţiilor art. 109 alin. (2) teza ultima din acelaşi cod, potrivit cărora dovada procedurii prealabile se anexează cererii de chemare în judecată, în pricina de faţă, convocarea la conciliere, prevăzută de alin. (2) și alin. (3) ale art. 7201 C. proc. civ., se constată a fi fost îndeplinită, prima oară, pentru data de 26 iunie 2007, astfel cum rezultă din notificarea din 5 iunie 2007 si, repetându-se pentru data de 9 iulie 2007, conform notificării din 25 iunie 2007, aceasta fiind recunoscută de, însăşi, recurenta-parată; de asemenea, şi termenul de 30 de zile a fost corect calculat de la data primirii convocării de către recurenta-parată până la data înregistrării cererii de chemare in judecata la Tribunalul Sibiu-16 august 2007-, deci, conform alin. (5) al art. 7201 din precitatul cod si, deopotrivă, art. 109 alin. (2) teza ultimă din acelaşi cod, ambele convocări la conciliere fiind depuse de către reclamant in dosarul instanţei fond, cum, cu justeţe, a reţinut si instanţa de apel.
Este de precizat că, in condiţiile arătate, nu se poate reţine încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., având în vedere că, pretinsa nerespectare a unor prevederi ale menţionatului articol de lege nu este de natură a atrage, in mod automat, nulitatea concilierii, cu atât mai mult, cu cât, scopul acestei reglementări constă in degrevarea instanţelor, prin soluţionarea, pe cale amiabilă, a diferendelor dintre comercianţi.
În consecinţă, faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat în cauza, ca nefondat.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia de necompetenţă materială invocată de intimată.
Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SRL Mediaş, împotriva Deciziei Curţii de Apel Alba Iulia nr. 4 din 21 ianuarie 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 562/2010. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 614/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
