ICCJ. Decizia nr. 618/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 618/2010
Dosar nr. 3274/91/2008
Şedinţa publică de la 17 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 14, pronunţată la data de 20 ianuarie 2009, secţia comercială şi de contencios administrativ fiscală, a Tribunalului Vrancea a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC N.E. SRL, prin lichidator C. Ipurl Focşani, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Focşani şi Primăria Focşani, având ca obiect pretenţii.
Spre a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în baza Hotărârii Consiliului Local Focşani din 24 februarie 2000, între Primăria Focşani şi SC N.E.P. SRL Focşani s-a încheiat contractul de asociere din 10 mai 2000 pe o perioadă de doi ani, cu posibilitatea prelungirii, contract pe baza căruia reclamanta a amplasat şi exploatat chioşcuri cu activitate de difuzare a presei; că, prin Hotărârea din 26 martie 2002, s-a aprobat revocarea Hotărârii din 24 februarie 2000, iar, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a anulat menţionata hotărâre de evacuare, pârâţii fiind obligaţi la plata despăgubirilor reprezentând profitul nerealizat până la expirarea contractului; că, prin adresa din 4 aprilie 2002, reclamanta a solicitat prelungirea contractului, iar, la data de 3 aprilie 2002, pârâta i-a comunicat reclamantei refuzul prelungirii contractului, considerând că împrejurarea anulării Hotărârii din 26 martie 2002, prin decizia Curţii de Apel Timişoara nu este de natură a conduce la concluzia că prelungirea acestui act juridic opera de drept la cererea reclamantei, cu atât mai mult cu cât la capitolul privind modificarea contractului se prevede că orice modificare se realizează prin act adiţional, convenit şi semnat de ambele părţi contractante, or, prelungirea duratei contractului, presupune o modificare a contractului şi necesită încheierea unui act adiţional şi că, prin prezenta acţiune, se solicită despăgubiri reprezentând profitul nerealizat până la expirarea contractului, care a încetat la data de 10 mai 2002, deci acordarea de daune peste această dată ar duce la îmbogăţirea fără justă cauză a reclamantei.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca fiind nefondat, de secţia comercială, maritimă şi fluvială, a Curţii de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 21/A, pronunţată la data de 6 aprilie 2009.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control, verificând în limitele cererii de apel situaţia de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, a reţinut, în principal, că, din analiza clauzelor contractului, referitoare la durata contractului şi la modificarea acestuia, potrivit regulii de interpretare prevăzută de art. 977 C. civ., rezultă că prelungirea contractului de asociere ca modificare sub aspectul duratei acestuia, presupune încheierea unui act adiţional la contractul iniţial, întrucât, conform art. VI, prelungirea contractului se realizează la cererea reclamantei, dar cu acordul Primăriei, concretizat printr-un act adiţional, convenit şi semnat de ambele părţi or, în cauză, intimata - pârâtă şi-a manifestat, în mod expres, refuzul de a mai prelungi contractul de asociere, chiar înainte de expirarea duratei acestuia, situaţie în care contractul a încetat la expirarea duratei pentru care a fost încheiat, respectiv la 2 ani după încheierea sa - Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 144 din 10 februarie 2004, statuând, cu autoritate de lucru judecat că, în cauză, contractul de asociere, în discuţie, nu s-a prelungit automat, deoarece ar fi trebuit acordul ambelor părţi, ci a încetat prin împlinirea termenului - aşa încât, prin încetarea contractului de asociere din 2000 la data de 10 mai 2002, ca efect al împlinirii termenului de doi ani pentru care a fost încheiat, solicitarea apelantei - reclamante de acordare a despăgubirilor civile pentru câştigul realizat în perioada 10 mai 2002 - 10 februarie 2005, ulterioară încetării contractului, este lipsită de temei legal, în condiţiile în care nu se poate reţine culpa pârâtelor pentru refuzul de a prelungi contractul de asociere.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta - reclamantă, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţele au denaturat înţelesul clar al clauzelor contractuale prevăzute de art. 6 şi art. 7 din contractul de asociere din 10 mai 2000, din interpretarea coroborată a cărora rezultă că la solicitarea SC N.E.P. SRL durata contractului se prelungea, iar, în caz contrar, contractul înceta.
Intimaţii au solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor pronunţate în cauză, ca legale şi temeinice, întrucât intenţia părţilor, la încheierea contractului, a fost aceea de a prelungi durata acestuia cu acordul ambelor părţi.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 6 din contractul de asociere din 10 mai 2000, perioada de doi ani pentru care a fost încheiat acest act juridic, „poate fi prelungită la solicitarea SC N.E.P. SRL, cu 30 de zile înainte de expirarea duratei contractuale în curs”, iar, potrivit art. 7 alin. (1) pct. 2, menţionatul contract încetează „la expirarea termenului contractual în condiţiile arătate de pct. VI”.
Este de observat că instanţa de apel a înlăturat, cu justeţe, susţinerea apelantei că prelungirea contractului de asociere trebuie să intervină prin simpla solicitare a SC N.E. SRL cu 30 de zile înainte de expirarea duratei contractuale, fără a mai fi necesară exprimarea acordului de voinţă a celeilalte părţi, considerând că o atare interpretare este contrară principiului libertăţii de voinţă care constituie fundamentul forţei obligatorii a contractului, având în vedere, deopotrivă, prevederile art. 6 referitoare la modificarea contractului, în conformitate cu care „orice modificare a prezentului contract se poate face prin act adiţional convenit şi semnat de ambele părţi contractante”, şi faptul că prelungirea duratei contractului constituie o modificare a acestuia.
Aşa fiind, se constată că instanţa de apel interpretând clauzele contractului în litigiu, cu referire la prelungirea duratei contractului, respectiv, la modificarea şi la încetarea acestuia, a respectat principiul, evocat şi de recurentă, statornicit prin art. 969 alin. (1) C. proc. civ., aspect ce înlătură incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., bazat pe denaturarea actului juridic.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.E. SRL Focşani prin lichidator C. Ipurl, împotriva Deciziei Curţii de Apel Galaţi nr. 21 din 6 aprilie 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 617/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 621/2010. Comercial. Procedură... → |
|---|
