ICCJ. Decizia nr. 628/2010. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 628/2010
Dosar nr. 4702/33/2006
Şedinţa publică de la 17 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la C.C.I. - C.A.C. - Maramureş, reclamantele SC C. SA şi SC F.C. SRL au solicitat tribunalului arbitral ca, în contradictoriu cu pârâta SC C.C. SRL, să pronunţe o sentinţă prin care să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 738.233,15 lei, compusă din: 246.263,57 lei, reprezentând debit, 403.379,73 lei, penalităţi de întârziere, 79.201,40 lei, dobânzi legale la nivelul ratei scontului B.N.R., 9.388,44 lei, reprezentând taxa de timbru, arătând, în esenţă, că, prin contractul de antrepriză din 6 august 2001, pârâta a achitat doar parţial contravaloarea lucrărilor.
C.C.I. - C.A.C. - Maramureş, prin hotărârea arbitrală nr. 3 din 11 septembrie 2006, a admis, în parte, acţiunea promovată de reclamantele SC C. SA şi SC F.C. SRL şi, în consecinţă, a obligat pârâta SC C.C. SRL să plătească reclamantelor suma de 51.523,70 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în baza contractului de subantrepriză din 2001 şi penalităţi de întârziere calculate până la 10 august 2006, precum şi pentru viitor până la completa acoperire a debitului; a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune formulată de pârâtă şi a obligat pârâta să plătească reclamantelor cheltuielile de judecată în cuantum de 1.719,30 lei.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Cluj, prin sentinţa nr. 522 din 27 noiembrie 2006, în temeiul dispoziţiilor art. 364 alin. (1) lit. c) şi i) C. proc. civ. a admis acţiunea în anularea hotărârii arbitrale din 11 septembrie 2006, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 366 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, a rămas învestită cu soluţionarea cauzei în fond.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj, prin sentinţa nr. 187 din 23 aprilie 2009, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantele SC C. SA şi SC F.C. SRL , împotriva pârâtei SC C.C. SRL. pe care a obligat-o să achite reclamantelor SC C. SA şi SC F.C. SRL suma de 216.452 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în baza convenţiei din 2001 şi suma de 216.452 lei, reprezentând penalităţi de întârziere şi a respins petitul privind obligarea la plata dobânzii, cu cheltuieli de judecată în sumă de 27.084,87 lei, reţinând, în esenţă, că determinarea obligaţiilor pe care părţile şi le-au asumat nu poate fi realizată decât prin raportare la convenţia încheiată şi, de asemenea, la interpretarea acesteia.
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Cluj nr. 187 din 23 aprilie 2009 a declarat recurs pârâta SC C.C. SRL., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că sentinţa este dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv, a art. 969 C. civ. raportat la contractul executat de părţi până în anul 2002, nesocotind obligativitatea clauzelor sale, deopotrivă, cu încălcarea art. 1169 C. civ. și art. 129 C. proc. civ., prin admiterea acţiunii, pe baza expertizei contabile efectuate în cauză, căreia, greşit, i-a dat eficienţă şi, de asemenea, cu interpretarea eronată de către instanţă a art. 19 din contractul de subantrepriză, potrivit căruia, părţile îşi datorează reciproc penalităţi de 0,2% pe zi lucrătoare de întârziere, ce au valoare mai mare decât valoarea debitului, solicitând admiterea recursului, modificarea, în tot, a hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii introduse de reclamante.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată din perspectiva criticilor sus-arătate, este de subliniat că, potrivit dispoziţiilor legale invocate, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, astfel că, în temeiul acestui principiu, instanţa nu poate să dea un alt înţeles clauzelor clare şi precise cuprinse în actul juridic în legătură cu care este sesizată, ceea ce se constată a fi fost avut în vedere de către instanţa de apel, atunci când a concluzionat, în sensul că, determinarea obligaţiilor pe care părţile şi le-au asumat nu poate fi realizată decât prin raportare la convenţia încheiată şi, de asemenea, la interpretarea acesteia. Aşadar, criticile ce vizează greşita aplicare a art. 969 C. civ. in raport cu art. 19 din contractul de subantrepriză nu pot fi primite, întrucât, clauza penala, cuprinsă în menţionatul articol, se prezumă a fi fost stabilită de părţi la momentul încheierii contractului, astfel că, obligaţia de plata a penalităţilor de întârziere, astfel cum au fost convenite de părţi, incumba în sarcina recurentei-pârâte. De asemenea, nici susţinerile recurentei-pârâte, potrivit cărora, instanţa a admis acţiunea, cu încălcarea art. 1169 C. civ. și art. 129 C. proc. civ., pe baza expertizei contabile efectuate în cauză, dându-i acesteia, in mod greşit, eficienţă, nu pot conduce la admiterea recursului, întrucât, şi din acest punct de vedere soluţia dată răspunde, în egală măsură, şi cerinţelor art. 1169 C. civ. şi art. 129 alin. (1) teza ultimă C. proc. civ. potrivit cărora pârâta avea, la rândul său, îndatorirea de a face, în mod concludent, dovada apărărilor, prin mijloace de probă, susceptibile să infirme concluziile expertizei menţionate .
În consecinţă, faţă de cele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat, iar, cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de către partea potrivnică, în aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) din acelaşi cod, urmează a o admite, prin micşorarea cuantumului onorariului de avocat, în raport cu obiectul cauzei şi munca îndeplinită de acesta.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C. SRL Negreşti - Oaş, împotriva sentinţei Curţii de Apel Cluj nr. 187 din 23 aprilie 2009 , ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatelor - reclamante SC C. SA şi SC F.C. SRL suma de 7.118 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 624/2010. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 642/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
