ICCJ. Decizia nr. 660/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 660/2010
Dosar nr. 5763/2/2009
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, prin încheierea pronunţată în Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009 a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale având în vedere dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, apreciind că este inadmisibilă invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ. la acest moment, întrucât dispoziţiile nu au legătură cu cauza.
În fundamentarea acestei soluţii, s-a reţinut că SC M.M. SRL Bucureşti, a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 815 din 26 mai 2009 dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, în dosarul nr. 723/2009 (10.518/3/2006) în contradictoriu cu S.E., precizând că temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 317 şi următoarele C. proc. civ.
La termenul din data de 24 noiembrie 2009 contestatoarea, prin avocat substituent, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ. în raport de dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Constituţia României.
A fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, avându-se în vedere că dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se cere nu au legătură cu prezenta cauză, mai ales că cererea formulată în baza acestora a fost deja respinsă de instanţă.
Împotriva încheierii pronunţată în Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, a promovat recurs contestatoarea SC M.M. SRL Bucureşti, cu motivarea că excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestatoare are legătură cu cauza, dreptul la apărare fiind garantat prin constituţie, iar Curtea Constituţională nu s-a pronunţat cu privire la aspectul expus anterior.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul contestatoarei SC M.M. SRL Bucureşti pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti vizând neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.
Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu de către instanţă, cu precizarea că nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În speţă, instanţa corect a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, prin aceea că a apreciat ca inadmisibilă excepţia, fiind contrară art. 29 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege şi a respins-o prin încheiere motivată.
La momentul invocării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ., contestatoarea SC M.M. SRL avea asigurat dreptul la apărare, fiind legal reprezentată de avocat cu împuternicire de substituire.
Mai mult, norma din art. 156 alin. (1) C. proc. civ. nu este formulată în termeni imperativi ai unei obligaţii a instanţei de a acorda amânarea cauzei, când se pretinde că partea nu beneficiază de apărare.
Împrejurarea acordării unui nou termen de judecată constituie un aspect de natură facultativă şi numai când o asemenea cerere este temeinic motivată.
Relevantă în acest sens este chiar jurisprudenţa Curţii Constituţionale care a statuat că textul art. 156 C. proc. civ. nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea credinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare care tind la tergiversarea procesului şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei (Curtea Constituţională Decizia nr. 490/2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 587 din 6 iulie 2006).
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea SC M.M. SRL Bucureşti, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele stabilite de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea SC M.M. SRL Bucureşti împotriva încheierii din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat, pronunţată în dosarul nr. 5763/2/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 659/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 670/2010. Comercial → |
|---|
