ICCJ. Decizia nr. 679/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.679/2010
Dosar nr. 22854/3/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 22854/3/2007, reclamanta SC F.D.F.E.E.E.F.T.N. SA a chemat în judecată pe pârâtele CN T. SA, filiala SC S.M.R.E.T.S. SA, şi CN T. SA, filiala SC S.M.R.E.T.S. SA, sucursala Cluj, solicitând instanţei obligarea pârâţilor la încheierea şi semnarea actului adiţional la contractul de prestări servicii din 2 iunie 2004; obligarea pârâtelor la plata sumei de 191.619,67 lei reprezentând contravaloare cotei de energie electrică acordată pensionarilor în baza HG nr. 1041/2003 cu modificările şi completările aduse de HG nr. 1461/2003.
Prin cererea din data de 6 decembrie 2007, reclamanta a solicitat în baza HG nr. 675/2007 şi ca urmare a protocolului de predare - primite încheiat între SC E.T.N. SA şi filiala de furnizare SC E.F.T.N. SA, introducerea în cauză în calitate de reclamant a SC E.F.T.N. SA în locul SC F.D.F.E.E.E.F.T.N. SA.
Prin cererea din data de 10 decembrie 2007, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 304.703,20 lei reprezentând contravaloarea cotei de energie electrică acordată pensionarilor în baza HG nr. 1041/2003, modificată şi completată prin HG nr. 1461/2003, suma fiind actualizată până la data de 20 noiembrie 2007.
Prin sentinţa comercială nr. 5318 din 14 aprilie 2008, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată şi precizată de SC E.F.T.N. SA în contradictoriu cu pârâtele SC S.M.R.E.T.S. SA şi SC S.M.R.E.T.S. SA, sucursala Cluj.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut căîntre SC F.D.F.E.E.E.F.T.N. SA în calitate de prestator şi SC S.M.R.E.T.S. SA, prin Sucursala Cluj, în calitate de beneficiar, a intervenit contractul de prestări servicii din 2 iunie 2006 prin care prestatorul s-a obligat să gestioneze cota de energie electrică decontată persoanelor fizice beneficiare de facilităţile prevăzute de HG nr. 1041/2003, modificată prin HG nr. 1461/2003, iar SC S.M.R.E.T.S. SA s-a obligat să achite în numele şi pentru aceste persoane contravaloarea energiei electrice consumate în condiţiile contractului, în limita cotei de care beneficiază aceste persoane, pentru numărul de pensionari menţionaţi în adresa SC E. SA din 2 iunie 2004.
Pe lângă aceste persoane, din protocolul din 8 octombrie 2004 reiese repartizarea suplimentară către pârâta a unui număr de 208 persoane. protocolul poartă viza SC E. SA, fără a fi însă semnat de pârâtă, încălcându-se astfel procedura prevăzută de art. 11 din Nota nr. 160535 din 11 februarie 2004 emisă de M.E.C.
În aceste condiţii, pârâta nu poate fi obligată la semnarea actului adiţional şi, pe cale de consecinţă, nici la achitarea contravalorii cotei de energie electrică consumată de cele 208 persoane repartizate suplimentar fără acordul pârâtelor.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 5318 din 14 aprilie 2008 a formulat apel reclamanta SC E.F.T.N. SA iar prin Decizia comercială nr. 157 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respins ca nefondat apelul formulat.
În motivarea deciziei menţionate, Curtea a reţinut că, instanţa de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii, precum şi probatoriul administrat, iar repartizarea suplimentară a 208 persoane s-a făcut cu încălcarea de către reclamantă a procedurii prevăzute de HG nr. 1041/2003 printr-un protocol nesemnat de reprezentanţii SC S.M.R.E.T.S. SA Bucureşti, protocol ce nu poate ţine loc de act adiţional la contractul din 2004 aşa cum a susţinut apelanta.
Societatea SC S.M.R.E.T.S. SA a solicitat în mai multe rânduri societăţii SC E. SA reanalizarea repartizării dosarelor pentru punerea în concordanţă cu prevederile HG nr. 1041/2003 dar nu a fost primit niciun răspuns în acest sens, fapt ce rezultă din corespondenţa purtată, respectiv adresele din 2004 și 2005.
Împotriva deciziei nr. 157 din 25 martie 2009 a declarat recurs reclamanta SC E.F.T.N. SA prin care solicită modificarea în tot a deciziei recurate şi a sentinţei apelate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta prezintă pe larg situaţia de fapt arătând că intimatele - pârâte aveau obligaţia să suporte plata contravalorii cotei de energie electrică pentru 123 plus 208 pensionari fapt ce rezultă din contractul de prestări servicii din 2004, HG nr. 1041/2003 şi lucrările Comisiei de analiză.
Motivarea în drept a deciziei de respingere a apelului nu este lămuritoare şi ambele instanţe au interpretat greşit actele deduse judecăţii, nu au cercetat cu atenţie probatoriul administrat şi implicit concluziile au fost eronate.
Intimata SC S.M.R.E.T.S. SA a formulat întâmpinare, prin care solicită în esenţă respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanţa de apel a interpretat corect actul dedus judecăţii iar repartizarea suplimentară a 208 persoane şi pe cale de consecinţă obligarea la achitarea contravalorii cotei de energie electrică consumată, a fost făcută cu încălcarea procedurii legale printr-un protocol nesemnat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate ca motiv de recurs, vizează nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Decizia recurată cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se sprijină, conform cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neexistând nicio contradicţie printre considerentele acestei hotărâri, criticile formulate de recurentă pe acest aspect fiind nefondat.
Recurenta, indică motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., fără însă a-l dezvolta indicând doar aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ. Dispoziţiile legale menţionate, reglementează soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel, context în care nu poate fi primită critica vizând indicarea greşită a dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deşi rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecăţii, ori înţelesul lui, instanţa de apel interpretând greşit, îi alterează în mod substanţial natura ori înţelesul lămurit, vădit neîndoielnic, dar recurenta SC E.F.T.N. SA, invocând acest motiv, la asociat greşitei interpretări a probelor, arătând că instanţele „nu au cercetat cu atenţie probatoriu administrat" dar o atare critică nu face parte din motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 - 9 astfel că nu va putea fi examinată în acest cadru.
Se observă că instanţa de apel a dat o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente, întrucât protocolul din 8 octombrie 2004 nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor HG nr. 1041/2003 nefiind semnat de reprezentanţii legali ai intimatei.
Repartizarea noilor beneficiari ai facilităţilor acordate pensionarilor, trebuia să se facă ca urmare a deciziei comisiei de analiză alcătuită din reprezentanţi ai societăţilor comerciale nominalizate în art. 4 din HG nr. 1041/2003.
Astfel, în conformitate cu pct. 14 din Nota nr. 160535/2004 privind aprobarea metodologiei de a acorda o cotă gratuită de energie electrică pensionarilor proveniţi din sectorul energiei electrice, aprobată de M.E.C: „pentru recuperarea de către SC E. SA, a contravalorii energiei electrice consumată de către pensionarii de la societăţile care acordă gratuităţi conform HG nr. 1041/2003 şi HG nr. 1461/2003, aceasta va încheia contracte cu fiecare dintre societăţile prevăzute în actele normative menţionate". Intimatei - pârâte i-au fost repartizate suplimentar 208 persoane cu încălcarea procedurii legale întrucât repartizarea noilor beneficiari ai facilităţilor trebuia să se facă ca urmare a deciziei comisiei de analiză alcătuită din reprezentanţii tuturor părţilor interesate, respectiv reprezentanţi ai societăţilor comerciale nominalizate în art. 4 din HG nr. 1041/2003, aşa încât, instanţa de apel a confirmat, cu justeţe, hotărârea instanţei de fond, aspecte ce înlătură şi incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9.
Protocolul din 8 octombrie 2004 de repartizare suplimentară a unui număr de 208 persoane nu a fost semnat de pârâta - intimată, nefiind respectată procedura legală, astfel că intimata nu poate fi obligată să semneze actul adiţional la contractul iniţial.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă SC E.F.T.N. SA Cluj Napoca împotriva deciziei comerciale nr. 157 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E.F.T.N. SA Cluj Napoca împotriva deciziei comerciale nr. 157 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 655/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 685/2010. Comercial → |
|---|
