ICCJ. Decizia nr. 685/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.685/2010
Dosar nr. 7261/2/2008
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 17 noiembrie 2008 contestatoarea SC A. SRL Satu Mare, în contradictoriu cu intimata A.D.S., a formulat contestaţie la executare împotriva titlului executoriu emis de pârâtă pentru suma de 81.625,8591 lei reprezentând redevenţă şi penalităţi de întârziere la contractul de concesiune din 16 octombrie 2000, solicitând instanţei să dispună - suspendarea tuturor formelor de executare începute, anularea,titlului executoriu" întrucât este legal.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea arată că "titlul executoriu" este emis abuziv de pârâta A.D.S. iar suma pretinsă în cuantum de 81.625,8591 lei nu este certă, lichidă şi exigibilă întrucât au fost achitate toate obligaţiile aferente contractului de concesiune din 16 octombrie 2009.
Situaţia litigioasă privind redevenţa datorată în calitate de concesionar a fost clarificată prin acţiunile în justiţie şi prin actele de verificare ale Ministerului Finanţelor Publice.
Prin sentinţa comercială nr. 28 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A. SRL Satu Mare în contradictoriu cu A.D.S., a fost anulat parţial titlu executoriu emis respectiv dispoziţiile referitoare la plata redevenţei şi a penalităţilor de întârziere, fiind menţinute dispoziţiile cu privire la suma de 24.560,1091 lei.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că la data de 3 octombrie 2008 intimata A.D.S. a comunicat contestatoarei titlu executoriu privind un sold al creanţei acesteia în valoare totală de 81.625,8591 lei reprezentând redevenţă neachitată pentru anii 2001-2005, penalităţi de întârziere aferente, în această sumă fiind inclusă şi suma de 24.960,1091 lei conform deciziei nr. 493 din 21 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Satu Mare. Între părţi au existat mai multe litigii cu privire la cuantumul redevenţei datorate în baza contractului de concesiune, respectiv pentru modul de calcul al redevenţei, în condiţiile în care suprafaţa de teren exploatată s-a redus.
La data de 4 iulie 2007, părţile au încheiat o tranzacţie judiciară prin care la pct. 11, intimata A.D.S. se obliga să restituie contestatoarei suma în cuantum de 249.601.091 lei reprezentând redevenţa achitată în plus la contractul de concesiune. Cu alte cuvinte prin tranzacţia încheiată, A.D.S. recunoaşte că la data de 4 iulie 2007 contestatoarea nu avea debite restante achitând în plus suma de 249.601.091 lei.
O recunoaştere a faptului că nu exista debit restant la contractul de concesiune îl reprezintă şi Decizia nr. 275/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care Ministerul Agriculturii, A.D.S., A.N.A.F. şi A.V.A.S. au fost obligate să emită ordinul comun prevăzut de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 290/2004. Relevante au fost apreciate şi constatările efectuate în urma controlului financiar realizat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare, control având ca obiect modul de calcul care a evidenţiat şi plata redevenţei datorată în baza contractelor.
Concluziile raportului de control sunt în sensul că SC A. SRL Satu Mare a achitat cronologic şi sistematic la zi obligaţiile contractuale şi nu rezultă debite restante. Ca urmare, titlu executoriu contestat în speţă a fost emis pentru sume ce nu erau datorate.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 28 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VI-a comercială, a formulat recurs intimata A.D.S. arătând că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că titlu executor a fost emis de A.D.S. pentru sume ce nu sunt datorate în condiţiile în care contractul de concesiune este valabil iar terenul se afla în posesia cesionarei contestatoare. În tranzacţia menţionată de instanţă nu s-a prevăzut că la data de 4 iulie 2007 contestatoarea nu înregistra în evidenţele A.D.S. debite restante şi nici nu a fost admis faptul că societatea a achitat în plus suma de 249.601.091 lei.
Instanţa de fond a reţinut greşit situaţia de fapt întrucât prin tranzacţie menţionată, A.D.S.nu a recunoscut lipsa debitelor restante la data de 4 iulie 2007 ci doar s-a angajat să pună în aplicare o hotărâre judecătorească, conform prevederilor legale.
Suma de 81.625,86 lei ce constituie titlu executor emis de A.D.S. este compusă din penalităţi pentru neachitarea în termen a redevenţei aferente anului 2002; redevenţa pentru anul 2003, 2004, 2005, penalităţi aferente redevenţei neachitate, redevenţa restantă pentru anul 2008, penalităţi aferente redevenţei restante 2008, suma de 249.601.091 rol restituită de A.D.S. conform tranzacţiei, întrucât sentinţa Judecătoriei Satu Mare a fost desfiinţată.
Pe parcursul anului 2008, contestatoarea debitoare a achitat de bună vie redevenţa restantă pentru anul 2008 în sumă de 171,66 lei cât şi penalităţile aferente redevenţei restante pentru anul 2008, şi ca urmare acest debit are un caracter cert.
Intimata SC A. SRL Satu Mare, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că recurenta nu a indicat care din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. au fost încălcate prin Decizia recurată.
Intimata nu a solicitat expres nulitatea recursului în raport de dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. dar a arătat că recurenta nu a indicat care din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. au fost încălcate, susţinere nejustificată însă în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. întrucât recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost respinse pretenţiile A.D.S.şi cererea de reziliere a contractului de concesiune, constatându-se faptul că SC A. SRL Satu Mare nu înregistrează debite restante la achitarea redevenţei.
A.D.S. Bucureşti nu a pus în executare hotărârile judecătoreşti şi nu a ţinut cont de faptul că o parte din terenul concesionat a fost predat către Comisia Locală de Fond Funciar.
În concluzie, se solicită menţinerea sentinţei civile nr. 2//2009 dar şi eliminarea dispoziţiei cu privire la suma de 24.960,105 lei întrucât această sumă nu este datorată.
Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs formulate, având în vedere şi dispoziţiile art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond la data de 16 octombrie 2000 A.D.S.în calitate de concedent a încheiat cu SC A. SRL Satu Mare contractul de concesiune, având ca obiect concesionarea pe o perioadă de 49 de ani a unui teren arabil în suprafaţă totală de 238 hectare.
În baza contractului de concesiune, titlu executoriu în raport de dispoziţiile Legii nr. 190/2004. A.D.S. a emis somaţie pentru plata sumei de 81.625,8591 lei.
Această sumă este compusă din:
- penalităţi pentru neachitarea în termen a redevenţei aferente anului 2002 – 1.144,24 lei:
- redevenţă 2003, 2004, 2005 – 24.665,71 lei;
- penalităţi aferente redevenţei neachitate în anii 2003, 2004, 2005 calculate până la data de 30 iulie 2000 – 30.969,99 lei;
- redevenţe restante pentru anul 2008 -471,66 lei
- penalităţi aferente redevenţei restante 2008 – 14,15 lei calculate până la data de 17 noiembrie 2008;
- returnarea sumei de 241.601.691 lei (rol) restituită de A.D.S. conform tranzacţiei judiciare din 4 iulie 2007 întrucât sentinţa civilă nr. 1479/2007 a Judecătoriei Satu Mare a fost desfiinţată.
Comunicarea titlului executoriu şi a somaţiei de plată pentru suma totală de 81.625,8591 lei a fost făcută la data de 27 octombrie 2008.
Pe parcursul derulării contractului de concesiune, între părţi au existat mai multe litigii privind cuantumul redevenţei, suprafaţa de teren concesionată şi cea aflată efectiv în folosirea concesionarului având în vedere că o parte din terenul concesionarului a fost predat Comisiei Locale de Fond Funciar. Reducerea terenului concesionat rezultă şi din adresa de la 15 mai 2006 emisă de A.D.S. iar prin sentinţa nr. 177/2005 a Tribunalului Satu Mare, A.D.S. a fost obligată să stabilească valoarea redevenţei, raportată la noile preţuri reale ale contractului şi la suprafaţa de teren concesionat şi diminuată ca urmare a predării făcută la Comisia de Fond Funciar. La data de 4 iulie 2007 părţile au încheiat o tranzacţie judiciară prin care A.D.S. se obliga să achite contestatoarei suma de 249.601.691 lei reprezentând redevenţă achitată în plus în baza contractului de concesiune. În mod corect instanţa de fond a reţinut că în raport de tranzacţia menţionată A.D.S. a recunoscut că intimata contestatoare nu are înregistrate debite restante în baza contractului de concesiune.
Lipsa debitelor restante, a fost reţinută şi în considerentele deciziei civile nr. 2751/2008 pronunţată în dosarul nr. 14687/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pârâtele Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – A.D.S., A.N.A.F. şi A.V.A.S. fiind obligate să emită ordinul comun prevăzut de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 190/2004.
Lipsa debitelor restante a fost constatată şi prin procesul verbal de control financiar încheiat la data de 31 martie 2008 de Ministerul Economiei şi Finanţelor – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare prin care se precizează că SC A. SRL Satu Mare a achitat cronologic şi sistematic la zi toate obligaţiile contractului de concesiune din16 octombrie 2000 şi nu înregistrează debite restante.
Având în vedere tranzacţia încheiată de părţi prin care se recunoaşte lipsa debitelor restante, considerentele deciziei nr. 2751/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie precum şi procesul verbal de control al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Satu Mare, instanţa de fond a reţinut corect faptul că contestatoarea nu are debite restante şi a dispus anularea formelor de executare.
Recurenta arată că, contractul de concesiune reprezintă titlu executoriu în raport de dispoziţiile OUG nr. 64/2005 şi OG nr. 51/1997 dar instanţa de fond nu a anulat formele de executare pentru lipsa titlului ci pentru faptul că o parte din suma solicitată prin actele de executare nu este datorată.
În condiţiile în care prin procesul verbal de control încheiat la data de 31 martie 2008 de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare se reţine că SC A. SRL Satu Mare a achitat la zi toate obligaţiile aferente contractului de concesiune iar prin Decizia civilă nr. 2751 din 1 iunie 2008 se reţine de asemenea lipsa obligaţiilor restante la contractul de concesiune, emiterea somaţiei de plată pentru penalităţile şi redevenţele aferente anului 2002 nu are temei legal, certe.
Solicitarea intimatei de a anula în tot titlu executoriu, respectiv dispoziţiile referitoare la suma de 24.960,1092 lei nu poate face obiectul prezentului recurs, întrucât SC A. SRL Satu Mare nu a exercitat calea de atac împotriva sentinţei civile nr. 28/2009.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de pârâta A.D.S., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.D.S Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 28 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 679/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 689/2010. Comercial → |
|---|
