ICCJ. Decizia nr. 653/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 653/2010
Dosar nr. 278/36/2009
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4291/COM din 21 noiembrie 2008, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC F. SA Medgidia şi a lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta SC R.N.C. SRL Iaşi.
Pe fond a fost admisă în parte acţiunea reclamantei şi pârâta a fost obligată la plata sumelor de 2.960 lei contravaloare marfă, 102.319 lei cheltuieli de depozitare, 41.769 lei contravaloare marfă deteriorată, 28.692 lei daune şi 5.525 lei dobândă legală calculată până la data de 30 iunie 2004.
A respins cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, în continuare şi a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâta SC R.N.C. SRL, obligând pârâta la 5.856 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâta SC R.N.C. SRL Iaşi împotriva sentinţei nr. 4291/COM din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 73/COM din 22 iunie 2009.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta SC R.N.C. SRL Iaşi la data de 10 septembrie 2009.
Recurenta pârâtă SC R.N.C. SRL Iaşi la 11 februarie 2010 a depus la dosar sentinţa nr. 1579/COM din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Iaşi din care rezultă că s-a dispus dizolvarea acesteia potrivit dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, modificată pentru nedepunerea situaţiilor financiare, cerând să se constate lipsa capacităţii sale de folosinţă şi imposibilitatea depunerii taxei de timbru.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 alin. (2) din OG nr. 32/1995, modificată prin Legea nr. 123/1997, recursul trebuia timbrat cu2.149 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar.
Constatând că taxele nu au fost plătite anticipat, s-a pus în vedere recurentei, în condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, să plătească sumele datorate până la primul termen de judecată.
Alineatul (3) al art. 20 din legea menţionată, sancţionează cu anularea cererii neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor, până la primul termen stabilit de instanţă.
Faţă de această situaţie se constată că deşi la acest termen de judecată pârâta nu mai are calitate procesuală activă, avându-se în vedere că recursul a fost declarat de SC R.N.C. SRL Iaşi la data de 10 septembrie 2009, conform datei de pe ştampila poştei, deci înainte de dizolvarea acesteia prin sentinţa civilă nr. 1579/COM din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Iaşi şi cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii, motive de recurs şi reţinând că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a achita taxa de timbru, Înalta Curte cu aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, modificată, va anula recursul pârâtei ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâta SC R.N.C. SRL Iaşi împotriva deciziei nr. 73/COM din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 652/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 655/2010. Comercial → |
|---|
