ICCJ. Decizia nr. 797/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 797/2010
Dosar nr. 534/1285/2008
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.N.I. SRL, a chemat în judecată pe pârâtul G.T. solicitând rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 20 decembrie 2006, restituirea sumei de 7.000 dolari S.U.A. plătită cu titlu de avans şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată, întrucât promitentul vânzător nu şi-a îndeplinit obligaţiile de a pune la dispoziţie studiul geologic privind lipsa poluanţilor din sol şi de a studiului privind situarea terenului în intravilanul construibil al municipiului Cluj Napoca.
Prin cererea reconvenţională, pârâtul a solicitat rezilierea antecontractului întrucât promitentul cumpărător nu mai doreşte să cumpere terenul.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa comercială nr. 2940/C din 28 octombrie 2008 a admis acţiunea, a respins cererea reconvenţională, a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare şi a obligat pe pârât la 7.000 dolari S.U.A. preţ achitat în avans şi la 1.066,37 cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin antecontractul de vânzare-cumpărare părţile au convenit la transferul dreptului de proprietate în condiţiile în care promitentul vânzător va prezenta până la 28 februarie 2007 un studiu geologic privind lipsa poluării solului, Convenţie care prin act adiţional a prorogat termenul de plată a restului de preţ până când promitentul vânzător va pune la dispoziţie dovada că terenul se află în intravilanul construibil, condiţii nerealizate de vânzător.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 59 din 14 aprilie 2009, a admis în parte apelul reclamantei şi a schimbat în parte şedinţa atacată în sensul că a obligat pe pârât la echivalentul în lei a sumei de 1500 dolari S.U.A. cu titlu de cheltuieli de judecată, a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi a respins apelul pârâtului.
Instanţa de apel a reţinut că obligaţia pârâtului de a prezenta certificatul doveditor că suprafaţa de teren se află în perimetrul construibil al municipiului Cluj Napoca a fost parţial îndeplinită, planul de situaţie relevând că terenul nu a fost identificat prin vecinătăţi iar numai o parte se află în intravilanul localităţii.
Totodată instanţa a reţinut că, tribunalul nu a acordat cheltuieli reprezentând onorariul apărătorului reclamantei.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâtul a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine în prezentarea situaţiei de fapt că reprezentanţii reclamantei au cunoscut de la începutul negocierilor amplasamentul şi dimensiunile terenului, iar ulterior încheierii antecontractului s-au stabilit obligaţii în plus pe care nu le putea proba decât cu martori, probă ce nu i-a fost admisă nici la instanţa de fond nici la cea de apel, îngrădindu-i-se dreptul la apărare.
În privinţa criticii decizie atacate, recurentul susţine că instanţa s-a mărginit să constate că numai o singură obligaţie nu şi-a îndeplinit-o fără a analiza, dacă reclamanta şi-a îndeplinit la rândul ei obligaţia de a prezenta actele bancare din care să rezulte că avea suma de bani reprezentând preţul în contul bancar; iar concluzia instanţei potrivit căreia încheierea antecontractului s-a realizat în vederea unui proiect imobiliar ce cuprindea construcţia a 20 de case nu este corectă întrucât numai în actul adiţional s-a specificat aceasta, antecontractul fiind negociat anterior.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Prin antecontracul de vânzare-cumpărare autentificat la 20 decembrie 2006 părţile au convenit asupra promisiunii de transferare a dreptului de proprietate a terenului în suprafaţă de 11.694 mp, delimitat de înscrierile în cartea funciară pentru preţul de 7.600 euro din care avansul a fost de 7.000 euro iar obligaţia vânzătorului era de a prezenta un studiu geologic privind lipsa poluanţilor din sol.
În actul adiţional acestui antecontract, părţile au convenit la 28 februarie 2007 asupra obligaţiei promitentului vânzător de a prezenta dovada că terenul este în intravilanul municipiului Cluj Napoca întrucât scopul dobândirii suprafeţei de teren era dezvoltarea unui proiect imobiliar pentru construcţia a 20 de case; de a încheia convenţia de grăniţuire şi de a prezenta documentaţia imobilului şi dimensiunilor sale.
Actul adiţional astfel încheiat completa clauzele stipulate de părţi în antecontract şi aveau aceeaşi forţă pe care legea o dă convenţiei părţilor. De aceea sub aspect probator, instanţele nu au admis administrarea probei cu martori, aceasta fiind inutilă în raport de dispoziţiile art. 1191 alin. (2) C. civ. care prevăd că nu va fi primită niciodată o dovadă prin martori, în contra sau parte ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar zis înaintea, în timpul sau în urma confecţionării actului.
Instanţele de fond în mod judicios au constatat neîndeplinirea unei obligaţii esenţiale a convenţiei, aceea privind natura terenului supus înstrăinării, ca fiind intravilan, rezultată din certificatul de urbanism din 16 mai 2007.
Din acelaşi act adiţional, care a căpătat aceeaşi forţă obligatorie ca şi antecontractul autentic, a rezultat scopul pentru care reclamanta intenţiona cumpărarea suprafeţei de teren: dezvoltarea unui proiect imobiliar.
Evocarea de către recurent a neîndeplinirii obligaţiei de prezentare a documentelor bancare de către reclamantă este contrazisă doar de actul adiţional semnat de acesta, în care se menţionează expres că promitentul cumpărător a predat detaliile bancare care dovedesc existenţa şi disponibilitatea sumei de 70.709 euro în conturile sale.
Aşa fiind în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 59 din 14 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
În considerarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., faţă de culpa procesuală a recurentului, acesta va fi obligat la plata sumei de 2.175 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul G.T. împotriva deciziei nr. 59/2009 din 14 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la 2.175 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC C.N.I. SRL Turda.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 791/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 801/2010. Comercial → |
|---|
