ICCJ. Decizia nr. 730/2010. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 730/2010
Dosar nr. 1597/89/2007
Şedinţa publică de la 24 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 august 2004 reclamanta SC M.A. SA Vaslui a chemat în judecată pe pârâţii A.D.S. Bucureşti şi SC C.C. SRL cu sediul în Vaslui şi a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: anularea contractului de vânzare-cumpărare din 14 noiembrie 2002 încheiat între SC M. SRL Vaslui şi SC M.A SA fiind lovit de nulitate absolută: anularea contractului de concesiune atribuire directă din 4 decembrie 2003 încheiat între A.D.S. în calitate de concedent şi SC M.A. SRL Vaslui în calitate de concesionar şi a actelor subsecvente (convenţia din 4 decembrie 2003); anularea parţială a procesului verbal de predare primire din 19 decembrie 2002 încheiat între SC C.C. SRL Vaslui şi SC M. SRL Vaslui în sensul radierii din acest act a poziţiilor 14, 16, 17-24; anularea procesului verbal de punere în posesie din 14 ianuarie 2004 a SC M.A. SA Vaslui asupra celor 53-54 ha livadă încheiat în executarea contractului de concesiune din 2003.
Tribunalul Vaslui, secţia civilă- prin sentinţa nr. 1298 din 12 noiembrie 2007 a respins acţiunea reclamantei.
Apelul declarat de aceasta împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins prin decizia nr. 6 din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
S-a reţinut în considerentele deciziei că deşi reclamanta a invocat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat din 14 noiembrie 2003 aceasta nu a făcut nicio dovadă că la data încheierii actului părţile aveau cunoştinţă de faptul că bunul ce a făcut obiectul tranzacţiei este proprietatea altei persoane.
Chiar dacă M.F., asociatul unic al SC M. SRL Vaslui a vândut pentru societate plantaţia către M.A. SA Vaslui, nu se poate concluziona că actul s-a încheiat de vânzător în frauda dreptului proprietarului şi pe riscul cumpărătorului şi astfel ar fi lovit de nulitate absolută.
Referitor la contractul de concesiune atribuire directă din 4 decembrie 2003 dintre A.D.S. Bucureşti şi SC M.A. SA Vaslui ca şi convenţia din aceeaşi dată, s-a stabilit că au fost încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale privitoare la concesiune.
Împotriva acestei decizii reclamanta, SC M. SRL a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea, modificarea ambelor hotărâri iar pe fond admiterea acţiunii şi desfiinţarea contractului.
S-a susţinut că la dosar există probe certe din care rezultă faptul că acest contract a fost încheiat prin fraudă la lege şi cu nesocotirea dreptului de proprietate al adevăratului proprietar al plantaţiei SC M. SRL.
Contractul este lovit de nulitate întrucât nu s-a dovedit că intimata SC M. SRL a avut în proprietate plantaţia pe care a vândut-o prin contractul din 14 noiembrie 2003.
La dosar existau acte din care rezultă că reprezentantul vânzătorului Manea Florin era asociat majoritar la societatea cumpărătoare SC M.A. SA şi deci ne aflăm în prezenţa unui act întocmit în fals şi cu fraudarea dispoziţiilor imperative ale legii.
Prin întâmpinare, intimatele SC M. SRL Vaslui şi SC M.A. SA au solicitat respingerea recursului întrucât reclamanta nu a dovedit că actul a fost încheiat prin fraudarea legii, şi în favoarea lor operează prezumţia bunei credinţe care nu a fost răsturnată, iar dreptul dobânditorului de bună credinţă este protejat de lege.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Criticile recurentei întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 14 noiembrie 2003 prin fraudă la lege şi cu încălcarea dreptului de proprietate al acesteia nu pot fi reţinute întrucât aceasta în calitate de reclamantă nu a administrat probe din care să rezulte că la data încheierii actului intimatele cunoşteau faptul că lucrul (plantaţia) ce a făcut obiectul contractului nu este proprietatea vânzătorului.
Trebuie precizat că doar vânzarea lucrurlui altuia în cunoştinţă de cauză reprezintă o operaţiune speculativă, are o cauză ilicită şi este nulă absolut în baza dispoziţiilor art. 984 C. civ.
Cum în speţă nu s-au făcut dovezi în sensul dispoziţiilor legale menţionate, în mod judicios instanţa de apel a reţinut că actul încheiat între părţi nu este lovit de nulitate absolută.
Pe de altă parte, în favoarea intimatelor operează principiul ocrotirii bunei credinţe, care este prezumată la încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi care nu a fost răsturnată de către recurentă prin probele administrate în cauză.
În mod judicios instanţa de apel a reţinut că nu constituie un motiv de nulitate absolută a contractului faptul că asociatul unic al intimatei SC M. SRL Vaslui Manea Florin a vândut pentru societate plantaţia către intimata SC M.A. SA Vaslui al cărui acţionar era, cât timp nu s-a demonstrat prin probe că actul s-a încheiat de vânzător în frauda dreptului proprietarului sau că acesta este fals aşa cum recurenta a susţinut.
În contextul celor reţinute instanţa de apel a dat o interpretare corectă actului juridic dedus judecăţii, aşa încât nu subzistă motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente urmează ca potrivit art. 312 alin (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Muntenii de Jos împotriva Deciziei nr. 6 din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 721/2010. Comercial. Acţiune în revendicare.... | ICCJ. Decizia nr. 731/2010. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
