ICCJ. Decizia nr. 761/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 761/2010
Dosar nr. 4744/1/2009
Şedinţa publică de la 24 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Iaşi, reclamanta R.A.J.A.C. Iaşi a chemat în judecată pe pârâţii: Primăria Iaşi, Consiliul Local al Municipiului Iaşi şi primarul Municipiului Iaşi, solicitând ca aceştia să fie obligaţi să-i plătească suma de 79.766,69 lei, cu titlul de preţ neachitat, suma de 27.878,82 lei, cu titlu de penalităţi şi suma de 3.405,11 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Secţia comercială a Tribunalului Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 154/E, pronunţată la data de 18 ianuarie 2007, a respins, ca inadmisibilă, excepţia privind nelegalitatea Hotărârii Consiliului Judeţean Iaşi nr. 28/2000, invocată de pârâţi; a respins, ca neîntemeiată, excepţia litispendenţei invocată pârâţi; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Iaşi şi lipsa capacităţii de folosinţă a Primăriei Iaşi; a admis acţiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu primarul Municipiului Iaşi, pe care l-a obligat să plătească reclamantei suma de 79.766,69 lei, reprezentând diferenţă preţ, conform facturii din 30 septembrie 2003; suma de 27.878,82 lei, reprezentând penalităţi aferente facturii din 31 august 2003 şi suma de 3.405,11 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, cu referire la excepţii, că excepţia de nelegalitate a unui act administrativ poate fi invocată doar pentru actele administrative emise după data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, respectiv 7 ianuarie 2005; că obiectul Dosarului nr. 13143/99/2006 diferă de cel al dosarului dedus prezentei judecăţi; că în contractul invocat de reclamantă nu este parte Consiliul Local Iaşi, iar primăria nu reprezintă o instituţie distinctă, capabilă de a-şi asuma drepturi şi obligaţii, neavând capacitate procesuală de folosinţă. În ce priveşte fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că între reclamanta R.A.J.A.C. Iaşi şi pârâtul primarul Municipiului Iaşi, ca reprezentant al primăriei, s-a încheiat contractul din 15 martie 2002, în baza căruia reclamanta se obliga să furnizeze apă potabilă industrială, să evacueze apele uzate şi meteorice şi să epureze apele uzate şi că primăria nu a achitat, în întregime, factura aferentă lunii septembrie, datorând, potrivit art. 969, 970 şi 1361 C. civ., diferenţa de preţ neachitată, iar, potrivit art. 1082 C. civ., în raport cu art. 6 din menţionatul contract, pentru neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la înmânarea acesteia, majorări de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere.
Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Iaşi a respins, ca tardiv, recursul formulat de primarul Municipiului Iaşi şi Primăria Iaşi împotriva sentinţei tribunalului, în partea referitoare la respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei privind nelegalitatea Hotărârii Consiliului Judeţean Iaşi nr. 28/2000, invocată de pârâţi, şi a trimis dosarul secţiei comerciale, a acestei instanţe, în vederea soluţionării apelului declarat împotriva sentinţei nr. 154/E din 18 ianuarie 2007, care a respins apelul, ca nefondat, prin decizia nr. 64, pronunţată la data de 4 iunie 2007, casată prin Decizia nr. 214, pronunţată la data de 29 ianuarie 2008 de secţia comercială, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmare a recursului formulat de apelant împotriva deciziei instanţei de apel, cu consecinţa trimiterii cauzei pentru rejudecare, motivat de nepronunţarea instanţei de apel pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de apelantul pârât prin motivele de apel.
Instanţa de trimitere, prin decizia nr. 16, pronunţată la data de 2 martie 2009 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primarului Municipiului Iaşi, iar, pe fond, a respins apelul pe care acesta l-a formulat în cauză, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, în rejudecare, instanţa de apel a reţinut, cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că primarul Municipiului Iaşi, în calitate de reprezentant al Municipiului Iaşi, are calitate procesuală pasivă, contractul dintre R.A.J.A.C. Iaşi şi Primăria Municipiului Iaşi, ca structură funcţională cu activitate permanentă, fiind semnat de acesta ca reprezentant legal al unităţii administrativ - teritoriale.
În ce priveşte fondul cauzei, instanţa de control a reţinut că Municipiul Iaşi, în calitate de beneficiar al serviciilor de alimentare cu apă potabilă şi canalizare, datorează reclamantei preţul aprobat de Consiliul Judeţean Iaşi şi penalităţi, conform art. 6 din contractul părţilor, aspectele invocate în apărare, neputând constitui temei al refuzului de plată.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs apelantul pârât, primarul Municipiului Iaşi, fără a indica temeiul de drept al cererii sale.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a dat o greşită soluţionare excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a primarului şi fondului cauzei, întrucât pretenţiile deduse judecăţii nu au temei legal sau contractual, critici care pot fi încadrate, cu aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a Deciziei civile nr. 16 din 2 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, întrucât la data încheierii contractului de furnizare din 2002, cât şi la data acţionării în judecată, Municipiul Iaşi era înregistrat la finanţele locale sub denumirea de Primăria Iaşi, iar, conform prevederilor Legii nr. 215/2001, primarul este reprezentantul legal al unităţii administrativ - teritoriale; că preţul ce face obiectul prezentei judecăţi a fost achitat la data de 3 ianuarie 2008, iar contractul din 1 ianuarie 1995 a fost reactualizat în 2002.
Recursul este nefondat.
Cum contractul în litigiu, invocat prin cererea introductivă, este încheiat de Primăria Municipiului Iaşi, ca beneficiară a serviciilor contractate şi semnat de primar şi cum, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, municipiul este persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, iar primăria, instituţie publică cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local, care îl include şi pe primar ca organ executiv al administraţiei publice locale şi ca reprezentant legal al unităţii administrativ - teritoriale - acesta fiind cel care exercită drepturile şi asigură îndeplinirea obligaţiilor ce revin acesteia, în calitate de persoană juridică - se constată că, în mod corect, instanţa de control judiciar a apreciat că Primarul Municipiului Iaşi are legitimare procesuală în cauză, ştiut fiind că raportul de drept procesual se leagă valabil între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, ca şi din existenţa unei legături de conexitate cu un astfel de raport.
Este de observat că ipoteza pronunţării unei hotărâri lipsite de temei legal, invocată de recurent, nu se justifică, faţă de prevederile legale ce au fundamentat soluţia admiterii pretenţiilor reclamantei, iar lipsa temeiului contractual nu poate fi reţinută, atât timp cât serviciile ce constituie obiectul contractului au fost prestate, iar obligaţia de plată a acestora nu a fost îndeplinită în totalitate, la termenul convenit, inducând astfel aplicarea art. 6 din acest act juridic - cum cu justeţe a reţinut instanţa de apel, aspecte ce înlătură incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul primarul Municipiului Iaşi, împotriva Deciziei Curţii de Apel Iaşi nr. 16 din 2 martie 2009 , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 752/2010. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 762/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
