ICCJ. Decizia nr. 765/2010. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 765/2010
Dosar nr. 7576/62/2007
Şedinţa publică de la 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 octombrie 2007 şi completată la 11 decembrie 2007 reclamanta P.C.D. cheamă în judecată pe pârâtele SC M.K.C. SRL, Braşov, şi G.A. solicitând instanţei să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare a apartamentului din bloc P. din Braşov, fără număr, intabulat în C.F., şi a boxei pivniţă de la subsolul blocului menţionat, intabulată în C.F., să se dispună radierea din cartea funciară a contractului menţionat şi revenirea la situaţia anterioară, să se constate că la data de 22 august 2007, conform antecontractului de construire şi vânzare-cumpărare imobil din 8 iunie 2006, încheiat între reclamantă şi pârâta SC M.K.C. SRL erau certe, lichide şi exigibile penalităţi în valoare de 27.629 euro, respectiv de 0,2%/zi de întârziere din valoarea contractului pentru perioada 1 februarie 2007 - 22 august 2007, să se constate compensarea dintre sumele datorate cu titlu de penalităţi (27.629 euro) şi diferenţa dintre valoarea totală a contractului şi sumele achitate de reclamantă în cadrul acestui contract, să se constate că, în conformitate cu prevederile antecontractului pârâta SC M.K.C. SRL datorează daune interese în valoare de 5.000 euro (17.550 lei la cursul de 1 euro = 3,51 lei) pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale şi întârzieri mai mari de 30 de zile faţă de termenele convenite de comun acord şi să fie obligată pârâta să-i plătească această sumă, să se dispună obligarea aceleiaşi pârâte la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul menţionat, iar în cazul în care nu-şi va îndeplini această obligaţie hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de contract, să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantei astfel dobândit.
La data de 4 ianuarie 2008 pârâtele formulează cerere reconvenţională (fila 54 fond) pe care nu o timbrează şi la judecarea căreia renunţă la 1 aprilie 2008 (fila 95 fond).
Prin sentinţa civilă nr. 1211/C din 10 iunie 2008 Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge acţiunea reclamantei, reţinând că, întrucât creanţa pârâtei SC M.K.C. SRL - diferenţă de preţ a imobilului în litigiu - era certă la data de 22 august 2007, data recepţiei lucrărilor la menţionatul imobil, iar creanţa reclamantei, constând în penalităţi contractuale de întârziere, nu avea un caracter cert, nefiind însuşită de pârâtă care a notificat pe reclamantă în acest sens, nu poate opera compensaţia legală invocată de reclamantă, astfel că aceasta, neachitând integral preţul imobilului, nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, neputând - deci - cere pârâtei, parte în antecontract, să-şi îndeplinească obligaţia de plată de daune interese şi penalităţi de întârziere, ca şi obligaţia privind încheierea unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică pentru imobilul din litigiu, împrejurare raportat la care şi cererile reclamantei de constatare a nulităţii absolute şi de radiere din cartea funciară a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 5 octombrie 2004, încheiat între pârâte, sunt neîntemeiate.
Prin Decizia nr. 115/Ap din 14 octombrie 2008 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, admite apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond pe care o schimbă în tot şi, în consecinţă, admite acţiunea reclamantei, constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte pentru imobilul din litigiu şi dispune radierea din cartea funciară a contractului menţionat şi revenirea la situaţia anterioară, constată intervenită compensaţia legală între sumele datorate de reclamantă cu titlu de rest de preţ şi sumele datorate de pârâta SC M.K.C. SRL cu titlu de penalităţi, conform antecontractului de construire şi vânzare cumpărare imobil din 8 iunie 2006, şi obligă pârâta să plătească suma de 5.000 euro, sau echivalentul sumei în lei la data plăţii, cu titlu de daune interese, obligă pârâta SC M.K.C. SRL la încheierea unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică pentru imobilul menţionat, în caz contrar hotărârea va ţine loc de act autentic şi dispune intabularea acestui drept în cartea funciară, cu 14.454 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.
Pentru a decide astfel instanţa reţine, contrar celor stabilite eronat de instanţa de fond, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru compensarea legală dintre suma reprezentând penalităţi de întârziere datorate de pârâta prestator vânzător şi diferenţa dintre valoarea contractului şi sumele plătite de reclamantă în temeiul contractului, întrucât obligaţiile sunt reciproce, au ca obiect sume de bani, sunt certe, lichide şi exigibile, creanţa reclamantei, constând în penalităţi de întârziere, fiind certă - deoarece penalităţile izvorăsc din contract, fiind lichidă - deoarece este determinată prin chiar actul de creanţă, şi fiind exigibilă, sumele achitate şi valoarea penalităţilor deduse acoperind în totalitate valoarea contractului. Reţine, de asemenea, instanţa - cu privire la contractul de înstrăinare a imobilului, încheiat între pârâte - că acesta are o cauză ilicită, fiind încheiat în scopul fraudării intereselor reclamantei prin sustragerea societăţii comerciale de la obligaţia de transmitere a proprietăţii şi de plată a penalităţilor de întârziere şi prin reaua credinţă a pârâtei cumpărătoare care ştia că reclamanta locuieşte în imobilul din litigiu şi cunoştea şi existenţa litigiului dintre aceasta şi pârâta vânzătoare. Mai reţine instanţa şi că, faţă de dispoziţiile art. 6 alin. (4) din antecontract, pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale sau pentru întârzieri mai mari de 30 de zile faţă de termenele convenite de comun acord, părţile sunt în drept să solicite executarea silită a contractului şi plata de daune interese în valoare de 5.000 euro.
Împotriva deciziei de mai sus pârâtele declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerii hotărârii primei instanţe ca legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În fundamentarea recursului lor recurentele critică instanţa de apel pentru a nu fi reţinut corect situaţia de fapt şi pentru a nu fi apreciat toate probele administrate, nereţinând că reclamanta intimată, neavând bani pentru achitarea ultimei rate din preţ, a solicitat amânarea acestei plăţi până în luna octombrie 2008 şi nici că pe durata de construire a imobilului au existat perioade de condiţii meteorologice nefavorabile, care au determinat predarea cu întârziere, precum şi că reclamanta a absentat din ţară fără a lăsa o procură, astfel că aceasta, pe de o parte, a acceptat tacit prelungirea termenului de predare a apartamentului, iar, pe de altă parte, a solicitat diverse modificări care au condus la prelungirea respectivului termen, aspect de asemenea nereţinut de instanţă, ca şi faptul că, prin întâmpinarea formulată de recurenta G.A. la cererea completatoare a reclamantei şi prin răspunsul la interogatoriu, aceasta nu a menţionat decât că ştia că exista o nerespectare între reclamantă şi societatea vânzătoare, dar nu că ar fi existat un proces pe rol, precum şi că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată faţă de vânzătoare, dar că reclamanta schimbase butucul de yală.
Recurentele critică instanţa de control judiciar şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1145 C. civ., aceasta apreciind greşit că ar fi certă, lichidă şi exigibilă creanţa reclamantei, ca şi prevederile antecontractului, respectiv ale cap. III pct. 4, precum şi ale art. 967 şi 968 C. civ., reţinând eronat că recurentele ar fi avut intenţia de a frauda interesele intimatei reclamante şi că ar avea o cauză ilicită contractul de vânzare cumpărare încheiat între ele, corespondenţa dintre vânzătoare şi reclamantă probând intenţia de a se transmite acesteia proprietatea imobilului, dar după plata integrală a preţului, plată refuzată de intimată.
Recurentele mai reproşează instanţei de apel ignorarea faptului că acelaşi judecător a fost şi preşedintele completului de judecată care a soluţionat favorabil cererea de ordonanţă preşedinţială a reclamantei, pronunţând Decizia nr. 230/R/28 mai 2008 în Dosar nr. 1864/62/2008 pe rolul Curţii de Apel Braşov, judecătorul menţionat putând fi recuzat conform art. 27 pct. 7 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului pârâtelor ca nefondat.
Examinând recursul pârâtelor prin prisma motivelor invocate se constată că acesta nu este fondat, decizia recurată fiind legală şi temeinică.
Se constată, în acest sens, că, sub pretextul invocării motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentele formulează în fond critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, reproşând instanţei de apel de fapt eronata interpretare a probelor administrate în cauză, criticile astfel avansate neputând fi examinate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, iar din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurente, nu se poate reţine că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că motivele ar fi contradictorii ori străine de natura pricinii, instanţa criticată analizând corect toate motivele de apel invocate şi apărările pârâtelor recurente, şi motivându-se deplin soluţia adoptată, chiar dacă, uneori, motivarea a constat doar în invocarea pertinentă a dispoziţiilor de lege incidente.
Analizând criticile de nelegalitate, întemeiate de recurente pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nici acestea nu sunt fondate, instanţa de apel făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 379 C. proc. civ. care precizează când o creanţă este certă, lichidă şi exigibilă, precum şi a dispoziţiilor art. 1144 şi ale art. 1145 C. civ., constatând judicios intervenită compensaţia legală între creanţele reciproce ale reclamantei şi pârâtei vânzătoare, ca şi a dispoziţiilor art. 967 şi ale art. 968 C. civ., reţinând corect existenţa unei cauze ilicite a contractului de vânzare cumpărare dintre pârâtele recurente, care a fost încheiat cu rea credinţă evidentă din partea cumpărătoarei ce cunoştea existenţa unor disensiuni între vânzătoare şi reclamanta intimată şi faptul că aceasta ocupa apartamentul din litigiu - aşa cum reiese chiar din afirmaţiile acesteia de netăgăduit - şi cu intenţia de fraudare a reclamantei din partea recurentei vânzătoare, care a înstrăinat imobilul către recurenta cumpărătoare pentru a nu-l transmite reclamantei cum se angajase, astfel că judicios instanţa de fond a constatat nulitatea absolută a menţionatului contract.
Criticile recurentelor vizând încălcarea dispoziţiilor art. 27 pct. 7 C. proc. civ. urmează a nu fi examinate întrucât recurentele nu au formulat în apel cerere de recuzare spre a putea da prilejul instanţei să examineze întrunirea sau nu a condiţiei prevăzute de respectivele dispoziţii, iar în recurs nu au invocat o excepţie de ordine publică în acest sens.
Faţă de cele de mai sus, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentelor pârâte împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi respins ca nefondat.
Ca părţi căzute în pretenţii, cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentele pârâte urmează a fi obligate să plătească intimatei reclamante suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâţii SC M.K.C. SRL Braşov şi G.A. împotriva Deciziei nr. 115/Ap din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurentele la plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 763/2010. Comercial. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 766/2010. Comercial. Reziliere contract. Recurs → |
|---|
