ICCJ. Decizia nr. 766/2010. Comercial. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 766/2010
Dosar nr. 9145/30/2007
Şedinţa publică de la 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 14 decembrie 2007 Municipiul Timişoara prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara au chemat-o în judecată pe pârâta SC A.B.C.N. SRL Timişoara pentru ca prin hotărârea ce urma a fi pronunţată în cauză să se dispună rezilierea contractului de închiriere din 1998 încheiată între Primăria Municipiului Timişoara reprezentată prin primar şi pârâtă, evacuarea acesteia din spaţiul situat în Timişoara, în suprafaţă de 53,97 mp. înscris în C.F. Timişoara şi obligarea pârâtei la 24.260 lei reprezentând diferenţa de chirie calculată conform Hotărârea Consiliului Local nr. 42/2000 pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 28 februarie 2003 în sumă de 3.894 lei, majorări de întârziere în sumă de 20.132 lei pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 octombrie 2007 şi penalităţi de întârziere în cuantum de 234 lei datorate pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, aferente contractului de închiriere din 1998, precum şi cheltuieli de judecată.
Au arătat în cererea formulată că spaţiul mai sus menţionat a fost închiriat pârâtei şi conform art. 4 alin. (2) chiria lunară putea fi reactualizată pe perioada derulării contractului prin hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului Timişoara şi că urmare emiterii Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr. 42/2000 au fost modificate tarifele la chirie începând cu 1 ianuarie 2001, de aici rezultând diferenţa de chirie în sumă de 3.894 lei, majorările de întârziere şi penalităţile solicitate.
Prin încheierea de şedinţă de la 22 februarie 2008 Tribunalul Timiş a reţinut precizarea reclamanţilor în sensul că pârâta a fost radiată din data de 14 septembrie 1999, aceasta fuzionând prin absorbţie cu SC P.A.B.C. SRL, iar prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâta SC P.A.B.C. SRL (fila 132 dosar fond) reclamanţii au precizat că suma de 3.894 lei reprezentând diferenţă de chirie pentru perioada de 1 ianuarie 2001 - 28 februarie 2003 a fost achitată cu ordinul de plată nr. 1 din 12 noiembrie 2007.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune al reclamanţilor, a admis în parte cererea precizată, a dispus rezilierea contractului de închiriere din 30 decembrie 1998, evacuarea pârâtei din imobilul situat în Timişoara, jud. Timiş, obligând-o pe pârâtă să plătească suma totală de 4.128 lei din care 3.894 lei reprezintă diferenţă chirie restantă pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 28 februarie 2003 şi 234 lei reprezintă penalităţi de întârziere, respingând capătul de cerere privind pretenţiile în sumă de 20.132 lei majorări de întârziere, cu 166 lei cheltuieli de judecată, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 230/PI din 18 aprilie 2008.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei mai sus menţionată, a fost respins de Curtea de Apel Timişoara-Secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 257 din 11 decembrie 2008.
Prin aceeaşi decizie a fost admis apelul declarat de pârâta SC P.A.B.C. SA Timişoara, a fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul admiterii excepţiei prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune a reclamantului Municipiul Timişoara prin primar, şi respingerea acţiunii, cu obligarea reclamanţilor la 175,47 lei taxă judiciară de timbru şi 3 lei timbru judiciar.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă că sumele solicitate nu sunt creanţe fiscale şi potrivit Decretului nr. 167/1958 art. 1 alin. (1) şi art. 7, momentul de la care curge termenul de prescripţie este 1 octombrie 2002 pentru diferenţele solicitate pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 1 octombrie 2002, iar pentru chiriile următoare se calculează câte un termen de prescripţie distinct, pentru fiecare chirie lunară neachitată, contractul fiind unul cu executare succesivă şi a respins susţinerea instanţei de fond potrivit cărora autorităţile administrative au intervenit asupra contractului prorogând scadenţa achitării restanţelor, considerând această modalitate o intervenţie unilaterală a creditorului asupra termenelor de prescripţie, astfel că termenul pentru introducerea acţiunii, respectiv 30 septembrie 2005 şi de 3 ani de la scadenţa fiecărei chirii lunare, a fost depăşit.
Referitor la capetele de cerere privind rezilierea contractului şi evacuarea pârâtei din spaţiul ocupat, a reţinut lipsa culpei pârâtei, respingând aceste capete ale acţiunii.
Reclamanţii Municipiul Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara au formulat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului acestora şi schimbării sentinţei prin admiterea în întregime a acţiunii.
Recurenţii au prezentat situaţia de fapt şi au precizat că suma de 3.894 lei reprezentând diferenţa de chirie calculată potrivit Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 42/2000 pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 28 februarie 2003 a fost achitată integral cu O.P. din 12 noiembrie 2007, rămânând o diferenţă de 234 lei penalităţi de întârziere calculate pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005 şi majorări de întârziere în cuantum de 20.366 lei pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 octombrie 2007, care face obiectul acţiunii, menţionând că temeiul de drept pentru care solicită majorări şi penalităţi este O.G. nr. 92/2003, raportate la Hotărârea Consiliului Local nr. 42/2000 şi 182/2001.
Analizând motivele de recurs, Curtea se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, şi constată că faţă de definiţia prescripţiei extinctive ca fiind stingerea dreptului la acţiune neexercitat în termenul de prescripţie reglementat de lege, ca sancţiune de drept civil, raportată la perioadele pentru care au fost solicitate penalităţile de întârziere şi majorări, aşa cum au fost precizate de reclamanţi, respectiv 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005 şi 1 ianuarie 2005 - 31 octombrie 2007, formularea acţiunii la data de 14 decembrie 2007 se încadrează în termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul 167/1954, acţiunea fiind introdusă în termenul legal, astfel că în mod greşit a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune de către instanţa de apel.
Pentru aceste considerente Curtea, va admite recursul reclamanţilor, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii Municipiul Timişoara prin primar, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva Deciziei nr. 257 din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 765/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 767/2010. Comercial. Excludere asociat. Recurs → |
|---|
