ICCJ. Decizia nr. 747/2010. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 747/2010
Dosar nr. 2443/1/2009
Şedinţa publică de la 24 februarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 478 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Caraş-Severin, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamanţilor P.F. şi P.M., cu domiciliul în Târnova, jud.Caraş-Severin, formulată împotriva pârâţilor A.F. B. Târnova, cu sediul în Târnova, jud.Caraş-Severin şi G.I. şi G.M., cu domiciliu în Târnova, I-a obligat pe r eclamanţii P.F. şi P.M. să-i plătească pârâtei A.F. B. Târnova 35 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următorele:
Din analiza lucrărilor dosarului rezultă faptul că proprietari tabulari asupra imobilului înscris în C.F. Tîrnova - casa şi teren în suprafaţă de 1.066 mp sunt G.M. cu cota de 6/36 părţi din casă, G.I. şi soţia G.M. cu 12/36 părţi din casă şi 237 mp teren, P.M. şi soţul P.F. cu cota de 18/36 părţi din casă cu teren de 533 mp, Statul Român asupra diferenţei de teren.
Potrivit Autorizaţiei de construire din 1964 emisă de Sfatul Popular al comunei Târnova, G.I. a fost autorizat să execute lucrări de construcţie casei de locuit pe terenul compusă din una cameră, una bucătărie, cămară de alimente, coridor.
Din adeverinţa din 23 iunie 2006 emisă de către Primăria comunei Târnova rezultă că pe parcela înscrisă în C.F. Târnova se află construcţia ce are funcţiunea de casă de locuit, fiind construită în baza autorizaţiei din 1964 eliberată de preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin; acest imobil se află înscris în evidenţele fiscale ale Primăriei, figurând cu o valoare impozabilă de 28.301 lei.
De asemenea, faptul că pe terenul înscris în C.F. Târnova au fost edificate un număr de trei construcţii, casa s-a apreciat că rezultă şi din schiţa topografica actuală vizată de O.C.P.I. Caraş-Severin, depusă la dosarul cauzei. Dintre acestea, doar casa este intabulată în C.F.
Conform extrasului de C.F. aflat la fila 38 dosar fond, reclamanţii P.F. şi P.M. sunt proprietari doar asupra unei cote de 18/36 din casă şi asupra unei suprafeţe de teren de 533 mp din imobilul înscris în C.F.. al comunei Târnova.
Reclamanţii P.F. şi P.M. nu pot emite pretenţii de coproprietari asupra imobilului casă de locuit cu nr. 120B, întrucât aşa cum rezultă din adeverinţa din 23 iunie 2006 emisă de Primăria comunei Târnova şi din autorizaţia de construire din 1964 emisă de Sfatul Popular al comunei Târnova, lucrările de construcţie asupra casei de locuit pe teren au fost executate de pârâtul G.L., iar nu de reclamanţii P.F. şi P.M.
Aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 4 iunie 2007, reclamanţii P.F. şi P.M. au recunoscut sub semnătură, că „anexa ce aparţine casei (fosta bucătărie de vară a proprietarilor familia G.) a fost amenajată de B.I. şi funcţionează ca punct de lucru al A.F. B." (fila 73 dosar fond).
Referitor la anularea contractului de folosinţă încheiat între pârâţii G.I. şi G.M., pe de o parte, şi pârâta A.F. B., pe de altă parte, la data de 1 iunie 2006, instanţa a constatat că acesta priveşte „darea în folosinţă" a anexei lipite de casă, în suprafaţă de 18 mp., proprietatea pârâţilor G.I. şi G.M.
Întrucât reclamanţii P.F. şi P.M. sunt coproprietari, doar ai casei, aceştia nu pot împiedica pe pârâţii G.I. şi G.M. să dispună liber, conform art. 475 alin. (1) C. Civ., de casa, proprietatea exclusivă a acestora şi de fosta bucătărie de vară a familiei G., ce aparţine casei (procesul-verbal din 4 iunie 2007, semnat şi de reclamanţii P.F. şi P.M.-fila 73 dosar fond).
Pentru aceste motive, instanţa a respins acţiunea reclamanţilor P.F. şi P.M., formulată împotriva pârâţilor A.F. B. Târnova, G.I. şi G.M.
În baza art. 274 C. proc. civ. i-a obligat pe reclamanţii P.F. şi P.M. să plătească pârâtei A.F. B. Târnova 35 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 193 din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins apelul declarat de reclamanţii P.F. şi P.M., împotriva sentinţei mai sus menţionate, obligându-i pe reclamanţii-apelanţi la plata sumei de 102,87 lei cu titlu de cheltuieli de judecată faţă de pârâta-intimată A.F. B.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut următoarele:
In mod corect prima instanţă a apreciat că reclamanţii P.F. şi P.M. sunt coproprietari doar ai casei şi întrucât reclamanţii nu au dobândit vreun drept de proprietate asupra imobilului din comuna Tîrnova, unde funcţionează punctul de lucru al A.F. B., a fost respinsă cererea de evacuare a pârâtei din imobil.
Conform extrasului de C.F. Tîrnova, casă, teren în suprafaţă de 1.066 mp proprietari tabulari sunt G.M. cu cota de 6/36 părţi din casă, G.I. şi soţia G.M. cu 12/36 părţi din casă şi 237 mp teren, P.M. şi soţul P.F. cu cota de 18/36 părţi din casă cu teren 533 mp. diferenţa de teren aparţinând Statului Român.
Pe terenul înscris în C.F. Tîrnova au fost edificate un număr de trei construcţii, acest fapt reieşind din schiţa topografică vizată de O.C.P.I. Caraș-Severin.
Reclamanţii apelanţi P.F. şi P.M. nu sunt proprietari asupra casei, ce formează obiectul contractului de folosinţă între A.F. B. şi G.I. şi soţia încheiat la 1 iunie 2006, proprietari asupra acestui imobil sunt pârâţii G.I. şi soţia G.M., fapt pentru care reclamanţii apelanţi nu sunt îndreptăţiţi să solicite evacuarea pârâtei A.F. B. din acest imobil, neavând nici un drept de proprietate asupra imobilului respectiv.
Referitor la contractul de folosinţă încheiat între părţi G.I. şi soţia G.M., reclamanţii fiind coproprietari doar ai casei, nu pot împiedica pârâţii G.I. şi G.M. să dispună liber de casă proprietatea exclusivă a acestora şi de fosta bucătărie de vara a familiei G. ce aparţine casei.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta P.M., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii introductive, aşa cum a fost modificată şi completată.
Recurenta-reclamantă susţine în esenţă că hotărârea instanţei de apel este nelegală şi netemeinică întrucât deşi reclamanţii sunt coproprietarii terenului pe care au fost edificate trei construcţii, împreună cu pârâţii G.I. şi G.M., aceştia din urmă au procedat la încheierea contractului de folosinţă, a cărei anulare o solicită reclamanţii, fără acordul lor, încălcând regula unanimităţii referitoare la actele juridice de administrare a unui bun aflat în coproprietate temporară, schimbând, totodată, şi modul de folosinţă al spaţiului a cărei evacuare o solicită.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea susţinerilor formulate în recurs, în raport de actele dosarului, de dispoziţiile legale incidente în speţă, precum şi de hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză, se constată următoarele:
Lucrările de construcţie asupra casei de locuit au fost executate de pârâtul G.I., iar potrivit procesului-verbal încheiat la data de 4 iunie 2007, reclamanţii P.F. şi P.M. au recunoscut sub semnătură că „anexa ce aparţine casei (fosta bucătărie de vară a proprietarilor familia G.) a fost amenajată de B.I. şi funcţionează ca punct de lucru al A.F. B.”
Contractul de folosinţă a cărei anulare se cere a fost încheiat la data de 1 iunie 2006, între pârâţii G.I. şi G.M., pe de-o parte şi pârâta A.F. B., pe de altă parte şi priveşte „darea în folosinţă” a anexei lipite de casă, în suprafaţă de 18 mp, proprietatea pârâţilor G.I. şi G.M.
În aceste împrejurări, dând relevanţă dispoziţiilor art. 475 alin. (1) C. Civ. şi având în vedere că reclamanţii sunt coproprietari cu pârâţii G.I. şi G.M. numai asupra terenului şi respectiv casei, se reţine că aceştia nu îi pot împiedica pe pârâţi să dispună liber de casă, proprietatea exclusivă a acestora şi de fosta bucătărie de vară a familiei G., ce aparţine casei - astfel cum corect au apreciat şi instanţele care s-au pronunţat în cauză.
În consecinţă, întrucât recurenta-reclamantă nu a formulat în recurs nicio critică întemeiată, care, în raport de dispoziţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., să conducă la modificarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi păstrată, ca fiind legală, iar recursul reclamantei P.M. va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.M., împotriva Deciziei nr. 193 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 746/2010. Comercial. Procedură... | ICCJ. Decizia nr. 748/2010. Comercial. Nulitate act juridic.... → |
|---|
