ICCJ. Decizia nr. 770/2010. Comercial. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 770/2010
Dosar nr. 112/118/2003
Şedinţa publică de la 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3877/Com din 20 iunie 2006 Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord, a dispus rezilierea contractului de locaţie de gestiune din 1993 încheiat între reclamanta SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord şi pârâta SC A. SRL Constanţa, având ca obiect locaţia gestiunii activului „V.B.” din Staţiunea Venus, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul „V.B.”, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 116,4 lei cheltuieli de judecată, a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtă, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de reclamantă, a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei reclamante către pârâtă la plata sumei de 574.263 lei rezultată din nestabilirea valorii corecte a imobilului dat în locaţie, la determinarea chiriei aferente, ca fiind prescris, a constatat că reclamanta pârâtă SC A. SRL Constanţa are un drept de creanţă pentru suma de 220.385 lei, a instituit în favoarea reclamantei pârâte SC A. SRL Constanţa dreptul de retenţie asupra imobilului „V.B.” până la plata de către pârâta reclamantă SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord către reclamanta pârâtă SC A. SRL Constanţa a sumei de 220.385 lei, a obligat-o pe pârâta reclamantă SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord la plata sumei de 10.068,1 lei cheltuieli de judecată.
La data de 28 ianuarie 2009 pârâta SC A. SRL Constanţa a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei mai sus menţionate, în sensul înscrierii menţiunii că la contravaloarea investiţiilor efectuate de către pârâta SC A. SRL la imobilul dat în locaţie de către reclamanta SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord, se va scrie suma de 220.385 lei fără T.V.A., în loc de 220.385 lei.
Tribunalul Constanţa-Secţia comercială a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către petenta SC A. SRL Constanţa şi a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 3877/Com din 20 iunie 2006 în sensul că la contravaloarea investiţiilor efectuate de către pârâta SC A. SRL Constanţa la imobilul dat în locaţie de către reclamanta SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord se va menţiona suma de 220.385 fără T.V.A., în loc de 220.385 lei, îndreptarea fiind făcută în ambele exemplare ale hotărârii, aşa cum rezultă din încheierea nr. 46/COM din Camera de Consiliu de la data de 11 martie 2009.
Această încheiere a fost atacată cu apel de către intimata SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord, care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 58/Com din 22 mai 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că în Dosarul de fond nr. 112/118/2003 pârâta reconvenţională SC A. SRL Constanţa a propus, iar instanţa a dispus prin încheierea din 16 decembrie 2003 efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară imobiliară, iar expertul prin raportul de expertiză efectuat s-a pronunţat asupra investiţiilor făcute de SC A. SRL Constanţa la imobilul dat în locaţia „V.B.”, stabilind şi suma de bani alocată iar în prealabil, a făcut menţiunea că valorile nu conţin T.V.A., şi cum în cauză dispozitivul sentinţei a indicat doar suma de 220.385 lei ca fiind valoarea investiţiilor fără a ţine seama de precizarea T.V.A.-ului, se consideră că instanţa de fond corect a interpretat această situaţie drept o eroare materială, astfel că, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ., corect a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii ca nefondată a cererii de îndreptare eroare materială.
Recurenta a susţinut că instanţa de apel a reţinut în mod greşit existenţa unei erori materiale deoarece aceasta este o greşeală de fond care nu poate fi cenzurată şi remediată decât prin intermediul căilor legale de atac, susţinând că raportul de expertiză nu poate fi reanalizat atâta timp cât expertul a arătat în finalul raportului la capitolul „Concluzii” care este răspunsul la obiectivul respectiv, indicând ca sumă finală a pretenţiilor investiţiilor SC A. SRL Constanţa suma de 2.203.846 lei vechi, instanţa nefăcând altceva decât sa preia din concluziile raportului, suma precizată de expert, iar dacă este vorba de o omisiune, aceasta este a expertului şi nu a instanţei.
De asemenea, a arătat că expertul desemnat în cauză avea specialitate tehnică în construcţii civile şi agricole, că acesta nu s-a oprit asupra actelor contabile ale SC A. SRL Constanţa, ci, aşa cum rezultă din raportul de expertiză, documentele care au stat la baza acestuia au fost măsurătorile şi devizele, context în care nu se cunoaşte dacă SC A. SRL Constanţa a achitat T.V.A. pentru a-l putea pretinde, iar calculul T.V.A.-ului ar presupune efectuarea unei alte expertize contabile.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea poate fi modificată atunci când este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Art. 281 alin. (1) C. proc. civ. prevede că erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Raportând dispoziţiile art. 304 pct. 9 la art. 281 alin. (1) C. proc. civ., se constată că acestea din urmă au fost aplicate greşit întrucât, prin cererea de îndreptare eroare materială pârâta reconvenţională a solicitat îndreptarea unei greşeli de judecată care nu poate fi soluţionată pe această cale.
Erorile materiale vizează acele erori care s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării şi care nu afectează legalitatea şi temeinicia acesteia.
Analizând motivele de recurs, Curtea constată că în cauză a fost efectuat un raport de expertiză care nu face nici o precizare referitoare la T.V.A. şi cum instanţa s-a raportat la concluziile expertului cu privire la suma datorată, fără a lămuri dacă această sumă cuprinde sau nu T.V.A.-ul, valoarea investiţiilor cuprinsă în dispozitiv nu poate fi schimbată, prin deducţie, fără a exista certitudinea că raportul de expertiză a menţionat suma datorată fără a cuprinde T.V.A.-ul.
În acest context, rezolvând o omisiune a instanţei de fond în judecata şi determinarea exactă prin expertiză a valorii investiţiilor, instanţa de apel a greşit calificând această omisiune ca fiind o eroare materială şi menţinând soluţia prin care instanţa de fond şi-a interpretat propria hotărâre a afectat astfel fondul litigiului ceea ce nu este posibil pe această cale.
Pentru aceste considerente, se constată că în mod greşit cele două instanţe au apreciat greşeala de judecată ca fiind o eroare materială, aplicând greşit textul art. 281 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de reclamantă, şi pe cale de consecinţă, se va modifica decizia atacată în sensul că se va admite apelul formulat de aceeaşi parte împotriva hotărârii instanţei de fond pe care o va schimba în sensul că va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord împotriva Deciziei nr. 58/Com din 22 mai 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat împotriva încheierii nr. 46/Com din 11 martie 2009 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, pe care o schimbă în tot şi respinge cererea.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 769/2010. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 771/2010. Comercial. Somaţie de plată. Recurs → |
|---|
